“Dacă ai carte, ai parte” spune un vechi proverb românesc, totuși, sistemul de învățământ de stat continuă să eșueze an de an mândrindu-se cu absolvenți de elită care ajung la rândul lor să eșueze în viață sau care părăsesc țara imediat după finalizarea studiilor. Este o problemă tot mai discutată în mediul online deoarece există tot mai puțină forță de muncă tânără și tot mai mulți tineri preferă să își facă un trai în alte țări. Continuăm să respingem dezvoltarea tinerilor și crearea unui mediu propice pentru a avea un trai bun acasă pentru că nu îi pregătim de viață de pe băncile școlii.
La cârma educației din România s-au regăsit 30 de miniștri în 35 de ani post revoluționari. Rând pe rând, fiecare a dorit să își impună amprenta într-un fel, astfel că de la an la an, elevii, profesorii și părinții au fost nevoiți să se adapteze schimbărilor gândite de cei care s-au aflat la cârma sistemului educațional românesc.1 Sistemul nostru educațional este unul haotic, plin de minusuri, care pregătește copiii pentru examene, însă nu îi pregătește pentru viață. Școala ne pregătește destul de puțin pentru rezolvarea problemelor de viață, fiindcă fiecare materie e în cutiuța ei.2
Fără un sistem educațional funcțional și axat pe elevi și dezvoltarea lor ca oameni, este imposibil ca țara să se dezvolte la cel mai mare potențial al ei.
Unul din argumentele de bază care susțin că sistemul de educație din România nu este funcțional îl reprezintă infeciența materiilor studiate în cei 10 ani de școală obligatorii. Adesea se discută prin forumurile consiliilor elevilor sau a asociațiilor de părinți despre numărul ridicat de ore pe care copiii îl petrec rezolvând teme și învățând pentru următoarele teste sau examene și despre cum majoritatea elevilor ajung să uite sau să nu mai folosească niciodată informațiile învățate pe băncile școlii. Destul de puțin te învață la școală să îți controlezi emoțiile în caz de eșec sau cum să interacționezi eficient cu ceilalți, lucruri care sunt de bază pentru funcționarea noastră. Pleci de pe băncile școlii fără să știi ce urmează să te aștepte în viață. Prea puțini tineri știu ce înseamnă independența financiară și de ce este ea necesară, nu înțeleg ce înseamnă educația sexuală, motiv pentru care suntem în topul țărilor din UE cu cele mai multe mame minor, nu știu cum să deschidă un cont la bancă sau ce este o dobândă fixă sau progresivă. Cum pot să-mi fac o casă, ce linii de finanțare mă ajută pe mine ca tânăr și cum pot să mă folosesc de ele? Dar tinerii au o nevoie tot mai mare de acestea. Ajung la facultate, ajung într-un mediu nou și nu au strategiile potrivite să gestioneze emoțional ceea ce li se întâmplă. Astfel fie renunță, fie se deprimă, fie sunt extrem de anxioși, fie încep să consume diferite de substanțe. Toate acestea au legătură cu faptul că nu sunt pregătiți emoțional și social să gestioneze ceea ce li se întâmplă.

Sistemul de învățământ preuniversitar are extrem de multe lacune care se revăd ulterior și în infeiciența tinerilor în viața universitară. Mulți tineri au multe dificultăți în utilizarea strategiilor de învățare și nu știu cum să își selecteze informațiile, să identifice esența și ce este important, dar mai ales, aceștia nu se descurcă în gestionarea timpului.
Un alt argument profund discutat pentru care se dovedește iar că sistemul de învățământ dă greși este reprezentat de cum este obișnuit elevul să interacționeze și să lucreze cu alte persoane, dar și de îngrădirea gândirii proprii. Rigiditatea sistemului educațional îngreunează dezvoltarea personală a tinerilor.3 Aproape că nu există loc pentru manifestarea originalității. În viața reală, rigiditatea este un mare handicap, deoarece viitorul aparține persoanelor adaptabile, capabile să facă față unei lumi aflate într-o schimbare rapidă și continuă. O persoană rigidă are dificultăți de reorientare pe piața muncii, precum și dificultăți de a face față provocărilor cu care se confruntă în viața personală. Astfel, calitatea vieții este mai scăzută decât cea a unei persoane adaptabile, care găsește soluții originale la probleme comune. Tot aici putem discuta și de faptul că în școală este apreciată uniformitatea deoarece până și interpretarea operelor literare se face conform unor comentarii redactate deja. Cu cât ieși mai puțin din tipar, ajungi să fi tot mai apreciat și validat prin note mari. O interpretare diferită față de cea standard poate fi crucială pentru media ta de final de an. Originalitatea și creativitatea este căutată tot mai des în viața reală și sunt apreciate persoanele capabile să găsească soluții ingenioase la provocări.
Pe lângă argumentele menționate anterior, mai putem menționa și faptul că mulți elevi ies de pe băncile școlii cu traume semnificative care vor avea un impact uriaș asupra viitorului lor. Trăiri precum frica, rușinea, umilirea, învinovățirea, respingerea, desconsiderarea, presiunea emoțională, comparația cu alți copii, amenințările, pedepsele, atitudinea autoritară și lipsită de respect, sunt prezente în continuare în multe școli. Acest gen de emoții, întreținute în atmosfera în care învață elevii, le erodează încrederea în sine și capacitatea lor de a avea acces la resursele lor native, valoroase și înalte. Sunt considerate greșeli acele acțiuni practice care nu sunt conforme cu modelul teoretic, când de fapt aceste greșeli sunt inerente procesului de învățare. în aceeași măsură, pe băncile școlii se promovează concurența dintre copii și credința că cel mai bun câștigă, fapt care obosește și consumă tot mai mult oamenii, pe când modelele de reușită ar putea fi cele bazate pe cooperare și lucru în echipă.4

Totodată, școala este un mediu propice de socializare și locul unde poți învăța pentru prima dată ce este o prietenie. Prins timp de patru ani alături de același persoane te poți dezvolta social și să înveți să trăiești și să accepți păreri contradictorii de la persoane de vârsta ta. Școala românească este obligatorie, cu toate materiile cuprinse în programa școlară, chiar dacă acestea nu au o finalitate în dezvoltarea academică, personală sau profesională a elevilor, pe când în Finlanda, țara cu cel mai bun sistem de învățământ din lume5 educația este centrată pe elev – fiecare copil este considerat unic și abordat ca atare de către profesor, fiind direct implicat în procesul de învățare. Nu se fac comparații, copiii nu sunt separați pe clase în funcție de nivelul academic la care se află iar evaluarea se face individual, scopul ei fiind stabilirea nivelului la care se află fiecare și a următoarelor etape – elevul este invitat să își planifice pașii de învățare împreună cu profesorul. Este încurajată gândirea critică înaintea memorării mecanice. Se lucrează în grupe mici, accentul cade pe activități practice și o mare parte dintre ore se desfășoară în aer liber. Este cultivată independența prin toate mijloacele posibile.
Actualii studenți vin din familii care nu au timp de ei, din școli generale și licee în care nici profesorii nu au timp de ei și întâlnesc, în final, cadre didactice universitare din care, de asemenea, prea multe nu au timp de ei. Familiile nu au timp din cauza acestor „vremuri” în care trebuie sa muncești dublu sau triplu, fie pentru supraviețuire, fie pentru a intra în clasa de mijloc. Profesorii din preuniversitar nu au timp, căci trebuie să muncească suplimentar pentru a compensa salariile de mizerie ca și cei din universitar care, în plus, pentru promovare trebuie să se ocupe de contracte de cercetare și de publicistică, nu de studenți, conform criteriilor de promovare.
În concluzie, consider că sistemul de învățământ preuniversitare nu te pregătește cu adevărat pentru viață, ci încurajează crearea unei forțe de muncă care să nu gândească și să aștepte doar indicații, traumatizează beneficiarii sistemului și încurajează separarea socială și independența, fapt care poate duce la izolare sau la sentimente de burn-out deoarece majoritatea absolvenților nu cer ajutorul în momentul în care au nevoie, considerând această practică greșită sau se învinovățesc pe ei în momentul în care nu se descurcă la toate sarcinile pe care le au de îndeplinit în viață, neconștientizând că este în regulă să fii bun pe domeniul tău și să te lași ajutat de alte persoane bune pe alte domenii. România trebuie să investească urgent timp și resurse financiare în sistemul de educație și să urmeze exemplele țărilor bine dezvoltate în această nișă.
Bibliografie
- Învățământul românesc din 1990 până în prezent
- Daniela Dumulescu – psiholog, cadru didactic asociat al Facultății de Psihologie li Științe ale Educației din Cluj-Napoca și consilier psihologic la Centrul de Consiliere Student Expert al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
- Rigiditatea sistemului de învățământ
- Emoțiile negative ale elevilor
- Cel mai bun sistem de învățământ din lume
- Analiza cantitativa si calitativa a sistemului universitar (Liviu DRAGOMIRESCU)
- Starea de bine a profesorilor și a elevilor
- Sistemul finlandez