Școala Puiu Sever, comuna Ineu, județul Bihor, România.
Una dintre multele școli ale României care vede clasele goale la Evaluarea Națională și Bacalaureat.
Una dintre multele școli ale României a căror elevi sunt victimele sistemului, ale lipsei de educație și de perspectivă din partea părinților, părinți care se automulțumesc cu salarii mici sau cu ajutoare sociale, victime ale precarității mijloacelor de subzistență și victime ale discriminării rasiale.
Un studiu realizat de Institutul Național de Statistică în 2016 privind abandonul școlar ne plasa țara pe al treilea loc în Europa, fiind precedați doar de Malta și Spania. Conform studiilor de același fel, conduse în 2018, respectiv 2020, numărul elevilor care părăsesc sistemul de învățământ încă din clasele primare este în creștere.
Nivelul scăzut de pregătire al părinţilor face ca elevii să aibă şanse minime pentru pregătire individuală, educaţie nonformală şi informală, fiind adesea antrenaţi de familie în activităţile de asigurare a hranei, de îngrijire a fraților mai mici, de ajutor în gospodărie. Din cei peste 400 părinţi, numai 35 au studii superioare, 114 au nivel mediu de pregătire, 105 au absolvit doar 8 clase, iar restul părinţilor nu a finalizat nici măcar 8 clase. Mai mult, migraţia părinţilor în străinătate determină lăsarea copiilor în grija bunicilor sau
rudelor, care nu reuşesc să-i supravegheze îndeaproape și apar astfel sincope în monitorizarea frecventării
şcolii de către aceştia.
Deși în vacanță, holurile școlii gimnaziale “Puiu Sever” nu sunt chiar goale. Angajații lucrează de zor pentru ca micuții să aibă tot confortul necesar la revenirea în sălile de curs. Așteaptă 624 de elevi, repartizați în 34 de formațiuni de studiu (7 grupe de preșcolari, 15 clase de învățământ primar și 12 clase de învățământ gimnazial). Aici îl întâlnesc și pe domnul Pavel Covaciu, mutând niște dulapuri dintr-o sală de clasă în alta.
Este mediator școlar din 2007, sau mai bine spus, purtătorul de cuvânt dintre comunitate și școală, iar rolul său este de a integra copiii romi în sistemul educațional al României. Stă cu ei de vorbă, îi însoțește deseori din stația de autobuz până acasă, îi încurajează și îi motivează să se țină de învățat.
Acum cincisprezece ani de zile, când a venit pentru prima dată în școală, nu erau copii de etnie romă în clasele a 6-a și a 7-a. Nici unul. “Mulți dintre ei, în special băieții, vin acum să mulțumească pentru că au reușit să-și ia permisul de conducere. Fără școală, erau analfabeți funcționali.”, recunoaște dânsul.
“În limita posibilităților, îi ajut și îmi place să îi ajut, îmi place să stau cu ei de vorbă și de cele mai multe ori fac asta folosind un vocabular simplu, ca să mă asigur că este și pe înțelesul părinților care nu au școală.” Ori de câte ori este nevoie, mediatorul școlar se deplasează împreună cu directorul în comunitate, pentru a identifica eventualele motive pentru care copiii nu a participat la cursuri zilele anterioare.
“Nu vor ieși directori și doctori, dar nici nu vor fi asistații social ai societății”
“A fost greu la început, îndeosebi cu părinții, dar pe parcurs, am devenit omul de bază al comunității”, explică mediatorul școlar. “Actualmente, 98% din copiii de etnie romă din comună sunt integrați în sistemul educațional. Bineînțeles, datorită muncii pe care am depus-o, inclusiv în a-i determina pe părinți să conștientizeze că trebuie să ne debarasăm de acel concept că “nu vor ieși directori și doctori”. Ceea ce contează cu adevărat este că nu vor fi asistații social ai societății.”
Asta încearcă domnul Pavel, în calitate de mediator școlar, dar și în calitate de rrom, să le explice părinților care nu acceptă sub nici o formă să își trimită copiii la școală. “Nu e nevoie să iasă din ei intelectuali, însă, o meserie de bază, din care să își câștige pâinea de toate zilele, se poate învăța. Au o mulțime de oportunități oferite de către școala noastră, prin Ministerul Educației.”
“Sigur că avem probleme, pentru că, sunt o grămadă de părinți care pleacă din țară și își iau și copiii cu ei. Acelor copii nu mai avem ce să le facem. Mulți revin în țară, își înscriu din nou copiii la școală, iar după alte câteva luni, pleacă din nou.” explică mediatorul școlar.
“Majoritatea sunt fete. Se căsătoresc și au copii la vârste fragede.”
Principala problemă a abandonului școlar este pusă în rândul fetelor: căsătoriile timpurii. “De mulți ani de zile încerc să-i determin pe părinții copiilor de etnie romă să înțeleagă faptul că la 14, 15, 16 ani, un copil este tot un copil. Se observă clar această problemă în școală pentru că deși avem clase mixte, numărul băieților este semnificativ mai mare decât cel al fetelor. Se căsătoresc și au copii la vârste fragede.”
Sidonia este doar unul dintre cazuri. Elevă în clasa a VIII-a, s-a căsătorit cu un băiat dintr-o comună vecină. Părinții știau de măritișul fetei și mai mult, i-au organizat o petrecere în comunitate. A lăsat școala în urmă și s-a mutat cu partenerul său de viață, însă câteva luni mai târziu, cei doi s-au despărțit. Astfel, Sidonia a revenit în casa părintească, din comuna Ineu. Atunci când un elev lipsește pe motiv neîntemeiat mai multe zile la rând, mediatorul școlar se sesizează și ia legătura cu părinții. În cazul Sidoniei, a fost fără rezultat.
Domnul Covaciu comunică mai departe situația. “Imediat cum am aflat, am mers la ei acasă”, spune doamna director Ramona Moț. A încercat să îi convingă pe părinții fetei să o trimită din nou la școală, însă a fost întâmpinată cu un răspuns care îi este mai mult decât familiar: “Pentru ce să o trimit la școală? Să cheltui bani aiurea?”. După mai multe insistențe, fata s-a întors pentru o perioadă la cursuri, până recent. Se aude că s-ar fi împăcat cu cel care îi este soț. “Chiar dacă sunt conștientă că nu voi putea vreodată să îi ajut pe toți, în acest moment, îmi doresc ca măcar pe Sidonia să o fi putut salva.” afirmă doamna director, cu emoție în glas.
“Toți copiii sunt luați din fața casei și lăsați în fața școlii”
Un infografic marca Monitorsocial.ro indică faptul că în mediul rural sunt de cinci ori mai puține licee decât în mediul urban. Cu o infrastructură rutieră deficientă și transport rutier defectuos, în zone în care precaritatea mijloacelor de subzistență duce la o sărăcie avansată, costurile pot deveni mult prea mari, motivând alegerea multor familii de a renunța la educația copiilor lor.
Copiii școlii gimnaziale “Puiu Sever” nu mai trebuie să se confrunte cu această problemă. Cu sprijinul primăriei, problema mijlocului de transport în comun a fost rezolvată acum 9 ani de zile. “Toți copiii care studiază în școala noastră sunt luați din fața casei și lăsați în fața școlii. În calitate de mediator școlar îi însoțesc pe cei mici în drumul spre casă.” explică domnul Pavel. “Mă bucură tare mult faptul că inclusiv cele 3 clase de grădiniță pe care le avem sunt integrate în acest program.”
Dimineața au două curse, pentru că, deși autobuzul este mare, vorbim de sute de copii, inclusiv clase de grădiniță. Așa au ajuns să vadă clasele pline și așa au ajuns 98% de copiii de etnie romă din colonia Ineu de Criș să studieze în Școala Gimnazială “Puiu Sever”.
“ToȚi merită o șansă. aceasta este motivația din spatele proiectului nostru.”
Proiectul “Șansă pentru toți”, are în vedere creșterea eficienței și eficacității interne a școlii, cât și accesibilizarea educației de calitate pentru elevii care aparțin unor categorii vulnerabile. Se urmărește și dezvoltarea unui climat pozitiv și incluziv, prin acțiuni de anti-bullying, sesiuni de consiliere și informare a elevilor cu privire la riscurile implicării în acţiuni cu caracter deviant pentru responsabilizarea acestora.
Excursii, competiții sportive, cursuri de vioară și alte instrumente, corul școlii, cercul de lectură, festivalul “Promovăm multiculturalitatea”, competiții sportive, cu scopul de a determina implicarea activă a elevilor, precum și dotarea claselor cu mijloace moderne de predare sunt doar alte câteva obiective urmărite prin implementarea acestui proiect.
Părinții sunt vizați la rândul lor. Optimizarea relației dintre părinte, elev și școală prin includerea părinţilor în activități care să motiveze o schimbare în atitudinea lor faţă de educarea și educația propriilor copii reprezintă o componentă importantă a acestui proiect.
“Toți merită o șansă. Aceasta este motivația din spatele proiectului nostru.” spune doamna director.
