„Una dintre cele mai mari atracții ale peșterilor sufundate este că sunt singurele locuri de pe planetă rămase neexplorate. Ai șansa să fi primul om care a trecut pe acolo dintodeauna. Acesta e unul din lucrurile atractive; curiozitatea de a vedea ce e după următorul colț, după următoarea stâncă, după următoarea coborâre sau următoarea restricție. E atracția asta… a peșterilor neexplorate. Bineînțeles și celelate explorate, frumusețea lor te atrage și te face să te întorci.”
Alexandru Cucoș, scafandru in pesterile scufundate
Scufundarea în peșteri reprezintă pentru mulți un vis de neatins sau cel mai rău coșmar. Pentru Alexandru Cucoș reprezintă o pasiune. Alexandru lucrează la o firmă de IT, dar adevărata sa pasiune este sportul, printre care și scufundările în peștera.
„Mai mult îmi plac peșterile inundate total care se află cât mai aproape de mașină, să pot sta cât mai mult, cât mai adânc și fară a face efortul de a trece prin zone aerate între sifoane.”
inceputul
Cariera de scufundător a lui Alexandru a început cu 20 de ani în urmă, în Madeira. Acesta însoțise un prieten pentru o conferință și în timp ce se plimba prin hotel s-a uitat pe balcon și a văzut un grup de scafandri care încercau să intre în apă să se scufunde. Curios, s-a dus să vadă ce se întâmplă și a aflat că se putea scufunda pentru 50 de euro. „După zece minute nu am mai putut să mă opresc.” ne povestește râzând.
Înainte de a începe scufundările în peșteră Alexandru făcea scufundări în ape deschise de 14 ani și făcuse peste 1000 de scufundări. După ce a descoperit că există peșteri scufundate la noi în țără a vrut să afle mai multe pentru a se putea scufunda tot timpul anului fără să trebuiască să călătorească și fără costuri mari. “Spre deosebire de alții care sunt speologi și sunt nevoiți să învețe să se scufunde în peșteri, ca să continue explorarea, eu am venit din direcția cealaltă fiind scafandru și având cunoștinte în scufundare am ajuns la peșteri.”
Pesteri și Ape deschise
Alexandru spune că scufundările în peșteră se încadrează în categoria scufundărilor în „overhead”, ceea ce înseamnă că accesul imediat la suprafață este blocat. „În ape deschise dacă ai o problemă începi să urci imediat. Viteza de urcare normală e de 10 metri pe minut deci în 5 minute poți fi la suprafață dacă ești într-o scufundare de 50 de metri. Scufundările recreaționale se fac până în 40 de metrii deci în 4 minute ești la suprafață. În peșteră având tavanul deasupra nu poți ieși la suprafață dacă ai o problemă. Dacă ai penetrat în peșteră 50 de minute vei avea nevoie de cel puțin 50 de minute că să te întorci. De aici provin anumite diferențe de echipament: în peșteră ai nevoie de un fir-ghid pe care să-l urmezi până la ieșire. În caz că se tulbură apa și ajungi să ai vizibilitate 0 și să nu mai vezi nimic, atunci te ghidezi prin simțul tactil: ți firul în mână și încerci să ajungi la suprafață. În ape deschise de cele mai multe ori folosim lanterne numai în scufundarea de noapte. În pesteră un scafandru intră cu minim 3 lanterne. În momentul în care o lanterna se strică scufundarea se termină și începe întoarcerea spre suprafață. Deci sunt niște reguli foarte stricte care trebuie urmate dacă vrei să ieși în siguranță.”
Diferența principală de echipament față de apele deschise ar fi protecția termică cu costume uscate, mănuși uscate și echipamentul pentru siguranță: fir-ghid și markere.
„La noi în țară temperatura medie a apei este de 8-9 grade Celsius tot timpul anului. Nu contează dacă e iarna sau dacă e vară, ai nevoie de costum uscat cu subveșmânt gros care să iți țină de cald, mănuși uscate, care sunt grose și etanșe ca să nu intre apa și submănuși din lâna sau din fleece că să țină cald. Dacă scufundarea depășește o oră ai nevoie și de un costum cu încălzire, o vesta cu încălzire sau o salopeta cu încălzire ceea ce necesită o baterie destul de mare pe care trebuie să o cari cu tine. În functie de adâncimea la care mergi ai nevoie de gaze diferite, poți să duci cu tine 4, 5, 6 buteli spre deosebire de apa deschisa unde o butelie este suficientă. Cele trei lanternele și firul-ghid trebuie să le ai cu tine tot timpul. Mai este nevoie și de redundanță la computerele de scufundare, două măști în loc de o singură mască (ape deschise) și niște markere personale care să iți permită să le plasezi pe fir-ghid în cazul în care trebuie să marchezi diferite distanțe sau locul în care ți-ai pierdut partenerul.”
Singur sau grup
Alexandru spune râzând că întrebarea „Este periculos să mergi singur la scufundari in pestera” este o întrebare capcană. În general la scufundări în ape deschise se merge cu un partener ca să-l poți ajuta sau să te poată ajuta în cazul în care apar probleme. „În peșteră, dacă este explorată și este sufficient de largă este bine să ai un partener. Dacă peștera este neexplorată și intră în categoria celor înguste, e uneori mai bine să mergi singur. În principal pentru că odată ce intri, în spatele tău apa se tulbură. Partenerul tău nu va vedea nimic, va fi vizibilitate 0, deci mai mult ca sigur nu te va putea ajuta în cazul în care ai o problemă. Mai mult, în cazul în care vrei să te întorci riști să dai peste el și să vă înțepeniti acolo amândoi. În general regula este că e bine să mergi cu cineva în orice scufundare, dar la scufundările în peșteră, în special în explorare este bine să mergi și singur. În general, chiar dacă mergem cu 1-2 parteneri noi o considerăm scufundare solo: fiecare cu echipamentul lui, fiecare pe cont propriu și doar în cazuri extreme cerem ajutorul celuilalt.”
Grupul cu care merge Alexlandru la scufundări este un grup de prieteni. Unii dintre ei fac parte din anumite asociații, dar rar se scufundă sub egida uneia din asociațile respective.
„În general mergem ca prieteni care vor să exploreze, vor să afle, vor să caute, vor să exerseze”.
Orice scafandru de peșteră preferă peșterile neexplorate
Ideal, Alexandru preferă să meargă în cât mai multe peșteri neexplorate în loc să revadă peșteri unde a fost deja. „Din păcate sunt tot mai puține, dar sunt singurele locuri de pe planeta în care nu prea au ajuns oamenii”. În țără au rămas foarte puține peșteri neexplorate sau sunt foarte înguste, foarte strâmte, foarte adânci pentru scufundări. Au adâncimi la care e greu de ajuns pentru un scafandru neexperimentat. De exemplu la Izbucu Izbândiș anul acesta s-a ajuns la adâncimea de 121 de metri. Acum cinci ani adâncimea maximă explorată era de 90-100 de metri. Peștera continuă să coboare dar mai trebuie gândită scufundarea mai jos de 121 de metri. Desi Izbândișul până la 121 de metri poți spune că e explorat de la 121 de metri e neatins de om”. În această peșteră se poate ajunge la 100 de metri în 25 de minute, coborârea fiind foarte abruptă. În peștera Tăuz timpul este același, chiar mai scurt. Din acest motiv scafandrii care se scufunda pentru a-și menține abilitațile merg în peșteri explorate, unde au mai fost deja.
„Peșterile neexplorate la nivel modial sunt tot mai puține, exploratorii sunt tot mai mulți” râde Alexandru.
Orice scafandru de peșteră ar vrea macar o dată să pună fir-ghid într-o peșteră neexplorată până la momentul respectiv.
Alexandru Cucoș, scafandru in pesterile scufundate
Destinatii
„Odată ce începe să-ți placă sportul acesta descoperi că sunt numeroase zone în care te poți scufunda. Alexandru le-a gasit prin prieteni care se scufundau deja, prin speologi care le cunosc și s-au oprit în anumite zone pentru că nu stiu să se scufunde și au nevoie de un scafandru să merga până la capăt și desigur, prin “sfântul Google”.
În Europa există multiple locuri pentru scufundări în peșteră. Franța are numeroase peșteri frumoase, zona balcanilor are multe peșteri și unele sunt neexplorate. În Ungaria la Budapesta e o peștera deosebită chiar în centrul Budapestei. În Germania sunt multe mine, de diferite dimensiuni, care odată ce au fost abandonate s-au inundat și sunt deschise în aceleași condiții ca și scufundările de peșteră. Mecca-ul scufundărilor de peșteră este în Golful Mexic în peninsula Yucatan unde s-au explorat peste 5000 de km de peșteră scufundată.
Alexandru spune că nu ai cum să nu rămâi impresionat de peșterile din Mexic. Spre deosebire de cele de la noi din țară cele din Mexic sunt peșteri care s-au creat pe parcursul a sute de mii de ani, într-o eră glaciară când nivelul oceanului era cu 100 de metri mai scăzut decât este astăzi. În acea perioadă s-au format speleoterme (stalactite, stalagmite și coloane). Perioada de formare a fost urmată de o încălzire care a cauzat topirea calotei glaciare și care a dus la inundarea peșterilor. Datorită modului lor de formare peșterile acestea diferă de cele de la noi unde sunt, în general, tuneluri fară prea multe lucruri deosebite săpate în piatră de către apă. In Mexic pot fi vitzitate milioane de structuri de stalagmite, tavane pline de stalactite, coloane impresionante care s-au format pe parcursul a sute de mii de ani.
Te impresionează! Odată ce intri și vezi ce e acolo îți dai seama ce mici suntem noi ca oameni și ce scurtă e viața noastră pe Pământ.
Alexandru Cucoș, scafandru in pesterile scufundate
Minele inundate reprezintă o atracție pentru toți scufundătorii de peșteră, printre care se numără și Alexandru. Acesta a coborât în mai multe mine inundate printre care și cea care se afla în comuna Roșia din județul Bihor. Alexandru povestește că mina este foarte ușor accesibilă, cu condiții de scufundare bune: este largă, stabilă și merge până la o adâncime de 30 de metri. Alte mine în care s-a scufundat ar fi cea din Butapesta și câteva din Germania, care au orizonturi multiple și în care se găsesc țevi, materiale și echipamente lăsate acolo după finalizarea lucrărilor și care reprezintă obiective extrem de interesante de vizitat în opinia scufundătorului.
Peștera preferată din țară a lui Alexandru este Izbucu Izbândiș. Printre favoritele de peste hotare se numără Molnár János din Budapesta și sistemul de peșteri Nohoch Nah Chich din Mexic, care este unul dintre cele mai mari sisteme de peșteri din lume.
Momente importante ale carierei
Alexandru ne-a povestit care au fost momentele care au influențat cel mai mult cariera sa de scufundător. După un minut în care a stat pe gânduri acesta ne-a spus că primele cinci scufundări pe care le-a făcut (toate în Madeira) l-au impresionat. „Prima scufundare, la fel ca la oricine, a fost cea în care am rămas uimit de lumea subacvatica”, spune el. La scurt timp după s-a mutat pe coasta de Vest a Irlandei pentru a-și face masteratul. Aici a făcut scufundări în condiții dificile, scufundări mai grele. Următorul lucru care i-a macat cariera de scufundător a fost perioada de patru veri în care a lucrat la un centru de scufundări în Grecia. Până atunci nu avusese tangență cu prea mulți oameni care nu aveau experiență în domeniul scufundarilor. În acea perioada a căpătat experiență și în acest domeniu.
„Am avut un băiat care voia să-și ceara partenera de soție sub apă, el nestind să înoate și ne mai făcând scufundări niciodată, dar a venit foarte hotărât să o ceara în căsătorie sub apă. Eu l-am avertizat, i-am zis: poate nu-ți place, poate nu poți, hai să facem una de probă. Nu că el poate. Eu eram cu viitorul mire, un coleg cu viitoarea mireasă. Inelul era ascuns sub o stâncă sub apă în forma unei comori. Planul era să mergem, să găsească fata comoara și din spate să apară băiatul cu un bilețel pe care să scrie “Vrei să fii soția mea?”. Era cu bifă și ea trebuia să aleagă una dintre variante. Din păcate pentru el am făcut 3 sau 4 încercări să-l duc la adâncimea de 6 metri unde viitoarea lui soție aștepta cu comoara în mână și nu reușeam să-l cobor nici cum. El începuse să mă roage să nu-l mai duc că se teme că moare. Eu i-am zis că n-are încotro, dacă s-a băgat în treaba asta eu tot îl duc până jos să o ceara de soție și după îl aduc la suprafață. În timp ce se ruga de mine să nu-l duc în adâncuri i-am zis „N-ai cum să nu ajungi acolo. Uite fata te așteaptă” și am desumflat vesta. El mai mult de nevoie și-a pus echipamentul în gura și am reușit să coboram la 6 metri unde i-a arătat bilețelul după care a intrat într-un mic atac de panică și a trebuit să-l aduc în siguranță la suprafață. Viitoarea soție s-a plimbat pe sub apă cu colegul meu jumătate de oră, cu inelul pe deget, bucuroasă că urma să se căsătorească și s-a uitat la pești, iar el săracul stătea pe o barcă și suferea de la chinurile prin care a trecut.
Asta a fost una din poveștile mai amuzante. Ar mai fi una în care ni s-a încredințat inelul de logodnă pe care noi l-am pierdut sub apa înainte să-l dăm băiatului ca să-l ofere iubitei lui. Și cu jumătate de oră înaintea inceperii programului de scufundări l-am căutat vreo 4-5 scafandri.”
Alexandru nu consideră tranziția între ape deschise și peșteri să fi fost grea. Avea multă experiență din apele deschise și abordând scufundările în peșteră cu pași mici nu i s-a părut greu. „A fost nevoie de multă atenție și de pași mici”. Dacă era nesigur prefera să se întoarcă, iar a doua zi mergea puțin mai departe, puțin mai adânc. Mergea un pas mai departe doar când starea lui era bună. Abordând problema în modul acesta lucrurile au decurs bine.
„Prima mea scufundare în Izbândiș a durat 15 minute și parea că sunt la capătul lumii. Asta a fost în 2017. Acum o scufundare în Izbândiș durează cam 2 ore și deși distanța e mai lungă nu mai există senzația de sfârșit de lume. În prima scufundare distanța față de suprafață era de sub 100 de metri și mie mi se părea că sunt într-un tunel lung de kilometri. Acum scufundările de 2 ore încep să fie scurte. În Mexic am avut scufundări de 4 ore, care încet și cu exercițiu, se fac cu ușurință.”
„Am dat peste un manechin îmbrăcat în scafandru în fundul minei din Roșia. Niște colegi l-au găsit, nu știu pe unde, i-au spart pieptul cu un topor, i-au băgat bolovani în piept ca să-l poată scufunda, l-au îmbrăcat în costum de scafandru și l-au dus în fundul minei. Când ajungi prima oară și nu știi că e acolo, dai cu lanterna în el și îți dă o senzație destul de ciudată când vezi un om nemișcat în fundul unei mine scufundate, la 200 și ceva de metri de intrare. Așteptau să ajung acolo să mă sperii. Din fericire am tot auzit de Ionel. Ionel în stânga, Ionel în dreapta. L-a văzut pe Ionel? Cumva bănuiam că e ceva acolo și nu am fost foarte surprins când l-am văzut. Mă amuza totuși povestea lor, când stăteau pe marginea drumului – mina e chiar foarte aproape de drum – și spărgeau pieptul manechinului cu un topor și mașinile treceau pe lângă ei. Se uitau oamenii și nu știau ce se întâmplă. Ei loveau cu toporul în pieptul unui “om” și după băgau bolovani în piept. Nu a sunat nimeni la poliție, dar se uitau toți acolo pentru că era unu întins pe jos și îi dădeau cu toporu în piept.”
Alexandru ne-a spus că cea mai mare adâncime la care s-a scufundat a fost 100 de metri în penultima zi a anului 2022 în peștera Izbucu Izbândiș.
Noi scafandri
În opinia lui Alexandru există anumite criterii pe care un om trebuie să le îndeplinească pentru a fi scufundător în peșteri. În primul rând persoana nu poate suferi de claustrofobie și trebuie să se simtă confortabil în apă și să nu se teamă de aceasta. Persoana trebuie să fie calmă, prezentă și mereu atentă la ceea ce se întâmplă în jur și desigur, să respecte anumite reguli și anumiți pași.
Un alt criteriu ar fi vârsta. În ape deschise copiii până la 10 ani sunt limitați la scufundări în bazin, pentru că nu se cunoaste efectul presiunii asupra unui corp atât de tânăr. În peșteră limita de vârstă este de 18 ani.
În ape deschise nu există limită de greutate. Cel mai ușor om cu care Alexandru a lucrat a fost un copil de 10 ani care avea 15-20 de kilograme și cel mai greu om cu care a lucrat a fost un domn de 168 de kilograme. În peșteri există o limită doar datorită mărimii tunelurilor. Dacă ești prea mare riști să te înțepenești.
Deși îi plac peșterile neexplorate Alexandru ar încuraja oamenii oricând și în orice moment să devină scafandrii.
„Este o cale destul de lungă să devii scafandru de peșteră” povestește el. De aceea el încurajează oamenii să devină scafandri mai întâi în ape deschise. “Nu e o idee bună să te grăbești și să spui anul ăsta nu știu nimic și la anu mă scufund în peșteră. Vorba aceea: Nu ști ce nu ști. Și dacă 90% din timp echipamentul funcționează corect, dacă ceva nu merge și iei decizia greșită și faci manevra greșită te poate costa totul.”
Cu toate acestea Alexandru îndeamnă oamenii să se scufunde în ape deschise și după aceea, dacă vor, și în peșteri, dar numai după multa muncă și experiență.
