În clasa a 12-a, când ieșeam în pauză cu colegii la o țigară, nu puteam să nu remarc faptul că o parte din elevii care învățau la același liceu ca și mine, în special cei de clasa a 9-a și a 10-a, purtau cămașă albă, de multe ori însoțită de o cravată bleumarin la gât cu emblema liceului. Eu încetasem să mai port cămașă și cravată încă de la sfârșitul clasei a 11-a, atunci când am început să revenim în clase după o perioadă de ore desfășurate online.
Îmi era mult mai ușor să iau ce haine îmi picau la mână, care de regulă erau confortabile și care erau, mai tot timpul, dacă nu de fiecare dată, ținute decente, care să nu iasă în evidență. Deja mă obișnuisem cu ocazionalele remarci ale profesorilor de la ore care, atunci când erau vădit dezamăgiți de noi, ne reproșau faptul că nu purtăm „uniforme”, ceea ce reprezenta ținuta pe care colegii mai mici obișnuiau să o poarte: o cămașă albă și o cravată bleumarin cu emblema liceului. Dar, după atâta vreme, deja devenisem imuni la astfel de remarci, mai ales că nu se concretizau în sancțiuni, ci erau doar aspecte pe care profesorii le puteau înarma împotriva noastră, atunci când faptele noastre nu corespundeau așteptărilor.
Însă, decursul acestor reproșuri nu era același pentru toți cei ce învățau în liceu. Anumiți profesori, pe care soarta nu i-a adus la catedra mea, aveau metode prin care îi sancționau pe cei care nu se încadrau în viziunea lor a elevului, din punct de vedere vestimentar: erau ascultați mai des, primeau întrebări mai grele și erau umiliți în fața colectivului.
Când am auzit asta în cadrul uneia dintre ședințele consiliului școlar al elevilor, primul sentiment care m-a cuprins a fost cel de indignare. Cum putea o chestiune atât de trivială, precum vestimentația unui elev, să influențeze parcursul educațional al acestuia? Cumva, într-un anume fel, am ajuns la întrebarea asta și în biroul directoarei, pentru care părea de neconceput așa ceva.
Și nu a fost singurul moment în care mi-am pus întrebarea asta. De-a lungul timpului, după ce am întâmpinat numeroase povești în care prieteni au avut de suferit din cauza faptului că nu purtau uniforma pe care școala o impunea, în ciuda ilegalității unei astfel de prevederi în primul rând, indignarea mea se transforma în furie față de implicațiile pe care acest inconvenient îl avea.
Și până la urmă, care era scopul acestei uniforme? Ceea ce observam personal era faptul că erau inconfortabile și dificil de întreținut. Dar, din spusele profesorilor, purtarea uniformei este direct legată de reprezentarea școlii, fiind o dovadă a prestigiului unității de învățământ. Însă ce primează cu adevărat, interesul elevului sau cel al cadrelor didactice?
Uniformele școlare în istoria învățământului românesc.
Potrivit documentării celor de la historia.ro, Spiru Haret a decretat în 1906 obligativitatea purtării uniformelor în școlile din România. Însă, accentul nu a fost pus pe acestea până în 1976, când uniforma de „Șoim al patriei” este integrată complet în actul educațional. Codul vestimentar era unul plin de restricții, ce cuprindea detalii pentru fiecare element al ținutei, de la cămăși până la șosete.
După 33 de ani de la Revoluție, părerile sunt împărțite în ceea ce privește impactul pe care uniformele „viitorului socialist” le-au avut asupra celor ce au trecut prin acest sistem de învățământ. Ce este cert însă este că o dată cu căderea comunismului, au început să scadă și rigorile față de vestimentație, până în punctul în care, în prezent, doar o parte dintre unitățile de învățământ au exigențe în sensul purtării unei uniforme.
Uniforma în prezent
În prezent, deși la o plimbare prin oraș ai putea spune că uniforma școlară este o relicvă a unor vremuri apuse, înca sunt școli care au politici care vizează vestimentația pe care elevii o pot avea, cu precădere în cadrul colegiilor naționale.
Unitățile de învățământ preuniversitar impun uniforma prin intermediul regulamentelor-cadru de ordine și funcționare, care sunt modificate și aprobate de consiliile de administrație a fiecărei unități de învățământ în funcție de nevoile specifice ale fiecăreia.
Astfel, cel puțin din rândul liceelor teoretice din județul Galați, în urma vizionării acestor regulamente, din cele 9, 7 au prevăzute o anumită ținută vestimentară, iar 5 dintre ele au prevăzute sancțiuni pentru nepurtarea ei, care pot varia de la observații până la exmatriculare.
În ciuda prevalenței exigențelor cadrelor didactice față de purtarea uniformei și a regulamentelor ce îi susțin, aceste pretenții rămân doar niște deziderate utopice, elevii având la rândul lor o poziție fermă.
Astfel, o mare parte a elevilor din toate unitățile de învățământ de pe hartă nu respectă prevederile stipulate cu privire la purtarea unei anumite ținute, însă nici nu sunt sancționați pentru că nu o fac, situația fiind una generalizată, iar presiunea pentru a purta uniforma vine doar în cadrul inspecțiilor, după cum afirmă un elev al Colegiului Economic “Virgil Madgearu”:
“Uniforma este obligatorie, dar nu prea se chinuie lumea să o poarte, pentru că niciun profesor nu își pierde timpul să facă demersurile necesare pentru a îi sancționa. Totuși, atunci când am avut inspecții (n.r. de la Inspectoratul Școlar Județean Galați), cei care au fost surprinși fără uniforme au avut nota scăzută la purtare. Deci nu doar că s-a propus, s-a executat pe loc.”
– elev în clasa a XII-a în cadrul Colegiului Economic “Virgil Madgearu”.
Legalitatea impunerii uniformei
Legea 35/2007, care prevede norme pentru sporirea siguranței în mediul școlar, precizează faptul că consiliile profesorale pot stabili elemente de identificare pentru elevii unității de învățământ, în textul legii fiind prevăzută și uniforma ca variantă.
În 2016 este aprobat Statutul Elevului prin ordin de ministru, fiind extinsă îndatorirea elevilor, ei fiind obligați să poarte elementele de identificare impuse de regulamentele unității școlare, dar care face precizarea că accesul în școală nu poate fi condiționat de purtarea uniformei.
Totuși, fiind încadrată ca și îndatorire, prevederea legată de purtarea uniformei poate fi inclusă în regulamentul-cadru de ordine și funcționare al unității respective, iar nerespectarea acesteia atrage de la sine sancțiuni.
De asemenea, Ministerul Educației pune la dispoziție un Regulament-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, pe baza căruia școlile, liceele și colegiile naționale trebuie să aprobe propriile regulamente de organizare și funcționare, iar în dispozițiile finale este precizat următorul fapt:
“În unităţile de învăţământ sunt interzise măsurile care pot limita accesul la educaţie al elevilor, cum ar fi, de exemplu, efectuarea de către aceştia a serviciului pe şcoală, interzicerea participării la cursuri sau sancţionarea elevilor care nu poartă uniforma unităţii de învăţământ sau altele asemenea.”
– Extras din anexa Ordinului nr. 4183 din 4 iulie 2022 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, Titlul X, Art. 187, alin. (2).
Astfel, deși Statutul Elevului precizează faptul că regulamentele școlare trebuie respectate, acestea nu pot include sancțiuni pentru nepurtarea uniformei, conform ROFUIP. Dar, după cum este cazul în majoritatea unităților de învățământ, se află în contradicție cu regulamentul aprobat de Minister. Dar, deasupra Statutului Elevului și ROFUIP se află Legea 35/2007 în ierarhia actelor normative, pentru care nu sunt prevăzute sancțiuni în cazul nerespectării purtării elementelor de identificare pentru elevi.
controversele uniformei
An de an, apar noi articole în presă legate de uniforma școlară: directori de unități de învățământ ce solicită elevilor să poarte uniforma, Ministrul Educației ce face declarații legate de obligativitatea purtării uniformei (care apoi se dovedesc a fi false), sau chiar proiecte de lege inițiate pentru a cimenta statutul legal șubred al impunerii uniformei.
