Viața în linia întâi

În lumea medicinei, asistenții medicali reprezintă stâlpii de susținere ai sistemului de sănătate. Fiecare zi aduce o nouă bătălie, și în mod special, cei care activează în domeniul oncologic se confruntă cu provocări speciale. Bucuriile și impactul pe care îl au asupra pacienților fac din acei simpli asistenți medicali, adevărați eroi.

Fiecare zi începe cu o pregătire meticuloasă. De la echiparea cu echipament medical la revizuirea planului de tratament pentru pacienții săi, asistentul medical este înarmat cu cunoștințe și compasiune. În timp ce lumea doarme încă, acești eroi discreți se pregătesc să între în luptă.

Am avut o ocazie specială să aruncăm o privire mai profundă în viața și munca a două asistente medicale. În interiorul secției de radioterapie a Institutului Oncologic „Ion Chiricuță” ,Nicoleta Poptelecan și Tatiana Joia, ne-au permis să descoperim poveștile lor și motivațiile care le alimentează zilnic, cu o pasiune comună pentru a face o diferență în viețile pacienților lor.

Ce momente vă fac să simțiți că munca voastră e cu adevărat valoroasă?

Nicoleta: Când vezi pe cineva că zâmbește și când vezi pe cineva că are un rezultat. Dar aici la Oncologie vezi mai rar treaba asta…

Tatiana: Când vin aici și deja te cunosc, te salută, și vin la următoarea ședință și se bucură că te văd

Cum reușiți să vă mențineți echilibrul între viața profesională și viața privată?

Nicoleta: De obicei viața profesională și familia trebuie să fie două lucruri separate. Foarte mult contează comunicarea și înțelegerea din partea familiei că lucrez în domeniul respectiv

Tatiana: Greu…Nu trebuie să te atașezi emoțional. La început puneam foarte mult suflet, mă atașam de persoane mai tare, fapt care îmi strica viața personală. Trebuie să existe o detașare de la început ca să nu rămâi afectat. Aici e o secție în care au loc multe decese, și pe cât posibil e mai bine să păstrezi distanța

Ce sfaturi ați oferi unor tineri care vor să devină viitori asistenți medicali?

Nicoleta: Dacă fac ceva, să facă din plăcere. Să nu facă ceva dacă sunt împinși de la spate din partea familiei. Trebuie să simtă că pot s-o facă, altfel nu are rost. E o meserie care necesită răbdare. Să nu fie făcută doar pentru partea financiară. Munca unui asistent medical necesită implicare zilnică, trebuie să fi dispus să ajuți pacienții.

Tatiana: Meseria asta nu e pentru oricine. La început e greu, trebuie să-ți placă și să nu vii doar pentru bani. Multora le place salarul, dar să fi asistent medical înseamnă mult mai mult decât să câștigi bine. Trebuie să-ți placă să lucrezi cu oamenii, cei de aici sunt bolnavi

Care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o în experiența dumneavoastră de asistent medical ?

Nicoleta: Cea mai importantă lecție? Am lucrat în urgență și vedeam tot felul de accidente urâte. M-a marcat întâmplarea unui tânăr (proaspăt absolvent în medicină) care s-a sacrificat prin școală și prin oboseală, iar la vârsta de 30 de ani, în timp ce mergea spre întâlnirea de 10 ani, a murit din cauza unui stop cardio-respirator. Am încercat să-l resuscităm timp de 2 ore, dar bineînțeles inima îi cedase demult.

Tatiana: Trebuie să ai răbdare cu pacientul, să înveți să îl asculți. Am învățat să fiu mult mai răbdătoare, calmă. Oamenii nu îți vor povesti neapărat despre boala lor, ci despre alte probleme pe care le au.

Credeți că e bine să vă apropiați de pacienți?

Nicoleta: Nu. Dacă există o relație apropiată, la un moment dat, insistența lui ca și pacient va fi prea exagerată. Dacă starea lui ca și pacient se deteriorează el poate înțelege, și tu ca și asistent ești pus în fața faptului de a-i explica lucruri pe care ai vrea să le spui sau nu. Sunt lucruri pe care nu vrei să le transmiți. Ca și asistentă nu vrei să-i spui pacientului adevărul pentru că vrei să-i dai o fărâmă de speranță. Din păcate boala asta așa îi ea, parșivă. Starea omului se agravează, boala evoluează. Cel puțin așa e aici, la Oncologie.

Văzând atâtea cazuri, cum gestionezi impactul emoțional ?

Nicoleta: Trebuie să te pui în situația că oricare am fi, suntem oameni, din păcate boala asta e așa cum e. Astăzi boala e pe X,Y ,dar mâine poate fi pe mine. Și aici trebuie să muncească cineva, și aici trebuie să aibă cineva grijă de pacienți, chiar dacă au un diagnostic ireversibil. Probabil câteodată am o stare de frustrare când Îmi doresc să ajut mai mult, dar nu se poate…

Interviul cu Nicoleta și Tatiana a dezvăluit nu doar perspectiva lor profesională, dar și esența umană și devotamentul pe care îl aduc în fiecare zi. Au evidențiat bucuria profundă pe care o găsesc în fiecare mică victorie. Cu empatie și profesionalism, ele reprezintă nu doar parte din echipa medicală, ci și farurile luminoase ale speranței.

Cu o rată tot mai mare a diagnosticărilor, secția de radioterapie devine un punct central al eforturilor de a oferi îngrijire și speranță pacienților care se confruntă cu această boală nemiloasă. În ultima perioadă a avut loc o creștere semnificativă a numărului de cazuri de cancer.

Sursa: Legat de Cluj LDC