Manifestarea creativității este una dintre cele mai bune metode de a evada din rutina zilnică. Totodată, deschide mintea, ne relaxează și ne permite să avem o viziune mai amplă și inovativă asupra propriei vieți. Probabil acesta este motivul pentru care de mici mergem la tot felul de cursuri suplimentare pentru ca mai apoi să descoperim ceea ce ne place cu adevărat. Printre cele câteva hobby-uri pe care le-am tot adoptat de-a lungul anilor se remarcă fotografia, dar în special fotografia analogică.
În 2019 nu cunoșteam prea multe despre fotografie în teorie, cum și cu ce se mănâncă și totuși îmi plăcea să fac fotografii și încercam, ca mulți alții, să-mi aranjez un oarecare aspect pe rețelele de socializare. Am aflat ulterior despre fotografia pe film de la prieteni și mi-a captat interesul, dar tot procrastinam și evitam să-mi caut o cameră. Cam în aceeași perioadă, am dat, printre cutii, de un aparat de fotografiat Zenit 3M cu o husă masivă de piele (produs în URSS în anii ’60, într-un număr de 781 678 de unități), ce a aparținut bunicului meu.
Am luat acel moment ca un semn și, la scurt timp după aceasta, mi-am procurat prima peliculă alb-negru. E de menționat că fotografiile au fost un dezastru și din 36, doar două au fost relativ reușite, cel mai probabil din cauza vechimii camerei. Cu toate că m-am debusolat, am continuat să fotografiez. Acum fac acest lucru cu o cameră semi-digitală Olympus de la începutul anilor 2000.
Cele două fotografii reușite din prima peliculă
Perioada carantinei a dat probabil startul unui întreg proces creativ. Dacă nu din interes, atunci din plictiseală, am început să învăț și detaliile teoretice ale fotografiei analogice singur, dar și cu sfaturi din partea prieteniilor. Am aflat că sunt enorm de multe moduri de a experimenta cu fotografia pe film, cum ar fi modul în care poți obține o paletă de culori complet diferită dacă pui rola de film în băuturi carbogazoase de diferite culori, cafea sau chiar vin. Cu toate că nu m-am aventurat încă la asemenea experimente drastice, le-am avut pe ale mele mai mici, dar cu rezultate frumoase. Cel despre care vreau să vă vorbesc este reutilizarea aceleiași pelicule de două ori. Întâi de toate, mi-am fotografiat prietenii și momente din viața de zi cu zi, iar ulterior, urmărind câteva tutoriale de pe internet, am reintrodus același film în aparat și l-am umplut cu fotografii peisagistice. În pofida faptului că a fost destul de riscant și aș fi putut pierde toate fotografiile, rezultatele acelei pelicule sunt printre fotografiile mele preferate pe care le-am făcut pe film.
Din punct de vedere al calității, camerele cu film pot captura mult mai bine detaliile într-o imagine și sunt accentuate contrastele de culori, fapt ce le diferențiază de cele digitale. Un lucru ce pentru unii poate reprezenta un dezavantaj este limita cadrelor (36), însă anume acest lucru oferă o valoare mai însemnată unei fotografii pe film, învățându-ne cum să prețuim și să gândim fiecare cadru. Fiind dintotdeauna fascinat de oamenii ce-i am în jur, pentru mine fotografia pe film înseamnă mai mult o colecție de amintiri decât niște simple fotografii. Îmi place să surprind momente ce într-o zi le voi privi într-un album cu nostalgie. Totodată, gândul că acea peliculă pe care sunt păstrate fotografiile a fost prezentă la fiecare dintre momentele ce le-a captat îmi creează asocieri calde, de parcă ar fi un suvenir al unui timp trecut, dar cu o enormă importanță. Fotografia pe film nu captează doar momentul, ci și sentimentul trăit atunci!
Revenirea fotografiei pe film
Fotografia pe film încă respiră, iar în ultimii ani acest lucru este din ce în ce mai evident. În pofida accesibilității fiecăruia la camera digitală comprimată în telefoanele noastre, din ce în ce mai mulți tineri decid să-și îndrepte privirile spre vechile camere analogice. În 2020, Eastman Kodak anunță că producția de filme foto s-a dublat între 2015 și 2019. Directorul general de film al Eastman Kodak la acea vreme, Edward Hurley, a declarat într-un interviu pentru „Left Field” de la NBC News: „A fost o creștere constantă – cu 15, 20 chiar și 30% pe an. A fost o provocare pentru noi, dar a fost grozav să vedem această creștere.”
Și totuși, care e motivul pentru care Generația Z întoarce spatele tehnologiei? Am discutat despre acest subiect cu Jasmin Delev, absolventă a programului audio-visual design și fotografie al Academiei de Arte “Willem de Kooning” din Țările de Jos.
Din cauza numărului limitat de cadre, fiecare fotografie cere pretențiile unei picturi: o compoziție bine stabilită, un subiect interesant și o dinamică perfectă a mișcării. Dar și efectul stilistic al imaginii își are feeria sa. În era consumerismului în care fiecare deținător de telefon mobil poate fi, de facto, un fotograf, distincția dintre platitudine și artă constă în instrumentele și ritualurile pe care le folosim. Când utilizez mai mult de un cadru de film pentru aceeași compoziție, simt de parcă comit un sacrilegiu. Un singur film de 36 de cadre, așadar, poate incapsula o lună sau chiar un an întreg de creație, sau de amintiri – pentru cei ce fotografiază ca un hobby. Fiecare poză capătă astfel valoare. Și-apoi vine procesul de developare și scanare, care este o rutină satisfăcătoare pentru orice fotograf. Simți de parcă insufli viață în ceva inert.
Jasmin Delev
În 2018, Ilford Photo a invitat comunitatea globală de fotografie analogică să participe la cel mai recent sondaj privind utilizatorii de film. Sondajul, care a atras 2.100 de participanți când a fost realizat ultima dată în 2014, a crescut la peste 6.800 de participanți din 100 de țări de data aceasta. Aceștia doreau să înțeleagă același lucru, și anume de ce revin oamenii la fotografia pe film? Aspectul a fost cel mai comun răspuns, fiind selectat de 76% dintre participanți, totuși, a fost la fel de clar că mulți oameni apreciază controlul creativ și procesul implicat în capturarea și developarea pozelor.
…Orice tendință are obiceiul să revină în vogă. Tinerii caută să dea însemnătate conținutului pe care îl postează online, iar fotografia pe film este un mijloc de a obține asta. Adițional, am impresia că aceștia au romantizat efectul stilistic creat de fotografia pe film: culorile surealiste, modul în care fiecare ins arată bine din cauza trăsăturilor faciale spălăcite, blițul pentru portrete la petreceri nocturne. Dar și posesia unui point-and-shoot e comparabilă cu cea a unui artefact din trecut sau a unei baghete magice, iar o astfel de cameră este o idee bună de cadou accesibil și semnificativ printre prieteni. Totul este, însă, înrădăcinat în noua mentalitate de reciclare, de reutilizare, de uz ecologic și de combatere a consumerismului, iar târgurile second-hand sunt pline de camere manuale mai rezistente, relativ ieftine, gata să li se dea o a doua șansă.
Jasmin Delev
În concluzie, fie ca revenirea fotografiei analogice e cauzată de nostalgia pentru un timp trecut, infinita căutare a artiștilor pentru autenticitate în creațiile lor sau simpla nevoie a tinerilor de a-și personaliza paginile pe rețelele de socializare, conform statisticilor, putem fi convinși că va fi din ce în ce mai comună. Fotografia pe film rămâne mai mult decât un simplu capriciu retro – devine o artă și un mijloc autentic de exprimare pentru cei ce îi îmbrățișează. Într-un peisaj dominat de tehnologie digitală, revenirea la rădăcinile fotografiei aduce cu sine nu doar frumusețea unui medium trecut, ci și promisiunea unei perspective autentice, încărcate de semnificație și creativitate.
