În România, meseria de militar atrage cu ea respect, onestitate și onoare. De mici priveam paradele militare și oamenii în uniforme defilând cu arma la braț, iar toate aceste imagini stârneau în noi un amestec de curiozitate și admirație. Mulți tineri aleg să pornească pe acest drum greu, pregătindu-se pentru probele fizice și scrise în speranța că la finalul acestei etape își vor găsi numele pe lista celor admiși. Acolo unde manualele sunt însoțite de uniforme, iar partea academică se îmbină cu exerciții tactice și experiența de teren, armata promite să croiască drumul spre excelență a viitorilor lideri militari.
Photo by Filip Andrejevic on Unsplash
Istoria școlarizării în armata României
Școlarizarea în armata din România are rădăcini adânci și se leagă de dezvoltarea sistemului militar și a forțelor armate. În timpul regimului comunist, s-au extins și s-au modernizat instituțiile de învățământ militar, cu accent deosebit pe formarea ofițerilor. Au fost înființate școli militare în diferite ramuri ale armatei, iar educația militară a devenit o componentă importantă în sistemul educațional general.
După revoluția din 1989, s-au făcut ajustări semnificative în sistemul de învățământ militar. În anii care au urmat, s-a pus un accent mai mare pe alinierea la standardele NATO și la cerințele unei armate moderne și profesioniste.
Începând cu anul 2004, procesul de integrare în NATO a adus cu sine și reforme în cadrul instituțiilor de învățământ militar. Adaptarea la standardele aliate și orientarea către o educație militară modernă și specializată au devenit priorități.
Astăzi, instituțiile de învățământ militar din România au un rol esențial în pregătirea forțelor armate pentru provocările secolului XXI. Educația militară este concepută pentru a dezvolta nu doar competențe tehnice, ci și lideri capabili să gestioneze amenințări complexe și să coopereze la nivel internațional.
Credits: George Călin
Adaptarea școlilor militare la avansul tehnologic
Întrebarea care urmează este: ”Chiar s-au adaptat școlile militare din România la vremurile noastre?”. Majoritatea unităților militare de învățământ au trecut prin procese de tehnologizare. La momentul aderării în NATO din 2004, școlile erau moderne pentru acea vreme. Însă, de atunci, au evoluat vizibil, în special academiile militare care pregătesc ofițeri, cum ar fi Academia Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu” din Sibiu. Aceasta a trecut printr-un proces impresionant de tehnologizare și renovare, îmbunătățind semnificativ mediul de învățare a studenților. Câteva dintre optimizările tehnologice cuprind săli de laptop-uri de ultimă generație, tablă cu touchscreen în fiecare clasă, seturi de Virtual Reality care simulează situații de luptă de pe teren, laptop personal pentru fiecare student și simulatoare de conducere a mașinilor în trafic.
Experiența studenților în cadrul școlilor militare
Silviu Popa este student în anul 2 în cadrul Academiei Forțelor Tereste ”Nicolae Bălcescu” la Facultatea de Științe Militare. În legătură cu motivul alegerii acestei instituții pentru modelarea carierei sale de militar, acesta spune că:
Am ales Academia Forțelor Terestre “Nicolae Bălcescu” pentru reputația sa solidă, materia diversificată și oportunitățile de dezvoltare profesională pe care le oferă. Faptul că tatăl meu era militar în cadrul acestei unități a jucat o parte în decizia de a veni aici. M-a încântat ideea de a rămâne totuși acasă și academia îmi oferea condiții bune de cazare, resurse de învățare și totodată sunt aproape de familia mea. Și pâna la urmă, armata oferă un salariu bun și sigur.
Relația cu profesorii contează în anii petrecuți ca și student. În legătură cu profesorii din cadrul academiei, spune că interacțiunea cu ei este:
Una mixtă. Unii sunt foarte deschiși și oferă sprijin, în timp ce alții par mai distanți. Comunicarea poate fi dificilă în unele cazuri, iar feedback-ul nu întotdeauna este la fel de constructiv pe cât aș dori. În cazul unora dintre profesori, e clară mentalitatea mai conservatoare, în special cu tradițiile militare. Totuși, este important să subliniez că există și profesori care adoptă cu entuziasm idei noi și sunt deschiși la schimbări.
Credits: Academia Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu” Sibiu
În cadrul academiei, ca și în alte facultăți de altfel, sunt profesori care nu acceptă ce e nou și consideră ca modalitatea veche, cea cu care sunt învățați, este cea corectă, și sunt profesori care sunt deschiși spre schimbare și consideră că este ceva necesar.
Pe lângă academii care pregătesc ofițeri, există școli militare care pregătesc subofițeri sau maiștri militari. Perspectiva unui student care învață la un institut de acest fel este necesară pentru a vedea dacă școlile militare sunt neglijate față de academii.
Sebastian Dancu este student în anul 1 la Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri pentru Comunicații, Tehnologia Informației și Apărare Cibernetică Sibiu.
Am ales armata deoarece nu mă încânta ideea de facultate și am preferat să merg la o școală militară postliceală care imi asigura un viitor sigur, cu un salar decent. Bineînțeles, am fost îndrumat și de tatăl meu care face parte din cadrul armatei de 30 de ani, acesta oferindu-mi destule motive pentru care nu aș regreta alegerea asta.
Pregătirea pentru admitere este unul dintre cele mai stresante lucruri pentru mulți viitori militari. Pentru Sebastian nu a fost diferit. Admiterea a constat într-o probă fizică(traseu cu obstacole) și probă scrisă(test psihologic) pe care a trecut-o cu succes.
Procesul de admitere a fost unul interesant care mi-a pus la încercare abilitățile sportive și psihologice. Pe perioada admiterii am fost foarte stresat, nu doream să pierd ocazia de a fi admis aici. După părerea mea, cu puțină dedicare și exercițiu, probele pot fi luate destul de ușor.
Materia învățată în cadrul școlilor se presupune că ar trebui să te pregătească pentru provocările pe care le vei avea în viitor. Astfel, Sebastian spune că materia se axează mult pe fizică și informatică, dar este totuși diferit față de liceu:
Materia predată este foarte diferită față de ceea ce înveți la liceu. Vorbind despre dificultatea lor, una peste medie și trebuie să înveți destul de mult, iar timpul nu îți permite. Consider că aceste materii mă vor ajuta pe viitor doar dacă prind o funcție în care să am legătură cu anumite tehnologii sau aparate specifice.
În final, a adăugat ce ar modifica din punct de vedere al îmbunătățirilor sistemului, referindu-se la programul încărcat care constrânge studenții:
Din punctul meu de vedere, fiind totul stresant în jurul nostru, realțiile între noi, elevii, nu e tocmai cea mai bună. Există mereu discuții, certuri care creează o atmosferă tensionată. Având în vedere că suntem un pluton, totul va merge prost datorită acestui fapt. De asta, aș îmbunătăți programul și as prefera ca zilele de învoiri și permisiile să ne fie oferite mereu.
Credits: Facebook-ul armatei române
După conversațiile cu cei doi studenți, se observă că armată este o opțiune bună pentru un salariu asigurat lună de lună, fiind motivație pentru mulți tineri care decid să aleagă acest drum. Totodată, influența părinților care au ales aceeași carieră este încă un element care le influențează decizia. Este de menționat că diferența de salariu dintre un ofițer și un subofițer este imensă. Ai asigurat un salariu lună de lună, dar dacă nu ești ofițer, trebuie să accepți că la un moment dat acest salariu ”sigur” te va prinde din urmă.
Materia pare să îi mulțumească pe ce doi studenți când vine vorba de pregătirea practică, dar profesorii conservativi le fac munca grea prin strictețea lor, ceea ce este de așteptat când vine vorba de instrucție militară.
Părerea generației anterioare
Plutonierul adjutant principal al cărui nume trebuie ținut anonim din motive legislative este subofițer la Academia Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu” din Sibiu, având 30 de ani si 6 luni de caschetă. Acesta are cel mai mare grad de subofițer existent în armata română, și multă experiență. Fiind implicat în procesul de admitere al studenților, a putut observa modificările procesului de recrutare și ,totodată, evoluția academiei de-a lungul anilor.
Motivația alegerii armatei era diferită înainte, mândria fiind principalul factor care atrăgea atenția:
Îmi plăcea parașutismul. Voiam să fac asta, iar armata îmi oferea posibilitatea. A fost un drum greu, trebuia să fii sănătos tun, apt medical, fără frică. Fiind imediat dupa revolutie, era un lucru de mândrie , mă simțeam meseriaș, faceam ceva ce altii nu ar fi reușit sau îndraznit. Examenele de subofițeri de atunci erau mai grele față de cele actuale ale ofițerilor.
Cu schimbările clare prin care trece societatea și apariția job-urilor din ce în ce mai variate, armata nu mai este o opțiune viabilă pentru tineret. Totodată, salariul lasă de dorit vremurilor noastre.
În ziua de astăzi, milităria nu mai este atractivă pentru tineret. Ești restrâns, te plafonezi, nu ai permisii să pleci în străinătate, trebuie să aștepți să primești acord pentru concedii, iar salarizarea este mică în comparație cu un om care pune produse la Kauffland. Dacă ai plăcere pentru așa ceva, o chemare cum am avut eu, salarizarea este mai mare la parașutism sau scafandrie. Primești sporuri speciale pentru asta, sau dacă te pregătești de misiuni.
Subofițerii care termină un an de școală militară sunt prost plătiți comparativ cu ofițerii care fac 4 ani de facultate în cadrul academiei. Plutonierul adjutant principal a spus că ultima generație de subofițeri care avea școlarizare doi ani a fost in 2005, pe când academia era o școală militară care pregătea subofițeri. Acesta declară că ”Generația mea este ultima cu 2 ani de școlarizare din filieră directă. Acum se face un an și iasă total nepregătiți, plus că oricum nu mai are cine să îi pregătească. De când se pot face încadrări directe din diverse domenii, pregătirea subofițerilor e tot mai slabă.
Acesta a oferit multe insight-uri folositoare legat de ce se întâmplă în acest moment în învățământul militar din cadrul academiei, ce merge bine, și ce consideră că trebuie modificat.
În momentul actual, sistemul de învățământ este foarte competent. Fiecare student primește laptop personal. Au beneficii față de viața civilă. Au cazare asigurată, conditii foarte bune. Numar de calorii asigurate pe zi, 3 mese calde, reducerile de student pentru transport, primesc tot ce inseamna haine pornind de la șosete, tenisi, chiloți, prosoape, maieuri, echipamente sportive, de antrenament, de combat, uniforme școlare. Academia stă foarte bine din punct de vedere al dotărilor. . Suntem singura academie din țară cu bazin olimpic propriu. Laboratoare de ultimă generație pentru orice domeniu militar. Avem poligon. S-au investit o gramadă de bani doar ca studenții să învețe.
Credits: Liviu Burtica
Doua aspecte care s-au schimbat major în cadrul armatei în ultimii 4 ani sunt admiterea și locurile scoase la concurs din cadrul academiilor. Este un subiect care a stârnit controversă majoră și în interiorul unităților dar și în exteriorul acestora. L-am întrebat pe Plutonierul adjutant principal ce părere are despre schimbările acestea drastice.
Admiterea este din punctul meu de vedere o catastrofă. De ce? Acum 4 ani oricine putea da admiterea, dar astăzi sunt conditii impuse cum ar fi modificarea examenelor. Dacă un copil făcea un liceu pe profil filologic avea posibilitatea să aleagă examen în limba română, străină si psihologie. Acum examenul scris se dă doar din matematică și informatică. Multi tineri nu se mai încadrează în cerințe și sunt obligați să ia meditații, apoi renunță. Încă o prostie care duce la distrugerea sistemului militar este că cei din licee militare au locuri asigurate (Craiova, Alba-Iulia, Câmpulung Moldovenesc, Câmpina).
Cu siguranță este un aspect interesant că elevii liceelor militare au locuri asigurate după absolvirea liceului și obținerea diplomei de bacalaureat. Dar, sunt aceste locuri meritate de către toți elevii? Pentru un civil, este greu să intri la o academie militară, locurile fiind asigurate elevilor care au terminat un liceu militar. Astfel, opțiunile cele mai probabile sunt școlile militare, care nu prezintă un interes pentru lume.
Dacă în cele 4 licee militare sunt 170 de elevi, academia scoate 170 de locuri și doar cele care rămân vacante se scot pentru civili. Avem studenți care au fost admiși din liceul militar cu media 6, dar în examenul prin care își aleg arma (profilul) au luat nota 2 pe când cei din civilie se bat pe 30 de locuri 400 de copii. Cei care vin din licee sunt tot mai slabi pentru că au locuri asigurate și vor doar să ia bacul , fiind asigurați în carieră deja. Băi , ai luat 7 in bac, vii în examen si ai peste 5 ca să îți alegi profilul, iei sub 5, te bați pe locuri cu cei din viața civilă. Am avut o fată din civil care nu a intrat cu media 9 la profilul dorit pentru că unul din liceu militar cu media 6 și 2 în examenul militar i-a luat locul pentru că avea locul asigurat si nu mi se pare normal.
Diferențele imense de salariu dintre ofițeri și subofițeri au stârnit multe discuții si controversă în mediul intern. Cu asta, apar automat și tensiuni între subofițeri și superiorii lor.
Pentru ofițeri salarizarea este foarte bună, mai ales dacă fac o pregatire de 6 luni în școli de aplicație. Fără experiență si fără nimic, doar din cauza că este ofițer are un salar echivalent cu al meu după 30 de ani de armată. De asta unitățile de subofițeri nu sunt atractive.
Ultima frază a Plutonierului adjutant principal a reflectat realitatea tristă a armatei române: ”Până la urmă sunt un simplu subofițer, nu am putere să schimb nimic…”.
Credits: Academia Forțelor Terestre ”Nicolae Bălcescu” Sibiu