Pasiunea lui este chimia, iar îndemânarea cu care o stăpânește este superputerea lui. Însă în spatele acestei pasiuni este o magie ce îi dă viață – o sete de cunoaștere atât de profundă încât prinde rădăcini în toate aspectele vieții lui.
La numai 19 ani, Ștefan Dimitriu deține 2 medalii la olimpiade științifice internaționale și multiple mențiuni la olimpiade și concursuri naționale. Rețeta sa – ambiția, consecvența, munca serioasă, dar toate condimentate cu o doză de pasiune și câte un strop de diversitate.
Ștefan și-a terminat studiile preuniversitare la cel mai bun liceu din Brașov, Colegiul Național „Andrei Șaguna”, promovând examenul de Bacalaureat cu rezultate excepționale. Ulterior, și-a început studiile la Facultatea de Chimie din cadrul Universității din București, unde își urmează pasiunea și își aduce visurile cu un pas mai aproape de a deveni realitate.
Baby Ștefan și Big Bang-ul lumii științei
Poate dacă cineva l-ar fi îndemnat mai devreme pe Ștefan să se aventureze în lumea științei, ar fi descoperit deja un nou element, însă plăcerea sa pentru chimie a rămas pasivă până în clasa a VII-a când materia a părut prima dată în orar. În schimb, Ștefan a îmbinat mereu simțul pragmatic cu latura sa creativă, explorând diverse moduri în care să își lase amprenta.
„Mereu am fost pasionat de a construi. Îmi plăcea foarte mult să ma joc cu lego când eram mic, să construiec, să îmi imaginez lucruri noi, să inventez ceva.” Această latură artistică ce i-a învăluit copilăria lui Ștefan s-a manifestat ulterior în viziunea sa asupra științei. „Mi-a plăcut chimia pentru că este diversă și are și această zonă de creativitate în ea” explică el. Îndrumat de profesor și diriginte Daniela Bogdăneanu, Ștefan și-a urmărit și antrenat pasiunea pentru chimie, având rezultate extraordinare în olimpiade și concursuri.
Cu toate că din primul moment în care a descoperit chimia Ștefan a știut că acela va fi drumul său, el nu a neglijat celelalte științe și i-a plăcut să experimenteze cu ele, îmbinându-le spre a dobândi o înțelegere mai profundă a lumii ce ne înconjoară. Astfel, a pornit spre a arăta lumii geniul său, încercându-și cunoștințele în domeniul fizicii, al biologiei, al matematicii, al geografiei, al lingvisticii și al științelor Pământului.
Omul din spatele geniului
Pe Ștefan nu prea îl poți descrie. Când descrii o persoană o limitezi, iar Ștefan nu are limite. Ce se ascunde în spatele imaginii copilului bun, a elevului conștiincios, curios și foarte inteligent este o pasiune imensă pentru viață. Desigur, chimia, științele, mediul academic sunt și ele pasiuni, dar să-ți placă viața atât de mult încât să fii curios să o descoperi, să mergi atât de departe și să te ții mereu pe picioare – asta este ceea ce îl face pe Ștefan extraordinar.
Însă condiția de geniu nu se reflectă pozitiv în toate aspectele vieții și, de fapt, este destul de greu să te apropii de oameni atunci când viziunea ta despre lume este atât de diferită de cea a celor care te înconjoară. Din punctul acesta de vedere, perioada liceului a marcat o schimbare majoră în abordarea vieții sociale, mărturisește Ștefan. „Înainte eram destul de retras, introvertit, aveam o oarecare reținere în a vorbi deschis cu oricine, dar treptat am ajuns să apreciez diversitatea în rândul oamenilor, a experiențelor și a viziunilor lor despre lume.”
Este ușor să vedem imaginea elevului premiant – diplome, medalii, note mari și idei strălucite – și astfel, să pierdem omul. „Ștefan e un prieten de încredere, un om cu un suflet mare, atât de mare încât mi-a fost mereu frică să nu profite lumea de el… E un soi de pachet complet, nu doar pe partea de știință. Poți vorbi cu el despre orice subiect și te poți pierde în idei la fel de ușor cum te poți pierde cu firea atunci când îl auzi vorbind cu atâta pasiune” ne spune Alice Constantinescu, colegă de liceu a lui Ștefan. „Poate pentru colegi a fost un fel de enciclopedie, omul care avea toate răspunsurile, colegul de la care puteai copia rezolvările, dar nu era cert că le vei și înțelege.” Însă fascinația și curiozitatea cu care abordează Ștefan lumea cu siguranță a atins și, câteodată, chiar a molipsit oamenii ce au avut șansa să îl cunoască și să îl descopere.
Chimia dintre Ștefan și muzică
Poate că știința este infinită. Poate că nu vom cunoaște niciodată totul despre Univers, sau măcar destul. Însă, adesea, chiar infinitul nu este suficient pentru noi, iar atunci ce facem? Rețeta lui Ștefan este diversitatea, aflarea diferitelor părți care ne compun și satisfacerea lor printr-o exprimare cât mai autentică. „Simt că partea științifică nu este suficientă pentru a mă completa” explică el. „Am nevoie și de o parte artistică pentru a mă simți echilibrat, pentru a-mi exprima liber sentimentele.”
Metoda găsită de Ștefan pentru a satisface acea parte marginalizată din el și pentru a își încerca creativitatea este muzica. Descoperit în gimnaziu, pianul a reprezentat eliberarea din lanțurile propriei minți a lui Ștefan și, deși a fost o manifestare a creativității, Ștefan l-a tratat ca pe o provocare pentru sine, învățând de unul singur să stăpânească instrumentul și observând cât de departe îl poate duce imaginația.
În urmă cu aproximativ un an, dintr-o ambiție personală, Ștefan a compus prima sa melodie, iar, astfel, o nouă lume a prins rădăcini în fața ochilor – sau mai degrabă a urechilor – lui. „A fost o evoluție exponențială. Făceam pauze relativ lungi între ele [melodii] și între timp acumulam noi tehnici și mijloace expresive.” Numărând astăzi cinci melodii proprii, Ștefan este departe de a fi transmis tot ce avea de spus prin muzică și păstrează pianul ca pe un hobby și un refugiu de la activitatea sa științifică.
Nu mai este mult până la headline-ul Ștefan saves the world
Student în anul I la Facultatea de Chimie din cadrul Universității din București, Ștefan nu așteaptă absolvirea pentru a-și aduce contribuția în domeniul științei. Astfel, el a profitat de oportunitatea de a participa la cercetări în cadrul Centrului de Chimie Supramoleculară Organică și Organometalică, îmbogățindu-și și împărtășindu-și cunoștiințele în laborator. „Am fost implicat să lucrez fizic în laborator, cu substanțe adevărate, să pun mâna pe pahar – lucru care mi-a lipsit profund pe perioada liceului” mărturisește Ștefan. În urma experienței, deloc surprinzător, acesta își dorește să își continue drumul în cercetări în domeniul chimic. „E greu de spus acum, la început, unde mă va duce acest drum, dar mi-ar plăcea să studiez în continuare domeniul magneților moleculari, care ar putea avea aplicații în nanotehnologie.”
Perfect conștient de propriul potențial, de cunoștiințele și inteligența sa, modestia lui Ștefan se resimte în proicția sa asupra viitorului. El nu îndrăznește să spere că va schimba lumea. Speră, însă, că munca lui va aduce o contribuție minoră în a o îmbunătăți chiar și în cel mai subtil mod. „Ajutând cu ceva mic, poate se vor aduna mai multe lucruri mai mici care vor duce la o schimbare mai mare.”
Nu putem ști ce rezervă viitorul. Dar putem presupune că, datorită talentului, sârguinței, ambiției și sclipirii sale, viitorul va cunoaște numele Ștefan Dimitriu.
