Viața pe poante: epuizare sau vis devenit realitate?

balerin îmbrăcat în negru într-o poziție specifică stilului de dans, cu piciorul sus

Scena culturală din Cluj-Napoca este una extrem de diversificată, orașul fiind un epicentru al artei, educației, și al minților creative. Însă, acest fapt nu trebuie luat ca atare, ci considerat un privilegiu. Eforturile și provocările cu care artiștii se confruntă zi de zi pentru a aduce zâmbete pe fețele spectatorilor nu sunt mici, și, deseori, nici apreciate pe deplin. Astfel, pentru a vedea cu adevărat ce presupune o carieră în acest domeniu, am avut șansa de a discuta cu un balerin al Operei Naționale din Cluj-Napoca, care mi-a împărtășit povestea sa.

Începuturi

Încă de la o vârstă fragedă, copiii sunt îndemnați de către părinți să participe la ateliere, cluburi, sau să facă un sport, pentru a dobândi aptitudini și pentru a-și descoperi talentele ascunse. Acest lucru se întâmplă deseori și când vine vorba de dans, considerat inițial o modalitate bună pentru a socializa cu alți copii. Însă, pentru unii, acesta nu este doar atât. Tony Cubleșan este un balerin al Operei Naționale din Cluj-Napoca, iar pentru el, baletul a fost mereu mai mult decât un hobby.

Acesta a început să danseze la vârsta de șapte ani, urmând orele de inițiere de la Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică Octavian Stroia, ca mai târziu, să studieze acolo. ,,Mereu am vrut să dansez, afirmă acesta. Privind în jurul său, Tony consideră că este ușor de observat cine a fost îndemnat de către părinți să urmeze acest drum, și cine a făcut-o din proprie inițiativă : ,, Sunt mulți dansatori care s-au apucat de foarte mici și apoi nu au mai știut dacă ei chiar vor să o facă sau au fost puși de părinți. Aceștia, de obicei, se lasă.

dansator la început de drum

Provocările apar rapid în acest domeniu, fiind mereu competivitate și dorința de a excela. Pentru un copil, acestea pot duce ușor la epuizare sau la gândul de a renunța. ,,Trebuie sa urmărești programa si să ții pasul. Nimeni nu te așteaptă. Sau o faci, sau nu , spune acesta, în legătură cu presiunea ce apare atunci când ești în industrie de mic.

balerin dansând pe scenă

Viața de profesionist

Nu este nevoie doar de talent și entuziasm pentru a ajunge departe ca dansator, munca din spate fiind foarte solicitantă. Încă din clasa a opta, Tony participa la douăsprezece ore de repetiții pe săptămână. Chiar dacă s-a confruntat cu accidentări și eșecuri, nu a considerat niciodată alt drum : ,,Nu, nu am avut niciodată planul să renunț. Nu a existat niciodata altceva pentru mine.’’ Odată ajunși angajați ai operei, balerinii au un program încărcat, având prestații prin intrega țară, sau chiar și în străinătate. ,,În 2023 am fost în primul turneu din Spania. Au fost douăzeci și două de spectacole într-o lună. În 2024, au fost șaptesprezece.Experiența este una spectaculoasă pentru dansatori, chiar dacă extrem de obositoare. Publicul de acolo apreciază mai mult prestațiile, iar salariile sunt mai mari.

Echipa de dansatori ai Operei Naționale din Cluj Napoca a avut multe deplasări, de-al lungul timpului, mergând chiar și în China, pentru a pune în spectacol ,,Lacul Lebedelor”. Prin țară, aceștia au colaborat cu Operele și Casele de Cultură din Oradea, Galați, Sibiu, București, și Constanța. Opera din Cuj-Napoca găzduiește multe spectacole de balet, biletele fiind, aproape mereu, epuizate. Preferatul publicului este ,,Lacul Lebedelor”, dar și altele precum : ,,Spărgătorul de nuci” , ,,Romeo si Julieta” , ,,Don Quijote”  și ,,Giselle”, au parte de mult succes.

Și elev, și angajat

Toți elevii de liceu sunt dornici de distracție și experiențe noi, dar pentru un balerin, maturizarea apare mai repede : ,,Am fost colaborator cu Opera Română încă din clasa a zecea”. Programul fiind atât de încărcat, timpul dedicat oricărei alte activități este inexistent. Și când vine vorba de școală, excelența academică este aproape imposibilă. ,,Pierdeam multe ore de la liceu, dar profesorii erau înțelegători”, afirmă Tony, fiind recunoscător pentru cadrele didactice care înțelegeau presiunea sub care se afla. Timpul cu prietenii este limitat, iar alte hobby-uri nu prea pot exista : ,,Nu este imposibil să îți păstrezi prieteniile din afară, dar este greu și trebuie sacrificii.” Dar chiar și așa, este foarte important să existe un echilibru între viața profesională și cea privată, atât pentru sănătatea fizică, cât și pentru cea mentală.

Despre publicul clujean

În ceea ce privește spectacolele de balet, sala este de obicei plină, iar publicul entuziasmat. Nu putem spune același lucru și despre celelalte programe ale Operei Române, însă baletul rămâne preferatul tuturor. Cu toate acestea, dupa experiența sa din străinătate, Tony este convins că oamenii apreciază arta mai mult peste hotare : ,,Aplauzele de la final sunt altele, comparativ cu Clujul”. Revenind la spectacolele locale, însă, nu putem să nu fim mândri de clujeni că apreciază acest domeniu. Ba putem spune chiar că aceast lucru denotă gradul de educație al acestora și nivelul de cultură : ,,Unii spectatori deja stiu pe de rost momentul si actele”.

Ca oricărei alte cariere, baletului nu îi lipsesc provocările și eșecurile. Este o meserie grea în care orice mișcare greșită poate duce la finalul activității. Ce o face, atunci, diferită de alte domenii? Poate faptul că accidentările sunt la fiecare pas. Sau că nu există destul sprijin din partea lumii exterioare. Sau poate pur și simplu pentru că oferă altora momente frumoase. Pentru public, spectacolele sunt o modalitate bună de a-și petrece o după-amiază liberă, însă pentru dansatori, acestea sunt întreaga lor existență.

echipa de balerini ai Operei