Ne strânseserăm toți să jucăm board games. Era început de septembrie, cu puțin timp înainte de începerea școlii și m-am gândit să particip la o ultimă activitate a ONG-ului în care activam înainte să iau o pauză și să mă concentrez pe învățatul pentru Bacalaureat. Îmi făcusem deja o tonă de filme: în anul care va veni, o să stau în casă toată ziua și o să învăț ca să intru unde vreau eu la facultate, însă nu m-aș fi gândit niciodată că aveam să plec de acolo cu noi perspective sau că aveam să mă angajez în timpul liceului (mai ales în an terminal).
Cum am ajuns aici?
Mereu mi-a plăcut să-mi ocup timpul. Încă din generală, eram tipul ĂLA de copil care se înscria la cât mai multe activități extrașcolare: pian, balet, tenis – you name it. Nu eram nici următoarea Simona Halep și nici piruetele sau plié-urile nu-mi ieșeau, dar din încercare în încercare am ajuns, în liceu, să fac voluntariat. M-am înscris într-o organizație de care auzisem de la niște prieteni și am ajuns să-mi descopăr pasiunea pentru design grafic, să învăț cum să comunic cu cei din jur și când e nevoie să impui limite și, poate cel mai neașteptat lucru, am dat nas în nas cu primul meu loc de muncă, o companie care oferă cursuri de informatică, în principal pentru copiii din școala primară și gimnaziu.
De ce voluntariat?
Bine, bine, sunt puțin biased. Cu toate astea, nu sunt singura: odată ajunsă în Cluj, am dat peste OSUBB, o organizație studențească a universității Babeș-Bolyai. OSUBB se ocupă de diverse proiecte pentru studenți, iar unele dintre ele sunt gândite special pentru a le oferi oportunități de a se integra pe piața muncii. Unul dintre ele este PitchLab, un proiect în care participanții trebuie să pună cap la cap o idee de reclamă și, pe urmă, să prezinte pitch-ul în fața unui juriu. Diana Popa, organizator al proiectului, a rămas cu o impresie plăcută încă de la prima ediție a acestuia, când se înscrisese ca participant:
Pe lângă faptul că surprindea partea de creație îmbinată cu strategie pe care o studiez la facultate, cred că și această prima conexiune m-a legat mai tare de PitchLab. E un proiect fain și fresh, iar când am auzit că am ocazia de a mă implica în proiectul ăsta care, cu un an în urmă, a coincis cu începerea studenției la Cluj, m-am bucurat super mult și am încercat să contribui cât de mult am putut ca ediția să fie una reușită. De asemenea, networkingul pe care ți-l oferă este mare, iar participanții care știu cum să se folosească de asta sigur vor avea un plus în domeniu. Plus că nu ai zilnic ocazia să-ți prezinți pitch-ul în fața Băncii Transilvania și a agenției Vitrina Advertising, partenerii din acest an.
Iar dacă mai voiai să auzi o veste bună, trebuie neapărat să știi că voluntariatul este recunoscut și de către stat. Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activității de voluntariat în România precizează că voluntariatul este recunoscut ca experiență profesională, iar voluntarilor le sunt menționate câteva drepturi care merită știute, cum ar fi dreptul de a-și desfășura activitatea în funcție de capacitatea și disponibilitatea acestuia sau dreptul de a-i cere organizației-gazdă certificatul de voluntariat, însoțit de un raport de activitate.
Îți schimbă mentalitatea
Într-adevăr, te pune în contact și îți oferă un headstart în viața profesională, dar să faci voluntariat nu se rezumă doar la asta. Te ancorează mai bine în realitate, te învață să fii mai implicat în diverse probleme civice și sociale și, cred eu, te transformă într-o persoană mai sensibilă, mai altruistă și mai atentă la cei din jurul tău. Fiecare voluntar pe care l-am întâlnit eu în viața mea nu foarte lungă are un entuziasm aparte și ia mereu inițiativa când vine vorba de a produce o schimbare în bine. Diana a observat asta în rândul colegilor ei de facultate și pare să fie de acord cu mine:
Pot observa diferențe de mentalitate la nivelul colegilor mei de clasă. De obicei cei care practică voluntariat sunt mai activi și au note mai bune, abordează discuții diverse, inclusiv legate de organizație sau de proiecte. Ceilalți, care nu întreprind activități de voluntariat și care nu au nici măcar un job, parcă sunt un pic mai delăsători, nu se implică atât de mult la cursuri și sunt mai împrăștiați. Asta nu e o regulă, doar o observație personală, dar care s-ar putea să se regăsească și mai târziu.
Ana-Maria Icușcă, coordonatoare în departamentul de Imagine și PR al organizației, e convinsă că mentalitatea ei dinainte de anul 2019, când a intrat pentru prima oară în lumea voluntariatului, și cea de după sunt două lucruri complet diferite:
De la persoana căreia îi era greu să ceară ajutorul, la cea care în prezent nu își poate imagina viața fără a lucra în echipă, au avut loc multe schimbări, iar toate acestea se datorează voluntariatului și modului în care el te poate reinventa ca om.
Din păcate, sunt majoritari cei care nu se implică în astfel de activități. Un studiu Eurostat ne pune în coada clasamentului în ceea ce privește numărul de persoane care fac voluntariat formal (adică voluntariat în cadrul unei organizații). Se vede albastru pe alb: doar 3,2% dintre români se reinventează.
Pe lângă toate astea, voluntariatul e fun
N-o să mint, o mare parte din oamenii mei de suflet am găsit-o aici. ONG-urile de orice fel sunt contextul perfect să întâlnești oameni cu care ești pe aceeași lungime de undă și să-ți faci prieteni pe viață. Cele mai de preț amintiri pe care le am sunt ori dintr-un teambuilding, ori de la vreo întâlnire cu alți voluntari, ori de când lucram la vreun proiect. Și pe Ana o binedispune în fiecare zi voluntariatul, mi-a mărturisit că „atâta timp cât pui suflet în fiecare activitate pe care o faci în cadrul voluntariatului, găsești zilnic un moment care te face să zâmbești”.
Cu siguranță cele mai fun sunt pentru mine momentele de planificare a activităților și evenimentelor, când petrec timp cu oamenii pe care i-am cunoscut în cadrul ONG-ului studențesc și alături de care aș vrea să fac voluntariat până la pensionare, de-a dreptul.
Oamenii cu care îți petreci timpul, fie muncind, fie distrându-te, își lasă puternic amprenta asupra personalității tale; nu degeaba e populară expresia „spune-mi cu cine umbli ca să-ți spun cine ești”. În plus, același studiu de care am pomenit mai sus spune că doar unul din cinci adulți care nu fac voluntariat au invocat lipsa timpului, deci ce mai aștepți?
