Skateboardingul înseamnă să poți să îți asumi orice risc necesar pentru a-ți transforma pasiunea într-un stil de viață. Sau cel puțin așa văd eu lucrurile.
Eu sunt Karina, una din singurele fete din România care încă se dau pe skate sau cel puțin, care au avut curajul să încerce asta. Mă dau pe skate de 3 ani și ies aproape zilnic, spun aproape, pentru că vremea în România nu e prea propice pentru acest sport. Skateboardingul m-a învățat că trebuie să riști pentru pasiunea ta. Chiar dacă asta înseamnă să te muți din propria țară.
Situația în România în ceea ce privește skateboardingul este una . Tot mai mulți skateri decid să își părăsească țara și să se îndrepte în locuri mai potrivite pentru acest sport, și, de cele mai multe ori aleg Barcelona. Am ales să vorbesc în acest articol despre poveștile a patru skateri care au realizat că acest sport merită orice risc.
David Andrei, ~10 ani de skate, locuiește actual în Cluj-Napoca
Andrei e unul din skateri mai vechi ai Clujului, Se dă pe skate de aproape 10 ani și îi place ce face. L-am întrebat cum vede situația pe viitor cu skateboardingul și mi-a mărturisit că e unul din acele persoane care vor să părăsească țara și să se mute în Barcelona, sau, cel puțin, într-un loc mai cald. Mai mult, acesta vede Barcelona ca pe un loc plin de oportunități pentru skateboarding.
În ceea ce privește situația cu olimpiada, Andrei ne mărturisește că și-a dorit de mult timp ca skateboardingul să devină sport olimpic, deci să fie la fel de îndrăgit ca celelalte sporturi. Skateboardingul chiar poate să fie un sport și nu unul oarecare, ci unul la fel de important ca și celelalte.– mărturisea Andrei.
L-am întrebat pe Andrei și cum vede situația cu skateboardingul în ceea ce privește România. Chiar dacă România e țara sa, acesta nu este prea mândru de ea. Acesta susține că în România skateboardingul este aproape impracticabil și skateboardingul nu este luat în considerare de nimeni, este privit cumva de jos și nu există un oarecare interes pentru extinderea sau dezvoltarea acestei practici.
Andrei susține că una din cele mai mari dezavantaje a faptului că stă în România, din punct de vedere al skateboardingului, este faptul că nu există condiții favorabile pe tot parcursul anului pentru a practica acest sport. Acesta susține că nu numai vremea nefavorabilă afectează mult antrenamentul, ci și spațiile restrânse în care se poate practica acest sport. El afirmă că în Cluj există doar două skateparkuri, dintre care doar unul utilizabil și cu resurse limitate.
Andrei are o perspectivă diferită asupra skateboardingului în țară. El vede o posibilă evoluție a skaterilor din România, dar mărturisește că această evoluție alocă mai mult timp, decât în alte țări, deoarece perioada de antrenament e mai redusă. Astfel, un skater român poate să practice skateboardingul 8 luni pe an, din pricina condițiilor climatice, în timp ce un skater din Barcelona poate practica acest sport 12 luni din an.
Boldijar Sergiu, ~7 ani de skate, locuiește actual în Cluj-Napoca
Sergiu este și el un skater vechi al Clujului, unul care, în ultimul timp a evoluat foarte mult, ajungând la un nivel ridicat pentru țara noastră, la acest sport. Cu toate acestea, și el ia în considerare părăsirea țării și mutarea în Barcelona. Acesta ne destăinuie câteva din motivele pentru care ar lua această decizie, printre care putem menționa: climatul cald, multitudinea de skateparkuri, dar și faptul că nu există restricții în ceea ce privește practicarea acestui sport.
Sergiu a decis că skateboardingul merită acest sacrificiu. L-am întrebat dacă consideră că această decizie merită cu adevărat, având în vedere că skateboardingul necesită o perioadă de timp destul de îndelungată pentru a deveni mai mult decât un hobby. Acesta este optimist, crede în pasiunea sa și ne mărturisește că Barcelona ar fi orașul potrivit, deoarece e orașul skateboardingului european.
Orașul e practic un skatepark, oamenii sunt mereu de treabă și te lasă să îți practici sportul în orice locație.
L-am întrebat pe Sergiu cât de greu i-a fost să ajungă la nivelul de performanță pe care îl are acum, iar acesta ne-a povestit cum decurge o zi din viața luiîn ceea ce privește skateboardingul.
O zi normală din vară ar fi așa. Mă duc la skate, ajung în skatepark și nu am loc de copii, pentru că se plimbă printr-o zonă special amenajată pentru noi. Pe lângă asta, noi nu ieșim doar în skatepark, mai ieșim și prin zone unde practic s-a născut skateboardingul, adică pe străzi. Dar oriunde am merge, am fi dați afară, că e pe o alee necirculată de oameni sau mașini, că e într-un loc slab populat cu scări ș.a.m.d. Practic doar în skatepark putem să ne antrenăm.
Roxana Botu, 5 ani de skate, locuiește actual în Barcelona
Roxana e una din singurele fete din România care au reușit să atingă un nivel ridicat în ceea ce privește skateboardingul. Ea se dă pe skate de aproximativ 5 ani, cu o pauză de un an, din cauza unei lovituri la genunchi, care a împiedicat-o să practice acest sport. Roxana e o fire optimistă, s-a mutat în Barcelona strict pentru skateboarding.
Am întrebat-o de ce a luat această decizie, mărturisindu-mi că au existat mai multe motive, printre care: oportunitățile pentru skate, skateparkurile moderne și adaptate la orice stil de dat, vremea, posibilitățile de avansare, oamenii.
Roxana s-a mutat în Barcelona acum 5 luni, mărturisește că i-a fost mai greu la început, pentru că nu știa limba și îi era greu cu actele și cu angajarea. Acum, după doar 5 luni de locuit în Barcelona, Roxana știe limba, s-a angajat la un restaurant, pe postul de ajutor de bucătar și stă în chirie cu iubitul ei, Alin.
Roxana afirmă că e o diferență sesizabilă între timpul de evoluție în Cluj sau în România și timpul de evoluție în Barcelona. Aceasta afirmă că una din cele mai mari dezavantaje ale skaterilor români e acela că sunt inactivi aproximativ 4-5 luni din an, ceea ce e foarte mult și afectează evoluția considerabil. Roxana e bucuroasă că a luat această decizie și evoluția ei se poate sesiza imediat.
E o diferență sesizabilă, nu ai cum să te dai în România și să te aștepți să te descurci ok la competiții mari în afară. Cel mai mult o să se observe la primăvară. În România, peste iarna, în cel mai bun caz te menții la același nivel (zăpadă/frig etc.) Aici ai șansa să evoluezi constant.
Alin Budușan, 7 ani de skate, locuiește actual în Barcelona
Alin e unul din skaterii români care a evoluat considerabil, mai ales după mutarea lui în Barcelona. El e prietenul Roxanei, s-au mutat împreună în Barcelona pentru skate. Pentru el, pasiunea s-a transformat ușor în stil de viață, nu i-a păsat de câte răni și câte sacrificii a făcut pentru a ajunge la nivelul actual.
L-am întrebat pe Alin de ce a ales să se mute din țară și mai ales de ce în Barcelona. Acesta ne-a prezentat câteva din motivele datorită cărora a luat această decizie.
Am ales să mă mut deoarece stilul de viață de aici este unul mult mai relaxat, oamenii sunt mult mai relaxați , deschiși și prietenoși, oportunitățile sunt mult mai multe și mai variate, infrastructura, un nivel de trai overall ceva mai ridicat decât cel din România și nu în ultimul rând pentru că vremea este perfectă pentru skateboarding și orice altă activitate , iar Barcelona este capitala skateboardingului European sau poți spune că este chiar California Europei.
La început, Alin mărturisea că a fost foarte dificilă schimbarea. Din cauza lipsei banilor și din cauza limbii, primele 3 luni au fost mai dificile. Acum, Alin lucrează și el la un restaurant, ca ospătar și mărturisește că e foarte fericit pentru că are timpși de job și de ieșit la skate.
Ca orice skater, acesta spune că Barcelona este cea mai potrivită pentru skateboarding, în ceea ce privește Europa. Nu numai din cauza vremii, a condițiilor și a oamenilor, dar și din pricina skateparkurilor. În Barcelona, există mai mult de 20 de skateparkuri și multe locuri unde te poți antrena pe partea de street.
Alin e foarte încântat și de faptul că acum Skateboardingul e sport olimpic. Acesta consideră că aspectul oficial de sport îi conferă o oarecare acceptare sociale, acum nemaifiind doar un hobby practicat mai mult ilegal, în zone neamenajate.
Olimpiada a adus deja un boom uriaș skatebaordingului mondial, dar care din pacate în România nu o să se vadă pentru încă câțiva ani buni. Vorbim de o creștere foarte mare a noilor practicanți, construirea a foarte multe skateparkuri noi care duc la creșterea industriei și automat la creșterea nivelului sportului. Cel mai bun exemplu aici este Japonia, care în ultimii 2-3 ani a trâit o creștere uriașă a nivelului skateboardingului lucru ce demonstrează că se poate cu multa voință, dar bineîntețes și cu mentalitatea potrivită, lucru care eu consider că nouă ne lipsește atât în acest sport, cât și în orice altceva. Totuși, skatebordingul la olimpiadă poate fi privit ca un lucru bun sau ca un lucru rău, deoarece foarte mulți skateri consideră că skatebaordingul ar trebui să râmână ceva mult mai undergound, deoarece asta aduce farmecul acestui “sport”.
