„E de la generațiile astea noi, pe vremea noastră nu era nimeni cu tot felul de depresii și anxietăți.”

Este exact ceea ce nu dorește nimeni să îi fie spus în urma unui atac de panică, în care tot corpul tremură violent, senzația de sufocare e înspăimântătoare, frica pierderii contactul cu realitatea e apăsătoare, iar inima bate în piept cum nu a mai bătut vreodată de repede. Este o frază greu de înghițit după ce abia ai reușit să prinzi curajul de ați deschide sufletul și a explica figurii parentale despre trăirile tale.

Și totuși, cel mai frecvent, este exact ceea ce tineretul românesc aude ca răspuns când cere ajutor.

death statistics 2017 Romania
Sursă fotografie: OurWorldInData

Sănătatea mintală ar trebui considerată la fel de importantă ca cea fizică, tulburările mintale sunt de cele mai multe ori silențioase, neobservate din exterior și adesea împing spre suicid sau automutilare. Se poate observa statistic că, asemenea bolilor fizice, tulburările mintale netratate reprezintă o adevărat amenințare asupra vieții indivizilor. Spre exemplu, în 2017, s-au înregistrat în România 2,259 decese datorită diabetului, o boală cronică, studiată atent pentru a putea oferi persoanelor ce suferă de aceasta o calitate mai bună a vieții. În același an, numărul deceselor din cauza suicidului a fost 2,364, puțin peste cel al diabetului.

Diabetul este o boală incontestabilă, nu este cu putință să fie ignorată, ceea ce face ignoranța spre tulburările mintale cu atât mai greu de acceptat sau înțeles. Sănătatea mintală este de neconceput pentru o mare majoritate de oameni din România, iar în cele ce urmează vor fi analizate multiple experiențe trăite de diferiți tineri din țară și cum acestea se aseamănă prin lipsa ajutorului primit și nesiguranța simțită.

Experiențe ale tinerilor cerând ajutor

Am luat legătura cu o veche prietenă și am reușit să vorbim puțin despre experiența sa personală cu acest subiect:

Eram copleșită de toate cerințele școlare, academice și presiunile viitorului. Toate astea au rezultat în anxietate, depresie, un complex de inferioritate și gândire apocaliptică. Reacțiile au fost variate. De la victimizare („suntem niște părinți oribili”) sau acuzații de lipsă de recunoștință pentru comfortul material pe care mi-l ofereau, la faptul că li se pare că odată ieșiți din comunism, ar trebui să-mi fie viața mult mai ușoară. Nu-i învinuiesc, e și bariera generațională, dar e și mentalitatea că psihologul e doar pentru nebunii din azil.

a explicat ea, 21 ani, studentă la Facultatea de Litere Cluj-Napoca, specializarea Chineză-Engleză.