În 28 iunie 1940, Armata Roșie ocupă Basarabia, drept urmare, în 2 august 1940, este creată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM). Românilor de peste Prut le este impus un mod nou de viață, străin, în majoritate bazat pe minciună și violență.
Imediat după anexarea Basarabiei, autoritățile bolșevice au început implementarea și dezvoltarea sistemului de dirijare a învățământului în RSSM, între anii 1944 și 1991. Acest proces s-a realizat treptat, în funcție de schimbările ce surveneau în societatea sovietică.
,,Majoritatea cadrelor didactice care au activat în Basarabia s-au refugiat peste Prut, o bună parte a fost supusă deportărilor, iar cei rămași au fost supuși reeducării după modelul sovietic. Deși, după 1944 în RSSM au fost aduse cadre didactice din alte republici unionale (îndeosebi din Federația Rusă și Ucraina), acestea n-au fost suficiente, de aceea accentul a fost pus pe pregătirea și educarea cadrelor autohtone. În acest scop urma sa fie creată o rețea unică de instituții de învățământ pentru pregătirea cadrelor didactice.” (Lisnic & Scobioală, 2011)
Alegerea cadrului didactic a fost una dintre preocupările principale ale autorităților sovietice, deoarece nicio schimbare și reformă a educației nu ar fi fost posibilă fără o pregătire adecvată a viitorilor specialiști. Prin intermediul sistemului educațional, partidul sovietic și instituțiile de stat au urmărit un scop clar: formarea noului om sovietic, promotor ai idealurilor comuniste în societate, care își manifesta dragostea față de ,,patria socialistă”.
Propaganda sovietică
Eugenia Pohilă are în spatele ei 44 de ani de când activează în sistemul de învățământ, în calitate de profesoară de chimie și biologie. În acești ani, Eugenia a fost martoră a schimbărilor făcute în educație, atât în perioada sovietică, cât și până în prezent. Activitatea sa didactică a început în 1979, la școala ruso-moldovenească nr.4, din orașul Căușeni, când o nouă reformă educațională era în plină desfășurare. Această reformă avea menirea să educe tânăra generație de elevi în spiritul concepției marxist-leninistă despre lume și a patriotismului sovietic.
Eugenia îmi povestește cum Partidul Comunist al URSS, în dorința de a forma noul om sovietic, personalul didactic era presat să introducă propaganda sovietică chiar și în studierea obiectelor reale: ,,Ideile lui Karl Marx, Friedrich Engels, Vladimir Lenin, Iosif Stalin trebuiau să fie cunoscute la ordinea zilei. Ne verificau regulat în timpul orelor dacă promovăm ideologia și menționăm numele lui Vladimir Lenin. Deseori mă întrebam, ce aș putea spune la chimia organică despre Lenin?”
De asemenea, tinerei generații i se spunea: ,,Dacă vrei să fii un elev bun, fii ateu ca Lenin și Stalin.” În acest fel, specialistul sovietic a fost obligat să fie un promotor înflăcărat al concepției comuniste și a modului socialist de viață.
PARTEA BUNĂ A LUCRURILOR
În anul 1975 învățământul general mediu (IX-X) a devenit obligatoriu. Obligativitatea studiilor era o reformă bună, conform profesoarei: ,,Nu exista abandonul școlar, elevul trebuia să frecventeze școala”
Învățământul în perioada URSS a fost gratuit, cu excepția primilor ani de conducere ai lui Stalin, dar și atunci li se oferea un ajutor elevilor care nu dispuneau de resurse financiare suficiente. Sub conducerea ulteriorilor lideri sovietici, Hrușciov și Brejnev, studiile erau gratuite, inclusiv în universități. Cu atât mai mult, studenții primeau și burse. Accesul la educație pentru fiecare om a fost un mare avantaj. La universități intrau doar elevii cu cele mai bune performanțe academice, acest lucru sporind gradul de competitivitate între aceștia: ,,În proporție de 60 la sută erau elevi buni. Exista concurență.”
Profesoara menționează că învățământul sovietic a avut și părțile lui bune, dar acestea au fost umbrite de inițiativa Partidului Comunist de a îndoctrina și politiza societatea.
DISCRIMINAREA ETNICĂ
Timp de mai bine de cincizeci de ani, românii moldoveni de la est de Prut s-au aflat în componența statului bolșevico-comunist, Uniunea Sovietică. În toată această perioadă ei au fost obiectul unui dispreț și discriminări din partea rușilor. Majoritatea rușilor și ucrainenilor stabiliți în RSSM nu simțeau necesitatea să învețe limba română și localnicii erau nevoiți să vorbească în rusă la ei acasă. Această manifestare de șovinism și naționalism al „fratelui mai mare” se întâmpla și în celelalte Republici, URSS devenind în acest fel o „închisoare a popoarelor”.
În școala moldo-rusă unde activa Eugenia se făceau simțite diferențele dintre elevii moldoveni și ruși. Conflictele dintre aceștia nu erau ceva ocazional, ci mai mult constant, totul pornind de la faptul că elevii moldoveni erau considerați de ruși cei ,,inferiori”.
Limba ,,moldovenească” se vorbea în afara orelor într-un grad foarte redus, întrucât elevilor li se cerea să comunice „на человеческом языке” (în traducere: într-o limbă omenească), adică în limba rusă.
Inegalități existau și în rândul cadrelor didactice. Profesorii de limbă și literatură rusă erau plătiți cu 20 la sută mai mult față de ceilalți. Comisariatul militar justifica acest adaos la salariu prin faptul că cunoașterea limbii ruse în rândul viitorilor soldați era o prioritate.
DE LA LIMBa ,,MOLDOVENEASCĂ” LA LIMBA ROMÂNĂ
În cadrul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, limba română era lipsită de structura ei firească – alfabetul latin. Astfel, ea devenise limba moldovenească – un hibrid dintre graiul românesc și alfabetul chirilic, o limbă inventată de PCUS cu scopul de a-i ține pe basarabeni separați de România.
În 27 august 1989, după Marea Adunare Națională de la Chișinău, sute de mii de moldoveni se adunaseră să revendice limba română ca limbă de stat și revenirea la grafia latină, după mulți ani de represiune din partea sovieticilor. În 31 august, Sovietul Suprem al republicii (parlamentul) a votat legea. Îmi spune Eugenia emoționată: ,,Venisem de la școală și am pornit în grabă televizorul în momentul în care se vota pentru trecerea la grafia latină. Plângeam cu lacrimi de bucurie, știind că limba română a triumfat”
Ziua de 31 august este marcată în Republica Moldova ca zi a Limbii Române.
Surse bibliografice:
Lisnic, A., & Scobială, N. (2011). Basarabia în context geopolitic, economic, cultural și religios. România
