Pentru mediul universitar, o poveste se poate spune singură doar uitându-ne la cifre. Un raport publicat cu susținerea UEFISCDI, pentru anii 2015-2016, indică o rată de abandon de 43,8% în cadrul studenților care s-au înscris la programe de licență. Metoda folosită de aceștia oferă niște rezultate complet diferite de modul în care calcula acest procent Ministerul Educației, reprezentând un motiv de îngrijorare pentru ce înseamnă învățământul superior(mai multe pe EduPedu). Aceste valori dau un motiv de cercetare, așa că am decis să caut cum stă, de fapt, treaba cu mediul universitar.
Mediul universitar în statistici
Am răscolit printre statisticile anului 2021, întrucât nu sunt disponibile încă cele pentru 2022. Liceul este locul înspre care îmi este îndreptată atenția, deoarece acolo se află tinerii, la final de clasa a 12-a, care urmau să aleagă unde îi va duce următoarea etapă a vieții. Dintr-un total de 149.000 elevi care au terminat liceul în generația respectivă, 127.000 elevi au fost înscriși la bacalaureat, iar 88.587 l-au promovat .
Ce au făcut mai departe acești adolescenți de 18-19 ani și câți dintre ei au ales studiile superioare? Din numărul total de 554.007 oameni înscriși în tot ce include umbrela învățământului universitar, 415.839 se află la programe de licență, dintre care 85.013 se află la vârstele de 18-19 ani, ei fiind absolvenții examenului de bacalaureat din anul respectiv. Este interesant faptul că numărul de fete care fac următorul pas spre mediul universitar este mai mare decât numărul de băieți pentru ambii indici de vârstă(date de pe Tempo Online- INSSE). Prin această documentare, am observat că tendința absolvenților de bac este de a se îndrepta spre facultate, însă aceștia reprezintă undeva la 57% din totalul elevilor generației respective, restul orientându-se spre piața muncii sau ani de pauză.
Dintre cei care au făcut acest pas către învățământul superior, însă, un procentaj de 15,3%, cu vârste între 18-24 ani, l-au și părăsit, un număr mai ridicat decât media Uniunii Europene, care se află la un procent de 9,7%, indică Eurostat. Din păcate nu știm dacă s-a folosit o metodă similară cu cea UEFISCDI.
Perspectiva tinerilor
Și totuși, cel mai de seamă lucru cred că este perspectiva tinerilor asupra acestui subiect. Unii aflați în pragul sesiunii, alții concentrați pe job, au acumulat destulă experiență până acum încât să își formeze o opinie despre ce reprezintă pentru ei mediul universitar și de ce l-au ales sau nu.
Studenții
Ariana Găicean, studentă la publicitate în anul 1, în cadrul Universității din București, susține faptul că mediul universitar era următorul pas evident pentru ea: „Am ales mediul universitar fără să mă gândesc prea mult. Știam că așa trebuie să decurgă dezvoltarea mea. Mereu mi-am dorit să îmi continui studiile.” Acest sentiment al ei este împărtășit de mulți studenți, pentru care urmarea unei facultăți nu stătea sub semnul întrebării. Diana Bota, studentă în anul 1 la medicină dentară în cadrul UMFT afirmă că: „Am ales mediul universitar pentru o meserie sigură și stabilă, cât și pentru satisfacția de a-mi urma pasiunea”, iar Eduard Constantin, student în anul 1 la UPT- Arhitectură și Urbanism vede facultatea ca pe o provocare peste care vrea să treacă: „Pasiunea mea pentru arhitectură m-a împins spre mediul universitar. Am auzit că este greu și vreau să iau acest lucru ca pe o provocare, întrucât îmi doresc pe mai departe în viață să continui cu arhitectura.” Deci, studenții intră pe băncile facultății deoarece vor să își urmeze pasiunile și să se pregătească pentru piața muncii, exemplificat și de către Sergiu Cristian Nica, student în anul 1 la Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologii Informaționale a UPT-ului: „Am ales mediul universitar pentru a învăța o meserie. Terminând un profil real, nu mă simt pregătit pentru niciun job, iar universitatea este un mediu care mă poate instrui mai bine, să știu exact ce și cum pot face.”
Angajații
Dar tinerii nu merg în exclusivitate la facultate, așa cum s-a văzut și în statistici. O parte dintre ei aleg să intre cât mai rapid pe piața muncii, în căutarea unui trai stabil. Este și cazul lui Cristian-Ioan Timiș, angajat la firma de servicii financiar-bancare Finprom din Arad, care vrea să trăiască pe banii lui: „Un prim factor pentru care am decis să muncesc este indepența financiară. Vreau să trăiesc pe propriile picioare, să mă descurc singur și să fac ceva productiv, deoarece nu eram sigur dacă vreau sau nu să merg la facultate, așa că am preferat să mă angajez.” Denis-Florin Biriș, casier la benzinăria MOL, oferă și el o perspectivă similară: „Principalul motiv pentru care am mers la muncă este faptul că nu doream să îmi pierd timpul făcând lucruri inutile. Programul de lucru este unul bun și simt că am luat un prim pas eficient spre a duce o viață productivă”. Celor doi li se alătură Răzvan Bogdan Tanchi, angajat într-o fabrică de textile medicale din Arad, care spune, la rândul său, că aspectul financiar i-a determinat alegerea: „Mi-am dorit să învăț adevărata valoare a banului”. Este o asemănare de motive și aici, la fel ca la studenții de mai devreme.
Opinii generale
Ascultând părerile acestor tineri, se pare că mediul universitar este văzut într-o lumină destul de pozitivă. Răzvan povestește că în viitor s-ar putea vedea urmând studii superioare: „Cred că universitatea mi-ar fi utilă pentru a găsi un serviciu mai bine plătit, iar pe viitor chiar vreau să mă gândesc din nou la facultate, dar pe moment am avut nevoie de o pauză de la mediul academic.” Denis susține și el faptul că facultatea este utilă, menționând că are rol în dezvoltarea unei persoane: „Din punctul meu de vedere să faci studii superioare este util, te ajută mult pe viitor când vine vorba de dezvoltarea personală și te pregătește pentru o carieră.” Studenții, care acum parcurg aceste studii superioare, par să fie de acord cu colegii lor din piața muncii și să fie mulțumiți de alegerea făcută. Alexia-Oana Lango, studentă în anul 1 la Facultatea de Drept în cadrul UVT, vorbește despre formarea sa personală: „Îmi oferă posibilitatea de a mă dezvolta din punct de vedere educațional și reprezintă o oportunitate de formare pentru mine. Consider că posibilitatea de a alege să studiezi ceea ce îți place atrage după sine motivație și responsabilitate academică”. Rareș Suciu, student în anul 1 la Facultatea de Studii Europene din UBB, spune și el ceva apropiat: „ Cred că facultatea îmi dă șansa de a dobândi cunoștințe utile atât în dezvoltarea mea profesională, cât și cea personală.”. Ariana aduce în discuție și subiectul networking-ului: „Consider că facultatea poate deschide noi perspective unui tânăr asupra vieții și îl poate ajuta să își facă relații cât mai multe în domeniul în care vrea să profeseze.” Astfel, vedem că tinerii observă beneficiile aduse de mediul universitar și nu par dezamăgiți de alegerile făcute pentru a-l urma, respectiv îl consideră pe viitor.
perspectiva Profesorală

Dar cum stau lucrurile când întrebi și un profesor? Este o curiozitate care mi-a acaparat atenția și m-a împins spre a lua legătura cu unul.
Komjaty Andrei predă desen tehnic și infografică la Facultatea de Inginerie din cadrul Universității Aurel Vlaicu din Arad. Desigur, un domeniu de nișă, care are de suferit de pe urma faptului că tinerii preferă să studieze medicina, dreptul, matematica sau științele sociale. Acest fapt se manifestă și la Facultatea de Inginerie, unde Komjaty ne explică că stau slab din punct de vedere al înscrierilor. La capitolul studenți noi, specializarea lui s-a bucurat de un an mai bun decât cel precedent, pe care însuși l-a numit „foarte prost”, însă am aflat că aceasta nu este situația generală.
Specializarea de textile, de exemplu, a avut doar 5 persoane înscrise la ea în anul universitar curent, iar rata de abandon după primul an se află undeva la 40%. Un motiv pentru acest lucru, consideră profesorul, este faptul că elevii pornesc cu așteptările greșite: „Foarte mulți nu se așteaptă că specializarea aleasă nu este ce și-au imaginat, nu este pe gustul lor.”
Altă problemă ce nu este legată de alegerea specializării ține mai mult de sistemul de învățământ românesc. Asta doare tare
Komjaty Andrei, profesor de infografică și desen tehnic
Profesorul a explicat faptul că noii studenți nu sunt destul de bine pregătiți înainte de a intra pe băncile facultății. Abordând o problemă la cursul de mecanică, al cărei grad de dificultate dânsul o considera de maxim clasa a 9-a, a observat că studenții săi nu se descurcă cu exercițiul, în ciuda faptului că au absolvit bacalaureatul la matematică. Acesta consideră că există o discrepanță între criteriile după care este evaluat bacalaureatul și criteriile care se folosesc în facultate, astfel că elevii, acum studenți, vin slab pregătiți și îngreunează atât munca lor, cât și munca profesorului. În opinia sa, ar trebui realizate sesiuni de consiliere profesională individual cu elevii, alături de o extindere cât mai mare a evenimentelor de genul „ziua porților deschise”, pentru ca aceștia să-și descopere înclinațiile și să afle în detaliu despre mediul universitar. O astfel de abordare ar ajuta să-i facă pe elevi mai conștienți de domeniul în care vor dori să continue, profesorul afirmând că: „Este important ca elevii să știe cu ce se ocupă un inginer, un filolog, un medic etc”.
Contrar studenților cu care am discutat, unde presiunea părinților părea să fi dispărut și toți urmau drumul dorit, Komjaty exprimă griji în legătură cu studenții săi tineri. Acesta a povestit cum cel mai mare interes de a fi activi la facultate îl prezentau studenții mai în vârstă, care aveau nevoie neapărată de o facultate pentru a-și păstra sau a avansa poziția la un job. Cei veniți de pe băncile liceului, însă, adeseori nu știau ce-și doresc să facă pe viitor și tratau facultatea superficial. Astfel, a mărturisit Komjaty, clasele la care predă el au devenit tot mai slabe: „Văd că studenții mei din anii mai mici merg tot mai jos”, menționând că sunt greu de motivat.
Sistemul de învățământ trebuie schimbat de sus până jos pentru a îmbunătăți calitatea sa este concluzia lui Komjaty. O soluție propusă de acesta este susținerea de teste de admitere pentru intrarea la facultate. Prin această modalitate, dânsul sugerează ca examenul de bacalaureat să nu mai fie luat în considerare la admiteri, ci fiecare unitate de învățământ superior să pregătească teste de admitere care coincid cu nevoile lor din cadrul unităților respective.
Este greu de spus ce rezervă viitorul pentru învățământul superior, respectiv dacă aceste modificări ar avea un impact bun odată implementate. La momentul actual, există o dualitate între tinerii care totuși exprimă optimism față de mediul universitar și îngrijorările profesorilor, care s-au confruntat și cu studenți dezinteresați. Va rămâne de văzut dacă se vor lua măsuri pentru a îmbunătăți sistemul de învățământ și dacă statisticile vor arăta mai bine pe viitor.