Și au trăit triști până la adânci bătrâneți…

“Părinții au promis că vor continua să le citească copiilor lor basme tradiționale, în ciuda numeroaselor sondaje care arată că adulții mai tineri consideră basmele ca fiind nepotrivite, perpetuând stereotipurile de gen și alte idei deplasate”. (Sursă: Parents vow to read children fairy tales as young Britons think they are inappropriate | Daily Mail Online) Cam așa arată titlul primului articol care îmi apare după un simplu search pe Google despre basmele tradiționale. Așa că revin eu cu întrebarea: Când ai citit ultima oară o carte de adormit copiii? Sau mai bine zis când ți-a fost citită ultima dată una? Probabil nu iți mai amintești, deoarece erai prea mic să realizezi însemnătatea sau impactul pe care acestea le au asupra unui individ în formare. Erai prea mic pentru a asimila toate substraturile pe care o “poveste de adormit copiii” le promovează până și în ziua de astăzi.

Probabil majoritatea dintre noi am auzit de Frumoasa și Bestia, Hansel și Gretel, Frumoasa Adormită și Albă ca Zăpada, dar câți dintre noi am stat să ne gândim la ce mesaje vor să transmită aceste povești, pe care le citim viitoarelor generații, înainte de culcare, “pe pilot automat”, după o zi plină? Ce copil ar vrea să audă o poveste despre o vrăjitoare care vrea să mănânce doi copii nevinovați? Sau o prințesă care se îndrăgostește de bestia care o ține prizonieră? Sunt benefice aceste basme tradiționale pentru micii indivizi în dezvoltare?

Frații Grimm sunt cunoscuți pentru contribuția lor în literatura mondială, poveștile lor au devenit cunoscute sub numele de “Kinder- und Hausmärchen” (Povești pentru copii și familie), așa că nu ne putem aștepta să adopte teme precum canibalismul, nu? Greșit. Hansel și Gretel este exemplul perfect de poveste, care la prima vedere pare inofensivă, dar, după o analiză mai detaliată scoate la iveală câteva aspecte destul de neliniștitoare. Până la urmă întregul plot urmărește evadarea a doi copii abandonați de părinții lor, din casa unei vrăjitoare care plănuiește să îi mănânce. Și dacă asta nu era destul, pe parcursul întregii povești vrăjitoarea încearcă să îi îngrașe pe cei doi, pentru a se sătura mai apoi cu ei. Maria Tatar, profesor specializat în mitologia germanică la Universitatea Harvard susține că: “Aceste povești nu sunt corecte din punct de vedere politic. Sunt pline de sex și violență. În Albă ca Zăpada, mama vitregă cere plămânii și ficatul fetei, care are doar 7 ani. Iar mai apoi mama vitregă și rea este pusă să danseze până la moarte în pantofi de fier înroșiți.” (Maria Tatar, The Classic Fairy Tales, 1999, p.121) Mai mult, conform BBC, un studiu efectuat anul trecut a constatat că mulți părinți au raportat că, copiii lor au fost făcuți să plângă de soarta macabră a Scufiței Roșii.

Totodată, în multe basme tradiționale, căsătoria este adesea prezentată ca fiind scopul exclusiv al fetelor și al femeilor, în timp ce băieții și bărbații sunt deseori clasificați ca fiind eroi. Această reprezentare poate perpetua stereotipurile și inegalitățile de gen, limitând libertatea și opțiunile femeilor și fetelor. Dar este sănătos pentru viitoarele generații să considere căsătoria ca fiind scopul final, doar așa putem atinge oare “fericirea până la adânci bătrâneți”? Cum rămâne cu visele și aspirațiile personale? Unul dintre cei mai cunoscuți teoreticieni ai literaturii pentru copii și al basmelor, care a abordat subiectul finalului fericit în basmele tradiționale este Jack Zipes, un profesor de literatură germană și comparativă la Universitatea din Minnesota. În lucrarea sa “Fairy Tales and the Art of Subversion” (Jack Zipes, 2006), Zipes explorează critici ale basmelor tradiționale și subliniază modul în care aceste povești pot reflecta sau perpetua anumite norme sociale și ideologii. El aduce în discuție ideea că finalul fericit din basmele tradiționale poate transmite mesaje simpliste sau așteptări nerealiste despre viață și fericire, care pot fi dăunătoare pentru copii.

Pe de altă parte, basmele tradiționale încurajează creativitatea și inspirația, contribuind astfel la dezvoltarea morală a copilului. „Copiii au nevoie să audă și să trăiască, inițial la nivelul imaginarului, apoi al punerii în practică la nivelul realității, aceste povești, despre acești eroi.” (Sursă: Rolul Basmelor. De ce să citiți povești împreună cu copiii? – Fundația Inocenți (inocenti.ro)) Mai mult, Bruno Bettelheim psiholog și terapeut austriac-american cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul psihologiei și educației copiilor argumentează în lucrarea sa intitulată “The Uses of Enchantment: The Meaning and Importance of Fairy Tales” (Bruno Bettelheim, 1976) faptul că poveștile precum “Hansel și Gretel” oferă oportunități pentru copii să exploreze și să înțeleagă aspecte ale anxietății și ale fricii, dar și să găsească modalități de a face față acestor emoții. El susține că aceste povești pot servi ca mijloace de a transmite mesaje și învățăminte morale, precum și de a ajuta copiii să își dezvolte imaginația și să își construiască abilități sociale și emoționale. Dar, dacă toate poveștile stimulează imaginația, de ce am alege să le citim copiilor basmele tradiționale? De ce am alege să le încărcăm mintea cu situații negative și idei de-a dreptul deplasate?

Așadar, chiar dacă există și studii care indică faptul că basmele tradiționale au valoarea lor educativă și creativă, este esențial ca părinții și educatorii să le abordeze cu discernământ. Ar trebui să fim conștienți de conținutul acestora și să oferim explicații suplimentare sau alternative moderne care să contrabalanseze eventualele mesaje negative. O astfel de abordare integrativă poate ajuta la maximizarea beneficiilor acestor povești, minimizând în același timp potențialele lor efecte dăunătoare. (Sursă: De ce e important sa citesti povesti copilului (doc.ro))