Cu emoții adânci în suflet, cu o mână care tremura pe mouse, dar și cu o încredere în coechipierii săi cum nu a mai simțit până atunci, jucătorul care avea 21 de ani la vremea aceea începea primul meci, cu ochii țintiți în monitorul de 24 de inch ca într-un portal care îi promitea copilului din el împlinirea visului măreț.
Pe 5 iunie 2020, începea PUBG Continental Series 1: Europe, cel mai mare turneu de PUBG (PLAYERUNKNOWN’s BATTLEGROUNDS) de pe continent la vremea aceea, fiind de asemenea ușa către uriașul turneul mondial, la care toți jucătorii amatori visau să ajungă.
Marius, alături de colegii săi de echipă, a reușit să se califice la turneu, fiind astfel printre primii jucători români de PUBG care au reușit această performanță. După aproape 3 ani de jucat zilnic și de auzit reproșuri atât de la familie, cât și de la prieteni, care îi spuneau constant că își pierde timpul și că mai bine s-ar angaja sau ar face ceva mai bun cu viața lui, Marius a reușit să atingă cel mai mare vârf al „carierei” sale.
În ciuda tuturor adversităților, Marius a continuat să-și urmeze visul și să militeze indirect pentru emanciparea fenomenului E-Sports în România, sperând ca într-o zi să-și câștige existența din asta.
Prima interacțiune a lui Marius cu jocurile video a fost încă de când avea 7 ani. Împărțind calculatorul primit de la părinți cu fratele său Ciprian, acesta privea liniștit de pe scăunelul tras lângă cel al fratelui său mai mare care juca diferite jocuri, de la cele cu poveste și până la cele în rețea. Îi plăcea foarte mult să se uite la Ciprian când se juca Grand Theft Auto: Vice City, fiind chiar primul joc pe care Marius l-a jucat. Văzând cu atenție butoanele pe care le apăsa fratele, acesta aștepta ca el să plece fie la magazin, strigat de mama lor, fie la toaletă, ca să poată să îi ia locul și să încerce ce a învățat doar privind la mâinile fratelui, căruia îi spunea „Cip”.
Își asuma fiecare bobârnac primit de la Cip și simțea că nu mai voia să facă altceva decât să se joace. Râdea de fiecare dată când fratele său mai scăpa printre dinți câte o înjurătură jucându-se Counter:Strike 1.6 alături de colegii lui de clasă și atunci a fost momentul când, pentru prima dată, a înțeles sentimentul de competitivitate.
Ideea de competiție nu i-a surâs niciodată la școală. Nu îi plăcea foarte mult ora de educație fizică și nici nu se juca fotbal în timpul pauzelor ca toți ceilalți copii de vârsta lui. De altfel, nici ideea că trebuie să ia note mai mari decât ceilalți colegi nu i-a plăcut. O multitudine de aspecte negative legate de viața lui ca elev își găseau adesea rezolvarea însă după ore, când deschidea calculatorul și întra într-un alt univers jucând un meci de Counter:Strike cu prietenii lui virtuali. Încă de pe atunci, Marius simțea că ar putea să facă asta toată viața sa.
Când avea 12 ani, fratele său a început să îi povestească de „marile” competiții de Counter:Strike 1.6 de pe vremea lui. Marea scenă românească de gaming, PGL (Professional Gamers League), era deja „moartă” pe atunci, însă Marius era fascinat de fiecare poveste pe care Ciprian i-o spunea din vremurile în care juca, mai mult la mișto, cu prietenii săi amatori. Toate poveștile fratelui mai mare și experiența lui presupuneau și o parte amuzantă, fapt care i-a stârnit și mai tare dorința de a face același lucru când va crește.
Deși părinții lui Marius îi reproșau constant că stă prea mult jucându-se, aceștia i-au făcut cadou de ziua lui propriul computer, oferindu-i puștiului de 12 ani viitorul „paradis”. După ce a primit calculatorul se juca tot mai des Counter:Strike și atunci a luat naștere prima încercare de echipă cu care să participe la diferite turnee de amatori, făcute mai mult în glumă, neavând o miză reală. Alături de încă câțiva puști și-a făcut propriul „clan”, denumit „RoS” (Romanian Shooters), alături de care a jucat câteva săptămâni bune. În fiecare sămbătă seară juca la un turneu organizat de deținătorii unei comunități de CS 1.6, numit „Freakz War Night”. Iubea să intre cu prietenii săi și să joace de parcă ar juca la cea mai mare competiție făcută vreodată. Cu fiecare headshot dat, orgoliul său căpăta o energie mai mare. Anticipa că într-o zi chiar va ajunge să joace la o astfel de competiție.
Chiar dacă majoritatea timpului îl petrecea în fața monitorului, lucru care îi deranja din ce în ce mai tare pe părinții lui Marius, acesta nu neglija școala, fiind un elev foarte bun. A intrat la un liceu de top din București și avea note foarte bune având în vedere faptul că studiul nu era chiar prima lui prioritate. Datorită acestui lucru avea un fel de înțelegere cu părinții lui, care presupunea că atât timp cât notele lui sunt ok și învață bine, nu are nicio restricție în ceea ce privește timpul petrecut jucându-se pe calculator. Era mai fericit ca niciodată.
A continuat să se joace diferite jocuri la care era foarte bun, de la League of Legends, Dota 2, CS:GO și pănă la FIFA. Cu toate că era doar un puști, Marius învăța orice joc nou foarte rapid și prin tenacitate domina mereu ceilalți jucători, ajungând cu ușurință și într-un timp scurt la cele mai mari rank-uri în jocurile online. De exemplu, când a făcut trecerea de la Counter:Strike 1.6 la Counter:Strike Global Offensive a făcut rank-ul maxim, Global Elite, în doar patru luni.
Jocurile single-player nu îl mai pasionau aproape deloc și la fiecare joc online pe care îl juca, avea dorința de a face parte dintr-o echipă. Cu toate că pentru el toată treaba cu echipele era doar o glumă, dorința asta a început să prindă contur din ce în ce mai tare odată cu apariția jocului său de suflet, PLAYERUNKOWN’s BATTLEGROUNDS în 2017.
La vremea aceea, Marius avea 18 ani și era în clasa a 12-a. Examenul de Bacalaureat se apropia, însă majoritatea timpului îl petrecea jucându-se PUBG, jocul care a acaparat toată scena de gaming la vremea aceea. PUBG a doborât recordul de cele mai multe vânzări într-o lună, record menținut și în ziua de astăzi. S-a format un întreg fenomen în jurul acelui joc și Marius a luat atunci în calcul atunci ideea de a face streaming pe YouTube, deoarece a fost inspirat de unul din primii streameri de PUBG din România, RobbieG, care astăzi nu mai activează. Și-a făcut un canal de YouTube, a făcut streaming două luni, însă a realizat că nu e pentru el.
Performanța lui școlară începea să scadă, fapt care i-a îngrijorat pe părinții lui Marius. Aceștia au decis că trebuie să facă ceva legat de asta și Marius era, de asemenea, conștient că nu e în regulă că își petrecea aproape 8 ore zilnic jucându-se. Astfel, a decis să ia o pauză, dar cu un ideal care a ars mult timp în sufletul său în timp ce învăța eseul la Enigma Otiliei și Silogismul la logică și argumentare: să-și facă o echipă de PUBG.
Marius și-a acordat astfel următoarele trei luni învățării pentru examenul de Bacalaureat pe care l-a luat cu 9.34, o notă mai mare decât cea pe care și-o dorea. A intrat la ASE și atât prietenii, cât și familia lui au fost mai mândrii de el ca niciodată. După o perioadă plină de stres și gânduri abisale legate de viitor, eșesc, succes și eterna întrebare „ce vrei să faci mai departe?”, Marius avea toate premisele care îi permiteau să continue ceea ce a început cu câteva luni în urmă, anume conturarea unei echipe de PUBG.
Deși făcea deja parte dintr-o comunitate de aproximativ 2000 de români care se jucau PUBG, Marius nu reușise să-și găsească niște coechipieri alături de care să formeze o echipă adevărată, asta și pentru că jocul era proaspăt, iar scena E-Sports nu se formase încă. A continuat să joace zilnic alături de diferiți oameni de pe servere de Discord și vechi prieteni virtuali până în 2019, când alături de încă 4 oameni a format o echipă în glumă, numită „Homeless Boys”. Tânărul de aproape 20 de ani a început să joace la diferite turnee organizate de români și alte competiții pe bani organizate de entuziaști ai scenei E-Spoorts și încetul cu încetul a început să fie remarcat de alți jucători mai mari.
În decembrie 2019, părăsește „Homeless Boys” și întră în echipa Sniip, echipă formată de mai mulți croați în același an. Aceștia joacă împreună timp de câteva săptămâni și se înscriu la calificările pentru PUBG Continental Series 1: Europe, neavând nicio speranță că vor reuși să se califice, mai ales pentru că Marius începea să fie copleșit de facultate.
În timpul facultății a dus o continuă luptă pentru echilibru. Nu știa dacă vrea să-și dedice tot timpul pentru a-și urma visul din copilărie sau pentru a învăța la facultate. Cu toate acestea, ideea că se află într-o echipă nouă l-a determinat să ofere mai mult timp jocului, reușind totuși să împletească plăcerea cu nevoia.
Meciurile de calificare au avut loc în două weekend-uri diferite în mai 2020 și după o serie de emoții intense, nervi, pumni în monitoare și în birouri, echipa din care făcea parte și Marius a reușit să se califice la turneul final. Nici lui, nici coechipierilor săi nu le venea să creadă faptul că au reușit această performanță dintr-o glumă. În seara în care s-a jucat ultimul meci, Ciprian a fost alături de fratele său și atunci a fost momentul în care Marius a realizat că fratele său este printre singurii oameni care îi înțeleg visul.
Au urmat câteva zile intense de antrenament în care Marius era măcinat de câteva gânduri. Nu le-a spus părinților despre ce a reușit să facă pentru că era ferm convins că nu vor înțelege și că îl vor dojeni din nou spunându-i că la vârsta asta ar trebui să facă altceva cu viața lui și, în același timp, emoțiile calificării la un astfel de turneu erau prea mari pentru cât putea duce adolescentul în momentul respectiv. Totuși, dorința lui din copilărie încă ardea puternic și știa că nu se poate da bătut.
Turneul care presupunea 6 zile de joc într-o lună începuse. Primul meci avea să fie unul plin de emoții, atât Marius, cât și colegii lui croați, au intrat cu frică în meci, dar totuși cu o fericire pe care nu au mai simțit-o vreodată, ca un fel de împlinire a unei profeții. În primul meci au fost a doua echipă eliminată, în al doilea au fost prima echipă eliminată și speranțele lor se spulberau încetul cu încetul.
Marius acceptase ideea că restul echipelor sunt mult mai bune decât echipa din care făcea parte și a decis alături de coechipierii săi că măcar trebuie să profite la maxim de această experiență și că trebuie să se distreze la maxim, pentru că e printre primii români care au reușit să facă asta. Au urmat încă 34 de meciuri pline de momente amuzante, de highlight-uri impresionante ale lui Marius, care a reușit o performanță foarte bună în comparație cu așteptările sale legate de restul meciurilor.
În cele din urmă, echipa lui Marius a luat locul 17 din 24, nereușind să se califice în etapa finală a turneului, în care rămâneau doar 16 echipe, însă acesta era mai mândru ca niciodată deoarece a făcut primii bani din jocuri video, 300 de dolari. Marius nu a ezitat să le spună și părinților, care au început să renunțe la reticență, continuând însă să-i sugereze subtil că trebuie să facă ceva mai bun cu viața lui. Aflat în pandemie, le-a promis colegilor croați că se vor vedea într-o zi și că ăsta e doar începutul unei posibile cariere în E-Sports. Acesta era mai motivat ca niciodată.
În prezent, Marius a terminat facultatea și se joacă în continuare. Turneul european la care a participat în 2020 a fost cel mai mare turneu din cariera sa, însă acesta nu și-a pierdut speranța. A renunțat la PUBG, deși susține că a fost „prima lui iubire”, și s-a apucat de ultimul joc marca Riot, Valorant. Acesta speră că aici va reuși să facă performanță cu adevărat și că va reuși să-și câștige existența din asta. Ba mai mult, acesta a început deja să o facă, având un mic serviciu de rank-boosting care îi aduce aproape 200 de euro pe lună.
