Când aveam 16 ani, am dobândit o sensibilitate bruscă și exagerată pentru animale. Eram o iubitoare de animale și la 15 sau mai devreme, dar la 16 am primit o pisică pe care o salvase tata de la o familie absentă și neglijentă. Una de „rasă europeană”, cum îi apare în carnet, dar i-am pus nume de aristocrată, Yoko, ca și Ono. Pe vremea când o primisem pe Yokuța începusem să mă-ntreb de ce ea duce o viață așa liniștită. Lenevea pe scaun, era periată, hrănită cu mousse-uri pisicești scumpe și iubită și când avea toane. Mă neliniștea ceva ce am aflat ulterior că se cheamă specisism și anume faptul că nu toate animalele beneficiază de același tratament. Aveam acnee și kilograme în plus și în capul meu s-a creat fixația că printr-un stil de viață fără carne aș putea să arăt și să mă simt altfel – mai împăcată. Am 2 ani și jumătate de când sunt vegetariana-outsider a grupului, în ciuda descurajărilor și dificultăților pe care le-am avut pe parcurs. Veganismul și vegetarianismul ar putea îmbunătăți atât starea generală de sănătate a oamenilor, cât și mediul înconjurător, dacă n-ar stârni atâta repulsie.
Creștere în greutate, dezechilibre hormonale, cheltuieli mari, lipsă de fier și B12 sunt câteva potențiale efecte ale stilului de viață vegan. Nu apare pe lista de recomandări a unui nutriționist, mamele îl urăsc și 1 mai nu mai e zi de grătar. Să fii vegan în 2022 ar fi bancul preferat al omului preistoric de la gura peșterii. Totuși, de vegetarianism se vorbește de vreo 80 de ani și devine o filosofie cu număr de adepți în creștere.
O dietă vegană presupune eliminarea consumului de produse provenite de la animale: fără ouă, lapte, cașcaval, carne, etc. Când elimini opțiunile principale pentru mese, te bazezi mai mult pe fructe, legume, cereale, semințe și nuci și obții nutrienți importanți, pe care i-ai rata mâncând obișnuit. Poate multe persoane cu o dietă omnivoră își iau necesarul de nutrienți din toate produsele astea, dar o dietă vegană te responsabilizează. Monitorizezi ce mănânci și ce nutrienți iei, încât să-ți fie bine și să nu creezi vreun dezechilibru. Pentru non-vegani, 3 bucăți de caju și 2 curmale ar fi un snack extra între mese, mâncat când se epuizează stocul de chipsuri și ciocolată. Când nu ai restricții alimentare și mănânci orice, e mai ușor să faci un exces sau să fii neglijent. Până la urmă, dacă mănânci de toate e clar că primești din toate, nu? Care ar mai fi rostul să fii atent la ce consumi?
Eu m-am lăsat de carne de pe o zi pe alta. Mi-a fost puțin greu la început, fiindcă sațietatea pe care obișnuiam s-o primesc din carne sau proteină animală o compensam mâncând biscuiți digestivi și rondele de orez. În concluzie, planul meu de a slăbi prin vegetarianism n-a prea funcționat, decât după ce m-am învățat ce și cum să mănânc. Lumea îmi aducea aminte în permanență că pieptul de pui e literă de lege în stomacul omului, că omul „de când e el a mâncat carne” și e instinctual. Dar doar fiindcă ceva e instinctual, asta nu-l face moral. Să ne amintim că și crima, violul și violența se bazează pe un imbold instinctual, dar asta nu înseamnă că e în regulă să abuzezi, exploatezi sexual sau să ucizi oameni. Și dacă e așa instinctual să mâncăm carne, de ce preferăm s-o cumpărăm tăiată, preparată și condimentată cu tot felul de arome? Dacă era instinctual, măcelarii ar fi fost șomeri. În plus, dinții noștri nu ne-ar ajuta nici să vânăm un animal, darămite să-l mâncăm crud.
Unii se amuză pe seama mea și fac glume proaste, arătându-mi caninii lor și zicând: „Îi vezi pe ăștia? De ce îi avem?”. Dinții noștri sunt diferiți de cei pe care îi au tigrul, rechinul, câinele și așa mai departe. De fapt, mandibula și sistemul nostru digestiv sunt asemănătoare erbivorelor. Și chiar dacă am fi avut canini uriași, n-ar fi demonstrat nimic. Și hipopotamii au. Chiar cei mai mari dinți din lumea animală. Și sunt erbivori.
Chiar dacă numărul veganilor crește, consumul de carne se menține. În 2020 s-au consumat, global, 340 de milioane de tone de carne. Carnea și brânza creează un grad mare de inflamație în corp, corelat cu infarctul, accidentul vascular cerebral, diabetul și bolile autoimune. În mod normal, ne este indicat să consumăm carne o dată sau de două ori pe săptămână. La noi în țară, cel puțin, nu există masă fără carne; dimpotrivă, ocupă mai mult loc pe farfurie decât restul. Românii fac exces de carne și se întreabă de ce au colesterolul și presiunea din sânge ridicate, risc de diabet și boli cardiace. Un om sănătos are nevoie de 45-60 de grame de proteine pe zi. Jumătate de ceașcă de tofu are 10 g, fasolele edamame au 8.5, arahidele 20.5 și combinate cu alte mâncăruri bogate în proteine necesarul zilnic se bifează. În plus, consumul de astfel de alimente vine la pachet cu tot felul de nutrienți diverși, precum vitamina E și K, magneziu, fibre sănătoase, antioxidanți. Desigur, carnea ți-ar îndeplini rapid și ușor necesarul zilnic de proteină. Dar pe lângă fier, proteină și complexul B de vitamine, n-ai mai obține nimic.
Să produci carne are un impact negativ uriaș asupra mediului. Ca să obții o resursă (carnea) trebuie să investești alte 3 (cereale, porumb, apă) sau mai multe . Ca să obții cerealele cu care hrănești animalele, trebuie să investești iar resurse. Doar un porc consumă aproximativ 80 de litri de apă pe zi. O vacă bea și 190. În curtea unui gospodar la țară pot exista cel mult 130 de porci. Toate resursele astea sunt investite pentru maxim 63 de kg de carne, adică cârnatul, costițele și baconul pe care le cumperi de la magazin. Mai gravă decât industria cărnii este cea a lactatelor și a ouălor. Pentru ambele, masculii sunt inutili business-ului. Vițeii masculi sunt luați de la mama lor la naștere uciși la cam 5-7 luni după, fiindcă nu pot face pui și nici nu pot da lapte, deci creșterea lor nu e decât o pierdere de resurse. În plus, laptele cu care ar fi trebuit să-și hrănească puiul e ambalat și servit nouă în bolul cu cereale. O vacă ar trăi, în medie, 20 de ani. Într-un abator trăiește maxim 6. Un alt avantaj pe care l-am simțit eu în urma stilului acesta de viață e că sunt mai împăcată cu mine însămi. Știu că prin alimentele pe care le cumpăr nu plătesc industrii nemiloase să ucidă animale. Nu beau laptele vițelului, nu mănânc ovulele găinii cu toast dimineața și nici organe de porc sau pui. Din experiența mea, asta m-a făcut să mă simt mai bine; poate n-am slăbit neapărat, așa cum îmi propusesem, dar am aflat lucruri pe care nu le știam despre practicile din ferme și abatoare și am decis să fac ceva în privința asta. Obișnuiam să ies în oraș cu prietenii mei (care consumă carne) la cină și aveam momente de reflecție în care îmi spuneam: „Ce bine mă simt când știu că mănânc ceva care n-a fost viu și n-a avut conștiință sau viață”.
Eu n-am început cu stilul ăsta de viață, spre rușinea mea, ca să salvez planeta. Am aflat pe parcurs de la o colegă de-a mea de liceu care e vegană despre cât și cum dăunează industria cărnii. Folosirea vacilor, a porcilor și a altor animale pentru consum, dar și cultivarea de hrană pentru acestea sunt responsabile pentru 57% dintre emisiile produse de mâncare, față de 29% venite din cultivarea alimentelor plant-based. Întregul sistem de producție, format din mașinării, spray, fertilizator și transport de produse cauzează 17.3 miliarde de tone metrice de gaze cu efect de seră pe an.
Mulți oameni din viața mea îmi spun să mănânc iar carne, că altfel „nu mai cresc” sau „nu mă mai dezvolt” și „proteina e importantă”. Aud cam aceleași argumente din partea tuturor: prieteni de familie care sunt medici, bărbați la 50 de ani obsedați de BBQ și băieți de vârsta mea care înghit albuș de ou crud ca să fie bodybuilderi. Carnea nu e opțiunea viabilă pentru sănătatea noastră pe termen lung. Arnold Schwarzenegger, fost culturist și actor mărturisește în documentarul Netflix „The Game Changers” că mânca și 10-15 ouă pe zi: „Mâncam multă carne. Dar am îmbătrânit și am început să mă interesez, am înțeles că nu e neapărat să obții proteinele din carne sau din produse animale. Și m-am reorientat către o dietă vegetariană. Acum că am ajuns să o fac ca lumea, cu condimentele potrivite, am ajuns să-mi placă mai mult decât carnea. Colesterolul mi-a scăzut până la 109. N-a fost așa de scăzut de când sunt. Și mă apropii de 69 de ani”.
Problema e că nu toate produsele vegane de pe piață sunt accesibile tuturor ca preț. Alpro e o marcă populară care produce lapte și iaurturi din plante. O sticlă de lapte de migdale Alpro costă 15 lei, adică aproximativ triplu față de o sticlă de lapte de vacă. O cremă tartinabilă din tofu cu roșii costă 10 lei, față de pateul clasic de porc care costă 3 lei. Să mănânci vegan poate fi scump, dar doar dacă alegi să cumperi delicatese. Cerealele, o pungă de orez, o legătură de ceapă verde și 4 ciuperci nu costă mai mult decât un cotlet de porc feliat. În plus, printr-o dietă vegană aduci diversitate în farfurie. Eu țin minte că atunci când nu eram vegană părea că mănânc același preparat zilnic. Piure de cartofi cu grătar și salată de varză. Eat, sleep, repeat. Când elimini ceea ce părea a fi „opțiunea principală”, devii creativ în bucătărie. În loc de paste cu pui și sos de roșii poți încerca o porție de enchiladas vegane, un pudding din semințe de chia sau brioșe cu morcovi. Sunt alternative mult mai gustoase și interesante, dar s-ar putea să le ratezi fiindcă pui mereu mâna pe șuncă înainte de legumele din frigider.
„Cu ce scop mai există animalele dacă nu sunt pentru consum?”. E de la sine înțeles că nu toată populația lumii va deveni vegană. Mulți nici nu vor încerca vreodată și e foarte posibil ca visul veganilor de a crea o lume fără violență să rămână pur și simplu un ideal. Sunt oameni care din cauza problemelor medicale trebuie să consume carne. Altora le place gustul și așa și-ar justifica alegerea indiferent de consecințe. Mulți vor echilibru în alimentație, e o alegere personală. Dar veganismul, practicat chiar și ocazional sau de câteva ori pe săptămână, poate reduce riscul bolilor și îmbunătăți starea generală de bine a omului, cât și mediul înconjurător. Dacă fiecare persoană ar fi vegană o săptămână din lună, deja cererea de carne ar fi mai mică. În consecință, producția ar fi mai mică și planeta ne-ar mulțumi.
