Relațiile dintre strânga și dreapta Nisturului au fost mereu tensionate, din motive ideologice, lingvistice și istorice. La momentul actual legătura dintre cetățenii celor două teritorii este fragilă iar suspendarea livrării de gaze rusești către Transnistria a generat noi controverse.
Scopul acestui reportaj este de a relata despre istoria “statului” transnitrian, și cum susținerea, simpatia și dorința de a fi aproape de Rusia a dus la faptul că în regiune, începând cu 1 ianuarie 2025 livrarea de gaze a fost sistată.
Cum a apărut Transnistria?
Istoric, RASSM (Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovnească, actuala Transnistrie) a fost creată în 1924, artificial, pe teritoriul Ucrainei Sovietice, de către URSS. Scopul autorităților sovietice aveau ca scop extinderea comunismului și sferelor de interese. URSS nu a acceptat niciodată unirea Basarabiei cu România, iar ca răspuns, a creat RASSM. Acest teritoriu a fost un amestec de popoare puternic rusificate, în care moldovenii reprezentau în realitate o minoritate etnică. O dată cu crearea RASSM, a început să se promoveze intensiv şi politica “moldovenismului”, care a avut ca scop principal să creeze o diferență politică,istorică,etnică, culturală și lingvistică între populația locală și populația de peste Prut. Această politică evidenția faptul că moldovenii și românii erau considerați două popoare distincte, vorbitoare ale unor limbi diferite, ale căror destine deși s-au intersectat în anumite momente istroice, s-ar fi dezvoltat separat. Tot în actuala Transnitrie a fost creată așa-numita „limbă moldovenească”, o versiune distorsionată a limbii române, redactată în alfabet chirilic care a fost îmbogățită cu anumite arhaisme tarduse din limba rusă. În perioada sovietică, Transitria a fost mai superioară Basarbiei, din punct de vedere economic, deoarece investițiile industriale majore au avut loc pe teritoriul Transnistriei, pe când Basarabia s-a concentrat mai mult pe agricultură.

Cele două maluri separate de râul Nistru au conviețuit pașnic până la destrămarea URSS, când statele membre au inițiat mișcări pentru independență. În acest context, Republica Moldova nu a fost o excepție.Spre sfârșitul anilor 80, în Moldova a apărut Frontul Popular Moldovnesc – o mișcare politică ce promova adoptarea limbei romăne ca limbă oficială, obținerea independenței și trecerea la grafia latină.
Astfel de manifestări patriotice au stârnit nemulțumirea locuitorilor din stânga Nistrului, care aveau o orientare spre est. Dezacordul lor a fost cauzat de trecerea la grafia latină, de lipsa statutului oficial al limbii ruse și de distanțarea de moștenirea sovietică. Acest fapt a fost inacceptabil pentru ei. Așadar, ei au proclamat Republica Moldovnească Nistreană, cu propria capitală, iar autoritățile Chișinăului au negat separtismul regiunii. În prezent, niciun stat nu recunoaște Transnistria ca stat separat.
Războiul de pe Nistru
Presiunile, neînțelegerile și viziunile diferite asupra viitorului comun au dus la un conflict înarmat între cele două maluri ale Nistrului în anul 1992. Declanșarea directă a conflictului a fost stârnită de aderarea Republicii Moldova la ONU în martie 1992.
Războiul a început în martie 1992 și s-a încheiat oficial în iulie, însă a avut consecințe de durată asupra viitorului Republicii Moldova. Pentru Republica Moldova, acest război a reprezentat o luptă pentru integritatea teritorială și națională, în timp ce Rusia s-a implicat în conflict cu scopuri strategice și imperialiste.
Din păcate, armata moldovenească nu a reușit să restabilească controlul asupra regiunii, deoarece Moscova a intervenit direct în conflict cu propria armată. În urma conflictului au decedat aproximativ 1000 de persoane de pe ambele maluri. În iulie 1992, președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, și președintele Rusiei, Boris Elțin au semnat Convenția moldo-rusă, înghețând conflictul fără a-l rezolva. În urma acestor evinimente, armata rusească a continuat să staționeze în regiune, și rămâne acolo și în prezent.
De-a lungul anilor, au existat mai multe tenative de soluționare a conflictului, însă situația a rămas neschimbată. Prin înghețarea conflictului, Moscova a transformat Transnistria într-un instrument de manipulare și control, menținând Republica Moldova într-o poziție vulnerabilă. Existența unei zone separatiste face ca Republica Moldova să rămână într-o „zonă gri”, blocând procesul de aderare în Uniunea Europeană.
Cum Transnistria a rămas fără gaz?
De la începutul regimului separatist, Transnistria a fost strâns legată de Rusia, din toate punctele de vedere. În tot acest timp, Rusia oferea Transnistriei anumite privilegii, precum: creșterea pensiilor pentru bătrânii din regiune și furnizarea gazului gratuit. Gazul rusesc livrat spre Transnistria ulterior era vândut Chișinăului la un preț mai mare. Prin urmare, reiese că Moldova însăși a contribuit la întreținerea regimului separatist. Totodată, pe măsură ce cetățenii Transnistriei nu plăteau pentru gaz, se acumulau datorii mari, achitate de Chișinău.
După declanșarea războiului din Ucraina, Republica Moldova a refuzat să mai achiziționeze gazul rusesc, cedându-l către regiunea transnistreană și trecând la aprovizionarea cu gaze de pe piața europeană. Deși gazul european era considerabil mai scump decât cel livrat de Rusia și inaccesibil pentru o parte din populație, acest pas a redus semnificativ legăturile și dependența față de Fedarația Rusă.
În 2023, Ucraina a anunțat că va înceta livrarea de gaze rusești către Transnistria prin teritoriul său, până la încheierea contractelor (31 decembrie 2024). Totuși, compania rusă de gaze “Gazprom” era obligată să furnizeze gaz pentru Transnistria până în 2026, prin căi alternative. “Gazprom” nu a făcut acest lucru. În această situație, autoritățile de la Tiraspol consideră Chișinăul responsabil pentru criză. La rândul său, Rusia afirmă că va relua livrările de gaz în momentul în care Transnistria va achita datoria acumulată pe parcursul anilor.

Astfel, începând cu 1 ianuarie 2025, livrarea de gaze rusești în Transnistria a fost stopată. Așa-zisele autorități transnistriene afirmă că mai au resurse de cărbune suficiente pentru 30 de zile. Totuși, „Tiraspoltransgaz” nu a acumulat rezerve de gaze pentru a-și proteja cetățenii.
În unele raioane din Transnistria, energia electrică este deconectată timp de 8-12 ore, afectând semnificativ viața oamenilor de rând. Oamenii îngheață din cauza lipsei de căldură în case și a apei calde.
Chișinăul dorește să ofere sprijin, propunând ajutor umanitar sub formă de alimente, medicamente, combustibili și generatoare. Nu în ultimul rând, guvernul Moldovei a propus Transnistriei să achiziționeze gaz de pe piața europeană. Tiraspolul a refuzat aceste soluții și nu are de gând să plătească sume mari pentru gaz, așteptând reluarea livrărilor de gaze rusești.
Totuși, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a efectuat o vizită în zona transnistreană, unde a discutat cu cetățenii afectați de criza energetică. De asemenea, a inițiat convorbiri telefonice cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenskyy, pentru a identifica soluții pentru această situație dificlă.
Ce cred tinerii din Transnistria despre situație?
„De ce Transnistria nu a făcut rezerve în avans? Dece guvernul nu ajută oamenii? Ar trebui să ofere fiecărei familii câte o sobă. Acest lucru nu a fost făcut. Pentru a rezolva problema, ar trebui să acceptăm ajutorul din partea Moldovei, este mai bine să plătim puțin mai mult pentru gaz, dar să nu fim defavorizați. Drepturile oamenilor sunt încălcate. Oamenii nu înțeleg ce se întâmplă.În apartamente lipsește căldura.Pereții și casele sunt reci; nu toată lumea are bani pentru sobe. Am fost nevoită să suport frigul, dar spre fericire, încă mai avem electricitate.” — Anonim, 20.
„Situația este un adevărat coșmar. Cred că președintele Republicii Moldovenești Nistrene (Vadim Krasnoselsky) ar fi trebuit să se gândească din timp la toate planurile pentru această situație, și să nu lase oamenii în voia lor. Este amuzant faptul că la o conferință cu șase luni sau un an înainte de această situație, el a spus că există un plan pentru astfel de situații. Pentru a rezolva problema, guvernul Transnstriei trebuie să ajungă la o înțelegere cu cineva. Situația m-a afectat negativ, e greu să trăiești în astfel de condiții. Încerc să rezist cum pot. Dacă aș fi singură, ar fi altfel, dar am un copil mic, fapt care face situația mult mai dificilă. Lumina e stânsă timp de de 10 ore, iar lipsa apei calde este insuportabilă. Trebuie să îmi dau seama cum să încălzesc mâncarea pentru copil, cum să-l spăl, astfel încât să nu răcească. Mă rog ca copilul meu să fie sănătos. Am norocul că soțul meu câștigă bine, dar chiar și acești bani nu sunt suficienți cu prețurile actuale. Probabil că în Transnistria salariul mediu ar trebui să fie de 1000$ pentru ca o familie să trăiască confortabil.” — Olesya, 21.
„Situația a creeat o criză în regiune. Oamenii stau fără căldură, electricitatea este indisponibilă timp de 8 ore pe zi, iar în casele private nu există gaz pentru a pregăti mâncare. Consider că Rusia a contribuit la această criză, chiar dacă și Transnistria are o datorie, aceasta nu a apărut în ultimul an. Dacă “Gasprom” nu ar fi fost satisfăcut atât de mult de această datorie, ar fi putut opri furnizarea gazului cu mult timp în urmă. Transnitria a profitat mult timp de gaz ieftin și a avut toate condițiile pentru a construi o bază economică solidă, iar acum autoritățile nu sunt dispuse să rezolve problema gazului. Guvernul poate rezolva această problemă, cumpărând gaz de la alt furnizor sau să continue să cumpere gaz de la Gasprom pe altă rută, dar nu o vor face. Oamenii au plătit mereu la timp facturile și acum stau fără gaz. Trăim în secolul 21, iar statul nu poate asigura nevoile de bază. Situația este ridicolă, din motiv că trebuie să economisim energie electrică, și să ne rezolvăm singuri problemele. Eu studiez în Chișinău, așa că resimt aceste greutăți doar când vin acasă la Bender.” — Maxim, 21.
„Cred că situația îngreunează viața tutror categoriilor de vârstă și afectează economia. Consider că guvernul Transnistriei poartă responsabilitatea pentru situație. Pentru a rezolva această problemă, este nevoie de o cooperarea favorabilă cu alte țări. În astfel de condiții este destul de dificil să faci treburile casnice. Pentru un confort minimal, trebuie să încălzim apa și să folosim lanterne.” — Olesya, 22.



Surse: 1. Istoria RASS Moldovenească (1924-1940) (IV): Contextul apariției „Moldovenismului Sovietic” (5), 2.Cum a apărut Transnistria? 3.Transnistria: Problema imposibilă a Republicii Moldova 4. Transnistria: se sting luminile politice fără gaz rusesc?