Tinerii – între probleme imaginare și măsuri aspre, forma fără fond a siguranței publice

Pedepse mai mari pentru tineri, măsuri dure în scoli pentru a rezolva probleme imaginare, marginalizarea celor care au nevoie de ajutor și instaurarea fricii de către autorități sunt realitățile pe care le trăiesc tinerii care “au scapăt de sub control”. Nu cred că este pentru prima oară când cineva a auzit că tinerii sunt “capul răutăților”, deoarece panica morală este un fenomen prezent de mai mult de o sută de ani în societate. De această “boală” suferă, în general, populația care își amintește cu greu ce înseamnă tinerețea. Printre ei se enumeră și Dan Negru, care face apel la moralitate și ne cere să “redăm puterea profesorilor”, sugerând înasprirea autorității în școli. Motivul este pentru că elevii problematici, sau “cirezele de proști”, sunt “protejați prin lege”, drept răspuns la modificările din Statutul Elevilor care împiedică exmatricularea. Când pornim televizorul, aflăm că tinerii au luat-o razna și că ești în pericol de a fi înjunghiat, dacă ești profesor, sau jefuit pe stradă de unul dintre aceștia. Dar astfel de problemele imaginare nu puteau fi mai departe de adevărul care se se petrece în afara ecranelor și care rămâne ascuns în umbra lor. Prin urmare, copii sunt folosiți că țap ispășitor pentru problemele din societate.

Delincvența juvenilă este nefondat prezentată că fiind un fenomen care a luat amploare fără precedent, acest fapt fiind utilizat că un instrument în guvernarea prin infracționalitate, înăsprind inutil autoritatea asupra copiilor pentru a rezolva probleme imaginare, în consecință câștigând încrederea maselor. De obicei, printre majoritatea articolelor de fapt divers în care se îneacă știrile romanești, sunt abordate subiecte deloc sau foarte puțin cercetate, bazate mai mult pe titluri care să atragă atenția și conținut care să panicheze sau să enerveze publicul țintă, decât să își servească scopul, adică să informeze cititorul folosind surse în primul rând existente, apoi corecte și de încredere pe care să își bazeze argumentele. Una dintre problemele cu acest tip de știri este că fac afirmații colosale prin extrapolarea unor cazuri particulare care au ca scop să convingă cititorul că acelea sunt o problema mai gravă decât ne putem închipui și că trăim într-o situație catastrofică.

Unul dintre aceste subiecte este și delicvența tinerilor care, conform Observatornews, este “un fenomen care a luat amploare în România” în ultimii 10 ani și care este “pe cât de misterios, pe atât de periculos”, însă redactorii articolului nu au atașat niciun fel de sursă care să ateste aceste afirmații serioase. Din “cea mai neagră şi misterioasă statistică din România – cea a delincvenţei juvenile”, singura care le susține argumentele este una vagă pe care au folosit-o în acest articol misterios, din care au studiat mai îndeaproape două cazuri particulare, prin care încearcă să justifice fenomenul ce pare să fi infectat majoritatea tinerilor din Romania în ultimii 10 ani. Ei au folosit greșit o statistică pentru a-și susține punctul de vedere. Mai exact, este vorba despre cea cu privire la infracțiuni grave ale tinerilor din ultimul an, însă omiterea factorului de comparație cu o alta statistică dintr-un raport din deceniul trecut ar trebui să facă pe oricine să pună la îndoială afirmații atât de grave. Așadar, dintr-un raport al Ministerului Public realizat în anul 2022, aflam că numărul de tineri delicvenți se menține stabil și în unele cazuri infracțiunile minorilor au scăzut. Spre exemplu, Comparativ cu 2014, când aproximativ 4500 inculpați juvenili au fost trimiși în judecată, aflăm că numărul de minori delicvenți a rămas stabil, scăzând puțin cu 1000 în 2022.

Tot în același raport, aflăm că numărul inculpaților minori care au săvârșit fapte deosebit de grave, precum viol și tălhărie care au rezultat în moartea unei persoane, se mențin stabile de-alungul anilor, iar omorul este foarte rar.

În cazul furtului, numărul inculpaților minori este în scădere.

Prin urmare, cazurile în care elevii își înjunghie profesorul sau ucid prietenii nu sunt altceva decât cazuri particulare care sunt prezentate în așa fel încât să dea impresia cititorului, prin amploarea articolelor care pornesc de la concluzia că deja tinerii sunt mai violenți, că delicvența juvenilă a scapăt de sub control și trebuie să apelăm la soluții mai aspre.

Însă detractorii mai susțin că fenomenul de delicvență în rândul tinerilor care a crescut incontrolabil este alimentat și de actele de violență din mediul școlar. În multe articole pe tematica de bullying și agresiune în mediul preuniversitar regăsim perspective cu orizonturi limitate. Aceștia adesea apelează la statistici nefondate sau procentaje și valori unilaterale din studii pentru a-și susține punctul de vedere fragil. Spre exemplu, într-un articol publicat în Adevărul, etologul Dorian Furtună încearcă să justifice această creștere a delicventei în scoli prin argumente lipsite de credibilitate, printre care se numără și faptul că jocurile video fac copii să devină violenți și ”[…] faptul însuşi că au format un grup al lor, le induce tinerilor membri ai acestor grupuri un comportament violent şi chiar delincvent.”.

Spre deosebire de articolul etologului, care îneacă cititorul cu statistici precar referențiate, adesea lipsite de un termen de comparație relevant, regăsim și altele care susțin că fenomenul de delicvență este în plină creștere, însă de data aceasta, alăturate statisticilor mai găsim și cazuri particulare. De exemplu, articolul jurnalistei Catiușa Ivanov, publicat pe Hotnews, pune la încercare aptitudinile morale ale cititorului prin ridicarea problemei în care înjunghierea unui profesor este doar un caz particular sau o alertă a unei epidemii de copii criminali. Jurnalista se raportează la studiul realizat de către Ministerul Educației pentru anul scolar 2021-2022, în care datele arată că a fost înregistrat un număr îngrijorător de delicvențe în rândul tinerilor, sugerând, printr-o anchetă realizată de Asociația Salvați Copii, că bullyingul și violența au crescut în scoli în ultimii 8 ani.

În ultimii ani, Ministerul Educației, Consiliul Național al Elevilor și mai multe organizații au atras atenția asupra fenomenului de bullying, deoarece acesta era o problema gravă în școli de foarte mult timp. Recunoașterea hărțuirii verbale și fizice drept o problemă mai gravă ar putea face să pară că violența în școli a crescut. Combaterea bullyingului nu trebuie să fie interpretată ca un indicator al creșterii numărului de acte de violență în școli. Mai exact, măsurile împotriva violenței în instituțiile de învățământ nu au fost luate ca un răspuns la vreun fenomen de creștere rapidă a numărului de acte de agresiune între elevi, ci au ca scop să pună bullyingul, o problemă existentă de zeci de ani, într-un proces de descreștere. Agresiunea în scoli, în contrast cu articolele din media românească, pare să fi scăzut începând cu 2017. Într-un articol publicat pe Edupedu, aflăm că, conform Ministerului Educației, “[…] actele de violență în mediul școlar au trecut printr-un proces de descreștere începând cu anul 2016 până la sfârșitul anului școlar 2020-2021″.

Articolul continuă să explice cum cea mai mică rată de acte de violență în mediul școlar s-a înregistrat în 2020-2021, însă această statistică a fost grav influențată de trecerea la regimul online a desfășurării orelor de curs în timpul pandemiei.

Prin urmare, putem observa cum cea mai mică rată de acte de violență a fost înregistrată în anul școlar 2020-2021, însă, analizând datele retrospectiv, violența din anul 2021-2022 nu prezintă un fenomen de creștere a delicvenței în rândul elevilor, ci mai degrabă face parte dintr-un grafic care se menține stabil de-alungul anilor, printr-o evoluție sinuoasă.

Trebuie menționat că datele prezentate pot fi rezultatul succesului abordărilor blânde, dar eficiente, în ceea ce privește atragerea atenției asupra bullyingului, care au dus la scăderea numărului agresiunilor în instituțiile preuniversitare. Nimic demonstrat mai sus nu dovedește în niciun fel că bullyingul nu este o problemă reală care merită tot mai multă atenție, ci mai degrabă este o metodă de elucidare a problemei ridicate de mass-media în care delicvența în rândul tinerilor de azi este în creștere sau este doar un instrument al guvernării prin infracționalitate.

O altă latură a problemei imaginare a fenomenului de delicvență, care pare să fi erupt în ultimii ani conform știrilor, este apariția unor măsuri exagerate de intervenție a autorităților și a organelor de justiție tot mai adânc în viață personală a tinerilor, invocată prin sugestii de proiecte legislative extrem de dure. Înăsprirea nenecesară a sancțiunilor și autorității asupra tinerilor nu contribuie deloc la soluționarea problemelor reale ale acestora, ci mai degrabă îi constrânge să recurgă la izolare și să se îndepărteze tot mai mult de ideea de a cere ajutor sau de a se schimba, amplificând atât discriminarea celor ce au nevoie de consiliere, dependenți, cât și segregarea socială, bullyingul, și așa mai departe.

Spre exemplu, Eugen Tomac, într-un articol publicat în Gândul, sugerează implementarea unui protocol între MAI și MEN, astfel încât “Aşa cum existau pe vremuri sectorişti (poliţişti de proximitate), aşa să existe câte un agent care să meargă în şcoli.”. Nostalgic, continuă să ne explice, justificând niște sugestii halucinante, cum nu transformarea cadrelor didactice în polițiști este soluția, ci mai degrabă o colaborare între agent și profesori, pentru că “Acesta poate să culeagă informaţii în timp real, să descurajeze fenomenul infracţional şi să transmită un mesaj clar de siguranţă şi pentru cadrele didactice, şi pentru elevi.”. În realitate, la tot ce pot contribui astfel de soluții exagerate sunt înspăimântarea și discriminarea elevilor. Rolul acestor “sectoriști” nu ar fi doar de a preveni situații extreme, precum tentativa de înjunghiere a unui profesor, exagerată de către Tomac la încercarea executării întregii școli, ci mai degrabă să vâneze elevii, căutând vinovați și separandu-i pe cei “cuminți” de cei “răi”.

Într-un mod asemănător se încadrează și o altă soluție halucinantă a unei probleme reale în rândul tinerilor, creșterea consumului de droguri, abordată mai mult sau mai puțin în articolele despre delicvența tinerilor. Dependența de droguri pornește de cele mai multe ori de la vârste extrem de fragede, precum aflăm în statistici din raportul ANA, însă, dacă nu primesc ajutor și nu sunt încurajați să-l ceară, ci mai degrabă sunt înștiințați că vinovații primesc ani grei de închisoare, nu vor reuși vreodată să scape de acest viciu. Din cauza naturii datelor ce trebuie colectate, este imposibil să aflăm dacă drogurile au contribuit sau nu la numărul de delicvențe în rândul tinerilor. Însă ce știm concret este că a crescut consumul de-alungul anilor, datorită creșterii numărului de aresturi care implicau posesie sau distribuire de droguri de mare risc în rândul persoanelor cu vârstă intre 15-35 ani, conform rapoartelor de activitate ale DIICOT. Această problemă delicată nu se poate rezolva decât printr-un proces blând, desfășurat pe perioada lungă de timp, prin operațiuni alcătuite din oameni formați în acest domeniu, desfășurate astfel în alte țări cu un mediu social mai puțin discriminator cu privire la sănătatea publică.

Contrar acestei judecăți, doi deputați au sugerat implementarea unei măsuri conform căreia tinerii din școli și universități să fie supuși la teste antidrog inopinate, deoarece o mulțime de persoane s-au plâns, “[…] chiar autorităţi ale statului, care nu puteau să-şi facă cu adevărat treaba, să aibă măsuri practice de lucru în acest context.”. Aceștia menționează, într-un proiect legislativ strigător la cer, că “[…] studenţii care refuză să fie testaţi de droguri ar putea fi pedepsiţi cu închisoare de la 1 la 5 ani”. Parlamentarii nu au reușit să cadă de acord în legătură cu sancțiunile celor găsiți pozitivi, iar discuțiile s-au încheiat, cel mai probabil, printr-o raportare retrospectivă la pandemie, când puterea logistică a României în ceea ce privește testarea prin saliva era rizibilă.

Încălcarea intimității elevilor prin diverse mijloace, discriminarea celor găsiți vinovați și pedepsirea lor prin sancțiuni care îi vor afecta pentru tot restul vieții nu va contribui la absolut nimic să rezolve problema consumului de droguri. Mai degrabă aceasta va rămâne stabilă, iar autoritatea va agrava alte probleme ce țin de sănătatea psihica a tinerilor, în consecință înmulțind numărul de inculpați minori. Astfel de pete în cazier pot distruge viitorul unui copil care, cel mai probabil, era pe cale să se maturizeze în următorii ani și să iși încheie cariera de adolescent delicvent, începând-o pe cea de adult responsabil. Acest fenomen foarte intens cercetat se numește “aging out”, adică maturizarea comportamentului delicvent într-unul de adult obisnuit, și este o bună dovadă că sancționarea dură a tinerilor este cea mai deplasată abordare, tipică fenomenului de guvernare prin infracționalitate.

În concluzie, guvernul alege conducerea prin infracționalitate prioritizand probleme imaginare în schimbul abordării nevoilor reale ale tinerilor, precum bunăstare, clinici de stat pentru tratarea dependenței de droguri, și așa mai departe. Acest lucru este scos în evidență de deciziile exagerate și extrem de autoritare sugerate în Camera Deputaților și contribuie la inițiativa de a declara război împotriva drogurilor, adică persecutarea consumatorilor. Contrar cu ce este prezentat în mass-media românească, statisticile dovedesc că delicvența în rândul tinerilor a scăzut în ultimii ani. Numărul inculpaților tineri se menține stabil sau chiar a scăzut în unele cazuri, iar bullyingul sau violența în școli este într-un proces de descreștere. Consumul de droguri rămâne singurul fenomen din rândul tinerilor care a luat amploare fară precedent în toată lumea, însă este greu de spus dacă acest fapt ar contribui la o creștere a delicvențelor. Pe aceeași linie de idei, guvernul alege soluții rapide, foarte autoritare, lipsite de interes cu privire la rezolvarea problemelor reale ale tinerilor, mai degrabă țintite spre un public bine definit, având că scop mulțumirea maselor. Așadar, tinerii din România au devenit un alt instrument al guvernării prin infracționalitate pe care îl utilizează guvernul.

Surse folosite în cercetarea subiectului abordat:

https://observatornews.ro/social/delincventa-juvenila-fenomen-amploare-romania-297583.html

https://mpublic.ro/sites/default/files/PDF/raport_activitate_2022.pdf

https://adevarul.ro/showbiz/vedete/dan-negru-despre-elevii-de-azi-cirezile-de-2255458.html

https://www.dcnews.ro/tinerii-de-astazi-sunt-mai-violenti-ce-ar-trebui-facut-pentru-a-reduce-acest-fenomen_915158.html

https://www.hotnews.ro/stiri-educatie-26189546-dezbatere-publica-sunt-scolile-din-romania-mai-nesigure-iar-copiii-azi-mai-violenti-ajung-elevii-faca-gesturi-extreme-sondaj-live.htm

https://romania.europalibera.org/a/reforme-trafoic-de-droguri-/32750477.html

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/o-profesoara-de-la-un-liceu-din-bucuresti-a-fost-injunghiata-de-un-elev-in-timpul-orei.html

https://ziare.com/crima/criminal-prahova-copil-condamnare-curte-apel-ploiesti-1776935

https://www.ebihoreanul.ro/stiri/micii-derbedei-despre-un-fenomen-raspandit-scapat-de-sub-control-cum-pot-fi-opriti-si-salvati-copiii-infractori-175739.html

https://www.ppic.org/publication/are-younger-generations-committing-less-crime

https://www.libertatea.ro/stiri/teste-antidrog-in-scoli-propuse-de-doi-deputati-psd-un-primar-a-cumparat-deja-un-aparat-pentru-elevii-din-bistrita-4282791