Încă de la apariția acestui concept, se știa că în România nu va fi acceptat sau susținut sub nicio formă. Feminismul în România a apărut în secolul XIX și s-a dezvoltat odată cu feminismul din alte state europene. Literatura feminista în această perioadă a fost supusă unor restricții și cenzură severă. Multe dintre aceste lucrări nu au fost recunoscute sau încurajate în timpul regimului comunist, iar multe abordări feministe și analize de gen au fost cenzurate sau ignorate. Această convingere va fi influențată de-a lungul timpului din punct de vedere cultural, politic și social.
Există numeroase scriitoare cu mesaje feministe în România, care au contribuit semnificativ la dezvoltarea gândirii feministe și la promovarea drepturilor femeilor. Scriitoare precum : Ana Blandiana, Ioana Nicolae sau Maria Rosetti au cuprins în lucrările lor ideea feministă și aduc în prim-plan femeia modernă, cât și pe cea tradițională. Lupta pentru drepturile femeilor nu a fost una deloc ușoară într-o țară în care accesul la educație și informație era aproape inexistent. Au fost însă femei care și-au dedicat viața acesteia prin cărțile pe care le-au conceput, iar eforturile lor au pus bazele feminismului în România, iar literatura a luat amploare prin diferite ramuri ale sale.
1. Ana Blandiana
Cunoscută pentru poezia sa și pentru implicarea acesteia în activismul pentru drepturile omului, Ana Blandiana a abordat în operele sale teme legate de libertate, drepturile femeilor și condiția umană. Opiniile, ei exprimate în diverse opere literare sau în declarații publice, au reflectat preocuparea pentru problemele sociale și a luptat constant pentru o societate mai echitabilă pentru femei.
Printre operele ei care evidențiază întocmai doctrina, se numără : “Cruciada copiilor”, ” Femeia în fața oglinzii” și “Femeia și timpul”, scriitoarea explorează aspecte ale indentității și ale luptei femeii într-o lume în care adesea o subestimează sau o marginalizează. Ana Blandiana este remarcată datorită uneia dintre cele mai controversate poezii ale ei, “Cruciada copiilor”, care a devenit un manifest împotriva politicii comuniste. Această lucrare este scrisă într-o situație de criză, în fundalul feminicidului românesc dinainte de Revoluție, care demonstrează autenticitatea și profunzimea operei.
“De exemplu, femeile se descurcă mai ușor după pierderea unui partener de viață, dar bărbaților le este mai greu să trăiască. Puteți găsi mai puțini văduvi decât văduve. Este evident că, în valoare absolută, femeile nu se pot plânge de toate darurile primite de la Dumnezeu. Nu sunt feministă, cred în complementaritatea între sexe, nu în adversitate. Nici eu nu cred în „corectitudinea politică. ” Ana Blandiana, conform feminismforreal
2.Nina Cassian
Nina Cassian a fost o poetă, eseistă și traducătoare româno-americană care s-a distins în lumea literară prin lucrările ei. Aceasta a abordat în versurile și eseistica ei teme legate de condiția femeii și a promovat ideea egalității de gen. Scriitoarea a fost permanent criticată de modul ei de a crea artă prin cuvintele puse pe foaie, iar în timpul comunismului s-a refugiat în poezii pentru copii, unde metafora nu era încă interzisă.
Într-o epocă în care nu puteai avea acces la libera ta exprimare printr-un mod public, Nina Cassian a devenit una dintre figurile emblematice ale feminismului de la noi datorită poeziilor sale, printre care se numără : “Femeia”, “Privirea unei femei”. Lucrările ei au subliniat direct sau subtil reevalurea rolurilor tradiționale ale femeilor în societate. Nu a fost niciodată o femeie atractivă, dar acest aspect nu a a împiedicat-o să creadă în ea și în cuvintele ei. Cu toate acestea, oricât a încercat să facă schimbări prin artă sau poezie, nu a simțit ca și-a găsit locul aici. „Cu toate eforturile mele de adaptate, nu eram luată în serios. M-au chinuit toată viața.”
“Eu accept să se discute despre lirica feminină cu condiția să se discute tot atât de mult sau mai mult despre lirica masculină. N-am auzit în toată literatura lumii de un capitol închinat liricii masculine.” Nina Cassian conform VICE
3. Cătălina stanislav
Cătălina Stanislav debutează în lumea scriitorilor cu volumul de poezii “Nu mă întrerupe”, dar și ca traducătoare și editor cu publicații în revista Z9 Magazine. Scriitoarea contemporană îmbină în lucrările ei “umorul exploziv” cu trista realitate. Cel mai evident exemplu e și cel mai hibrid din cartea „Întrebări pe care mi le pun băieții când ieșim în oraș“, un poem care te face să te amuzi, dar și care dovedește destul de multe ipostaze jenante în care femeile au fost puse, atâta toxicitate, suficiență și eroare.
În volumul ei de poezii abordează o latură critică, care este îmbinat cu umorul exploziv, destructurant, un umor feminist acid și eliberator. Pentru scriitoare, “cea mai mare frica e să nu fiu minimizată. Pentru că atâta timp femeile au fost „muze” și poezia era despre noi, nu era scrisă de noi“.
4.Adela Xenopol
Adela Xenopol a fost o activistă culturală, scriitoare și juranlistă româncă, o personalitate remarcabilă care a susținut drepturile femeilor și a luptat pentru emanciparea lor în societatea românească în perioada interbelică. A fost lidera filialei din Iași în Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române și a activat constant în cele mai reprezentative asociații feministe ale epocii. Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale este “Femeia în viața și literatura română”, publicată în anul 1912. Această lucrare este considerată una dintre primele analize critice asupra rolului și poziției femeii în societatea românească.
Activitatea de jurnalistă a Adelei Xenopol a început cu articole publicateîn revista „Femeia Română”, a fondat și a condus revista lunară „Dochia”, „revista femeilor române”, al cărei obiectiv era răspândirea ideologiei și a literaturii feministe.
“Revista „Dochia” este menită să apere, să susţină şi să cerceteze drepturile femeii, atât cât i se pot înlesni prin mijloacele şi nevoile ţării. […] Încep cu femeia în Istoria românilor, pentru a dovedi că ea a fost vrednică în toate timpurile, apoi voi păşi în literatură, muzică, teatru, şi pentru a împlini întreg acest cadru, voi da luminei, rând pe rând, toate frumuseţile din trecut şi actuale” Adela Xenopol conform orizonturiculturale
5. Ioana Nicolae
Ioana Nicolaie este o poetă, prozatoare, profesoară de literatură, jurnalistă, fondatoarea și directoarea Fundației Melior care redă viața bibliotecilor uitate din țară. A publicat cinci volume de versuri, antologia Lomografii, șase romane și alte opt cărți de literatură pentru copii, co-autoare în multe cărți de istorii orale.
Prin lucrările ei, “dă glas femeilor care și-au pierdut vocea” și se implică activ în manifestații ce susțin egalitatea dintre genuri, cât și condiția femeii contemporane în societate. Fiecare volum al ei a fost o prioritate, considerând scrierea o luptă prin care să se poată facă auzită atât ea, cât și celelalte femei prin intermediul cărților ei.
6.Lavinia Braniște
Lavinia Braniște a scris poezie, proză și literatură pentru copii, fiind considerată una dintre cele mai bune scriitoare din România. Aceasta își transpune concepțiile despre egalitatea dintre genuri prin poveștile de viață amuzante, incomode pe care le ilustrează, iar personajele ei sunt teribil de actuale. Ea a scris despre subiecte precum constrângerile sociale, stereotipurile de gen și impactul acestora asupra femeilor.
Scriitoarea Lavinia Branişte vorbeşte despre noul ei roman “Mă găseşti când vrei”, despre poziţia femeii în societatea românească, viaţa culturală în pandemie şi evoluţiile politice de la Bucureşti. Ea aduce în discuție aspecte ale vieții cotidiene și ale relațiilor umane, inclusiv din perspectiva femeilor.
“Femeile ar trebui să fie mai solidare şi mai vocale.” Lavinia Braniște conform dw
7.Ruxandra cesereanu
Ruxandra Cesereanu este o scriitoare, poetă, eseistă și profesor universitar cunoscută pentru contribuțiile sale în literatură, critică culturală și activitatea academică, redactor la revista Steaua si lector la Facultatea de Știinte Politice, secția de Jurnalism, din Cluj. Ceea ce o individualizează pe Ruxandra Cesereanu este felul în care obsesiile ei circulă din textele pur literare în cele teoretice, poate aborda teme legate de feminism, identitate de gen și probleme sociale legate de femei. În “Jurnalul unei femei fericite” sau în eseuri din volumele sale, Cesereanu abordează subtil subiecte legate de feminism, drepturile femeilor sau problemele de gen.
De asemenea, în cartea de poezii intitulată “Femeia-cruciat” a subliniat întoarcerea la “rădăcinile de femeie”. Ideea subtilă pe care scriitoarea o conturează este aceea că lumea bărbaților este la fel de captivantă ca lumea femeilor și a prezentat în detaliu relația dintre bărbat și femeie. De asemenea, sunt proiectate în carte toate ipostazele femeiești pe care le-a dezvoltat autoarea, de la “fetița nevrotică” la “femeia fatală, gonflabilă, cruciat”.
“Îmi place ca sunt Ruxandra Cesereanu, mă simt bine asa, sunt în consens cu mine insămi. Iar în ultima mea carte de poezie mă simt deplină nu doar ca poeta, ci și ca femeie.” Ruxandra Cesereanu conform observatorcultural
