Odată cu serialele Game of Thrones și The Witcher, fanii au încercat să retrăiască experiența universului grimdark, a poveștilor despre speranță într-o lume întunecată și brutală. Grimdark-ul este o subcategorie de fantasy, în care elemente precum ființele supranaturale, creaturile mistice și sistemele de magie complicate se împletesc. Originar din jocul de strategie Warhammer 40k, grimdark-ul renunță la utopia unui final cu „lapte și miere” și le oferă fanilor adrenalina necunoscutului și a incertitudinii, în care niciun personaj nu este în siguranță.
George R.R. Martin susține că moartea personajului Gandalf a avut un impact asupra modului în care acesta îți construiește romanele:„ Și atunci Gandalf moare! Nu-mi pot explica impactul pe care l-a avut asupra mea la 13 ani. În momentul în care îl ucizi pe Gandalf, suspansul a tot ceea ce urmează este de o mie de ori mai mare, pentru că acum oricine ar putea muri.”
Opusul a tot ceea ce a schițat J.R.R. Tolkien în „The Middle-earth”, autorii grimdark construiesc personaje la granița dintre lumină și întuneric, mânate de lăcomie și dorința de putere. Protagonistul, cel mai des un Robin Hood egocentrist și egoist, se luptă nu doar cu un sistem corupt, ci și cu propria identitate, iar nevoia de supraviețuire și speranța îl împinge la gesturi dramatice și mortale.
1.The Nevernight Chronicle -Jay Kristoff
Construită în jurul unei vendeta în Veneția medievală, acțiunea din seria The Nevernight Chronicle promite fanilor un univers Hogwarts cu o întorsătură mortală. Lumea Miei Corvere se prăbușește odată cu asasinatul tatălui ei, conducătorul unei rebeliuni, iar pentru a îndrepta răul făcut familiei sale, aceasta promite răzbunare și este determinată să se înscrie la școala de asasini „The Red Church”. Dar Mia nu este o simplă fată, ci una a cărei umbră este întunecată cât pentru doi. Ea are un însoțitor, un demon de umbră în formă de pisică, pe Domnul Kindly un devorator de frică.
Trei sori care nu apun aproape niciodată, un oraș construit din oasele unor giganți morți și familii cu o istorie lungă au făcut ca Republica Itreya să fie un tărâm periculos. Un detaliu rar în proza fantasy îl constituie notele de subsol, unde sunt oferite comentarii pline de umor și mini povești istorice prin care Kristoff își consolidează perspectiva asupra unui sistem politic asemănător cu cel al lui Iulius Cezar. Proza autorului australian tratează teme majore precum iubirea, frica, moartea, și sparge constant cel de-al patrulea perete printr-o narațiune distinctă și fantastică.
2. Tăișul sabiei-joe abercrombie
Supranumit lordul grimdark-ului, Joe Abercrombie s-a inspirat din opera lui G.R.R. Martin și a lui Tolkien, susținând că : „ La începutul anilor ’90 se simțea ca și cum mulți oameni rescriau Stăpânul Inelelor”. Autorul afirmă că iubește să fie surprins atunci când citește, iar pentru asta se asigură că intriga din romanul său să fie cât mai greu de anticipat: „Oferă-le de câteva ori ceva la ce să se aștepte și se vor asigura că se află pe un teren ferm și familiar, ceea ce sperăm că va face de două ori mai șocant momentul când scoți covorul de sub ei.”
În Tăișul sabiei, Abercrombie creează o experiență brutală, captivantă, genul de povestire care te prinde și te aruncă cu capul înainte în realitatea sa crudă. Ce au în comun un ucigaș sălbatic, un nobil slăbit de puteri și un vrăjitor înțelept? Nimic încă, dar războiul se apropie, trebuie căutate răspunsuri, formate alianțe și găsiți trădătorii. Motivațiile personajelor sunt mai complexe decât simpla sete de sânge, vanitatea sau ura. După ce a pierdut tot ceea ce a iubit, Logen, protagonistul, suferă o schimbare în sentimentele sale despre luptă și război: „Sunt puțini bărbați cu mai mult sânge pe mâini decât mine. Niciuna, despre care eu știu. Sângerosul Nouă ei mă numesc, dușmanii mei, și sunt mulți. Întotdeauna mai mulți dușmani și mai puțini prieteni.”
3.prințul spinilor- mark lawrence
Consumat de furie și plin de măndrie, Jorg Ancrath avea doar 10 ani când unchiul său i-a ucis mama și fratele. Ceva întunecat i s-a infiltrat în suflet și l-a schimbat pentru totdeauna. Acum el este un sociopat care caută răzbunare și ale cărui acțiuni nu sunt ghidate de moralitate. Împreună cu grupul său de bandiți, Jorg are ca scop final să-l omoare pe Contele Renar, ucigașul familiei sale.
„Este răzbunarea o știință sau o artă?” este o întrebare pusă de protagonist. Cititorul este imediat atras în lumea sociopată a Prințului Jorg, prin flashback-urile trecutului său care sugerează modul prin care a devenit monstrul care este acum. Scrisul lui Lawrence este un amestec de metaforă vie și proză tensionată care schițează o lume medievală post-apocaliptică. Romanul de debut al autorului poate fi considerat un start în universul grimdark, prin scenele de magie și necromanție.
4.Empire of the vampire- jay kristoff
Literatura începutului anilor 2000 a fost suprasaturată de poveștile cu vampiri inspirate de modelul lui Stephenie Meyer, însă Jay Kristoff afirmă că, în romanul său, creaturile întunecate seamănă cu prototipul lui Bram Stoker: „Dar da, vampirii mei nu strălucesc atât de mult. Este destul de violent”. Cartea este scrisă sub forma unei confesiuni, a lui Gabriel de Leon, membru al unei frății sfinte dedicate apărării tărâmului de creaturile nopții. Și astfel, întemnițat de vampiri, Gabriel este forțat să își spună povestea despre credință, războaie sângeroase și singura salvare a omenirii: Sfântul Graal.
Romanul a fost susținut și de Joseph Morgan, actor în rol principal care joacă un vampir în serialul The Originals: „Acum că am citit-o de la cap la coadă, pot confirma că Empire of the Vampire este cu adevărat o capodoperă. Am fost total absorbit de la început până la sfârșit. Este emoționant, devastator, hilar și întunecat ca spațiul dintre stele. Beți adânc prietenii mei!”
5. minciunile lui locke lamora-Scott lynch
Un fel de Ocean’s Eleven într-o Veneția renascentistă, romanul lui Scott Lynch prezintă povestea unui antierou, spaima din Camorr, crescut să ajungă un hoț neîntrecut. Locke este liderul bandei sale criminale, The Gentleman Bastards, care fură de la bogați, nu dă câștigurile la săraci precum ai anticipa, dar lui Locke nu-i pasă prea mult să devină bogat. Deci de ce fură la o scară cu adevărat grandioasă? Desigur, „pentru că este o grămadă de distracție”. Și pentru că nu este un fan al nobililor care se simt invincibili doar pentru că sunt nobili. Îi place să fie un ghimpe în coasta lor și să le ofere gustul propriului medicament, un Robin Hood netradițional justițiar.
Fabulosul acestei cărți rezultă din talentul cu care autorul transformă un act odios, furtul, și-l modifică sub forma unui act artistic, o adevărată poveste de gangsteri prinși într-un sistem politic corupt. Conflictul din roman se centrează asupra jocului de putere între liderii de bande rivale, iar miza continuă să crească până în punctul în care nimeni nu este în siguranță.
6.The shadow of the gods-John GWYNNE
John Gwynne creează în „Shadow of the gods” o lume brutală, plină de sânge, inspirată din mitologia nordică, precum și elemente din Ragnarok și Beowulf. Este o poveste despre zei care au murit de mult, dar care revin la viață, despre dorința de răzbunare a unui personaj cu un trecut misterios, despre grupuri de războinici mercenari și un sistem politic divizat în mai multe puteri regionale. Intriga urmărește trei războinici nevoiți să navigheze pe căi diferite, într-un ținut împânzit de amenințări, șerpi de mare, păianjeni uriași, troli și vrăjitoare. Unul dintre cele mai minunate aspecte ale construcției lumii este sistemul de sânge, care este esențial pentru poveste. În această lume, Tainted – descendenții copiilor zeilor – sunt ținuți ca sclavi, vânduți celui mai mare ofertant, ca simboluri ale statutului și puterii. Fiecare dintre ei are trăsături ascunse ale strămoșului lor Zeu, iar gulerele de servitor ajută la menținerea acestor puteri sub control, pentru a fi dezlănțuite doar la îndrumarea proprietarului lor.
Fanteziile de inspirație nordică nu sunt ceva ce vezi zilnic, iar Gwynne afirmă pentru Paper Procrastinators că : „Aprofundați puțin mai mult mitologia nordică și veți întâlni șerpi giganți, berserkeri și lupi vorbitori, toate chestiile interesante. Cred că toate aceste povești au avut un efect marcant asupra minții mele tinere impresionabile.”
7.Razboiul macului-rebecca f. kuang
Încă de la lansarea sa în 2018, seria Războiul macului a luat cu asalt lumea literară, câștigând laude și aclamații pe scară largă din partea fanilor și criticilor pentru explorările sale documentate ale războiului, puterii și celor mai întunecate și urâte părți ale umanității. Rebecca Kuang a studiat la Yale, Cambridge și Oxford, specializându-se pe studii chineze, iar romanele ei capătă un ton realist și cât se poate de tragic.
Bazat pe istoria sângeroasă a Chinei din secolul al XX-lea, „Războiul macului” este un fantasy istoric în care Rin, o orfană de război din sudul rural, și-a fixat un scop aproape imposibil, de a trece un test pentru a intra la Academia Militară de la Sinegard. Odată acceptată la cea mai prestigioasă academie din Imperiu, Rin trebuie să înfrunte răutatea colegilor și a profesorilor rasiști. Însă, războiul ajunge la zidurile școlii, iar Rin și colegii ei vor fi supuși la încercări macabre. Ea ajunge să-l cunoască pe Jiang, un profesor dependent de droguri care crede într-o credință în care zeii te impregnă cu puterile lor și tu acționezi ca un canal pentru a elibera acele puteri. Cu toate acestea, pentru a te ridica la nivelul zeilor, trebuie să iei opiacee puternice, precum heroina sau opiu.
Kuang arată cât de sinistră poate fi o academie și cât de ușor poate deveni abuzivă și traumatizantă relația profesor-elev: „ Această carte discută despre bătălii brutale cu mult sânge. Există, de asemenea, discuții despre consumul de droguri precum heroina, ciupercile și opiu. Există o discuție despre viol și agresiune sexuală” . Cruzimea războiului și repercusiunile acestuia sunt descrise în mod grafic, iar ororile, abuzul domestic, dependența de droguri și violul sunt temele majore din roman.
