Roșia Montană este un tot. Este istorie, arhitectură, natură, tezaur… locul in care găsești tot ce ai nevoie dinainte de a începe să cauți. Roșia Montană este doar la câțiva kilometri de locul meu natal, iar de fiecare dată când o vizitez, îmi aduce aminte de simplitatea vieții. Odată ajuns acolo, uiți de toate problemele. O conversație pe o bancă proaspăt pusă la Roșia lângă un tău și un peisaj montan. Atât de simplu e. Simplitatea transpusă prin muncă asiduă este demonstrată de Cristi, unul din oamenii șugubeți ai satului.
Pentru mine e un hobby, dar îl iau în serios ca și cum ar fi un job…

Avem de a face cu Cristi, unul din oamenii implicați ai comunității. Studentul în vârstă de 19 ani la Media Digitală în Timișoara nu a uitat de unde a plecat, întorcându-se acasă de fiecare dată când are ocazia. Încă de când era mic a simțit chemarea voluntariatului, primul eveniment la care a participat activ fiind la 14 ani: „nu cred că îl pot numi proiect, dar în vara în care am trecut pe a 9-a, aveam vreo 14 ani, iar împreună cu cercetașii (atât din țară cât și cercetași veniți din Franța) am organizat o tabără de 7 zile, iar în ultima zi am făcut un concert în centru. Am făcut afișe, am mers în stradă, aveam ca un fel de megafon, și le ziceam tuturor când era concertul și unde. Am instalat și scena, am montat-o noi. Cei din Franța cântau la pian, cu vocea, la chitară. Cred că acela a fost primul proiect la care am activat. Mai apoi, m-am mai implicat în alte proiecte”.
Dacă ar trebui să își facă un CV, Cristi ar umple paginile legate de acțiuni de voluntariat și proiecte extracurriculare. Printre multele proiecte la care a participat, ar putea spune că a avut un rol esențial în proiecte mai mari: „cele mai importante proiecte au fost cele din ultimii doi ani, cursa copiilor de la maratonul Roșia Montană, am ajutat la organizarea unor festivaluri, iar anul trecut a fost festivalul de teatru, muzică, și film, în care am lucrat 10 zile. Am montat scena, boxe, am organizat tururi ghidate. Tot in vara asta am făcut un atelier tematic.”
UN TUR GHIDAT SPRE TRECUT
Roșia Montană, vîrf al ”triunghiului aurifer” – la început de veac. Pentru cei mulți, aurul – simbolul bogăției – nu înseamnă decît trudă, sărăcie și deznădejde. Un trecut care nu trebuie uitat
citat extras din filmul „nunta de piatră”
Dacă ești un fan al filmelor românești vechi, ai fi surprins de faptul că unele filme românești de calitate au fost filmate la Roșia Montană. Cristi a fost cel pe care le-a rememorat printr-un proiect în cadrul ”Festivalului de teatru, muzică și film: împlinirea a 50 de ani de la lansarea filmului „Nunta de piatră”: „Împreună cu participanții, timp de 5 zile ne-am documentat. Turul tematic consta în 50 de ani de la filmele făcute aici la Roșia Montană: ”flăcări pe comori” ”duhul aurului” ”nunta de piatră”. Ne-am uitat la film, ne-am documentat, am întrebat localnicii care au luat parte la filmări, fiindcă o mare parte din ei au fost personaje, doar 5 dintre ele au fost de la București. Cu ajutorul lor am făcut un tur tematic, în care timp de 2 ore am prezentat cele mai importante locuri în care au fost filmate scenele respective. Asta a fost cel mai important proiect la care am făcut parte.”
CINE NE GHIDEAZĂ prin locașul istoric?
Roșia Montană nu are doar priveliști montane frumoase, case rustice și drumuri rău asfaltate. Roșia Montană e un loc plin de istorie, cu locuri ale căror povești te pot lăsa cu sufletul la gură. Astfel, o idee în acest sens a fost concepută. Cristi nu doar că a activat în cadrul proiectelor, ci a și reușit să relateze povești ale căror valoare nu va pieri niciodată. „Am fost ghid timp de 3 ani de zile la Roșia Montană, cu peste 140 de tururi la activ.”
„ Eram în 2018. Fiind vecin cu Tică (fondatorul Made in Roșia Montană), el avea o pagină „visit in Roșia Montană” și mi-a spus în felul următor: ”Cristi, eu am un aparat, stă aici degeaba, nu am ce face cu el” și m-a întrebat dacă vreau să fac poze pentru pagina lui, să le postez acolo, și pe urmă mai vedem ce se întâmplă. De atunci am început să fac poze.”
Proiectul propriu-zis a început doar din 2019 . Ca un ghid turistic asumat, Cristi a început să caute informații valoroase despre istoria comunei, pentru a avea ce să le spună turiștilor. La început, nu a avut cine știe ce succes: „am avut doar 3 tururi, au fost foarte puține. A fost în aer proiectul, fiindcă noi nu i-am făcut promovare.” Până la urmă, ei au decis să promoveze proiectul prin punerea de afișe în comună, lucrurile devenind încet încet mai bune. Încetul cu încetul, acest proiect a prins amploare: „Am avut un tur în mijlocul lui iunie, unul de 10 persoane. Am avut emoții, îți dai seama. Am pornit din centru, am mers pe la Tăul Mare, pe șulei, pe dealuri, iar mai apoi am coborât în târg. 100 de lei i-am pușcat. A fost fain. A urmat o perioadă de liniște, timp de 15 zile nu s-a mai întâmplat nimic. În luna iulie toată lumea voia să viziteze Roșia. Ei voiau să își petreacă vacanța cumva, și îți dai seama că la munte e cel mai ușor, că puteai păstra distanța, și venea lumea la muzeu, care era închis. Acolo scria: ”ia un ghid turistic” și pac. În perioada aia aveam zile în care aveam 2 tururi pe zi, și nu eram tipul care făcea un tur monoton de o oră. Nu frate, 3 ore, 3 ore jumătate. Plecam de acasă de dimineață pe la 9 și mă întorceam seara, că aveam câte 2 tururi de 4 ore. Făceam 50 de lei, 100 de lei, 200 de lei.”
De asemenea, turul era unul gratuit, dar nu refuza o contribuție: „Turul era gratuit, dar contribuțiile erau acceptate. Dacă voiai să plătești o făceai, dacă nu nu. În iulie și august am avut încontinu, cel puțin unul pe zi. Am avut și 3. Mergeam de dimineață, mă duceam acasă, mâncam, îmi schimbam tricoul că tot eram apă și coboram. Asta a fost 2020. în anul acela am avut 67 de tururi. Atât de multe tururi aveam încât l-am băgat și pe prietenul meu Darius. Că nu mai puteam face față, mă sunau oamenii în disperare. Nu am mai mers la polog (fân) în anul ăla. În 2021 și în 2022 au început să scadă, dar tot îmi place ceea ce fac.”
Cristi nu va renunța la a fi ghid turistic nici în 2023, ceea ce poate demonstra faptul că ceea ce face, o face din plăcere: „Eu tot timpul o să fac. Poate mai puține, mai multe, depinde. Dar dacă vine cineva și are nevoie de serviciile mele, cum să nu mă duc? Mă duc.”





dacă ar fi o caracteristică pe care ar trebui să o aibă ghidul, ar fi adaptibilitatea.
Ca orice ghid turistic, poți întâlni o groază de tipologii de oameni, care mai de care mai interesanți. Experiențele lui Cristi au fost destul de variate, dar el nu le-ar da pe nimic în lume. „Cu turiștii vreau să fiu cât mai profesional. Dacă e un tur mai lung, la final totuși, din chestia aia de „eu sunt ghidul tău, tu ești turistul meu” se poate transforma în prietenie. Dar nu cu toți pot deveni prieten. Sau când ai grupuri mari de 60 de persoane. Cele mai multe persoane pe care le-am avut au fost… 50”
Ca la orice drumeție prin munți, și meseria sa poate avea atât suișuri, cât și coborâșuri: „îți dai seama că am avut turiști care reacționau negativ când vedeau un ghid de 17-18 ani, și se cred mare istorici. Nu m-au pus în dificultate niciodată, că și dacă erau întrebări din alea super stupide, îmi asumam și ziceam că nu știu. Sunt ăia care sar peste tine, care se cred inteligenți și se lăfăie cu câtă istorie știu ei ca să te contrazică. Îți vine să le zici „măi omule, dar tu n-ai trăit la Roșia frate, nu știi cum îi În rest, am avut tururi super bune, 95% au fost super ok, cu oameni super ok și deschiși. Că mai erau copii care plângeau, aia nu îmi plăcea personal.”
Până și turiștii străini au decis să viziteze comuna valoroasă. Cristi a avut parte de turiști din Germania, Franța, Australia, până și din Malawi, Africa.
„Fiecare persoană care bate drumul până aici, vine să afle istoria.”
Dacă te întrebai care sunt tururile oferite de Cristi, el oferă două tipuri, unul pentru oamenii slabi de înger, iar celălalt pentru cei pregătiți de aventură.
„Am două tururi standard: unul de o oră jumătate, celălalt de 3 ore.
Cel de o oră jumătate e: centrul istoric, urcăm pe strada siciliană, vizităm Casa Parohială Unitariană, vizităm Biserica Unitariană, apoi vizităm Masivul Văidoaia cu coranda Văidoaia. Coranda e un gol un munte, dar artificial. Locurile bogate în minereuri, aur argentifer, se numesc volburi. Trebuie să scoți zeci de tone de piatră. Și rămân goluri. Și alea sunt corănzile. Apoi ne întoarcem înapoi în târg. 5 puncte am ochit.
Dacă e un tur mai lung, mergem în centrul istoric, Biserica Catolică, apoi vizităm Cariera Cetate, Piatra Despicată, urcăm pe Cârnic, pe care se află Sfinxul (așa îi spunem noi), Piatra Corbului, Tăul Corna, coborăm, vedem Tăul brazi, coborăm iar în centru, și vizităm ce se vizitează în turul de o oră, dar dacă mai vizităm și Masivul Voidoaia, se ajunge la 4 ore. De obicei îl evit, fiindcă oamenii sunt obosiți, ajungem în târg și vizităm numai biserica. Putem merge și la Tăul Mic acuma. Știi, pentru că acum nu mai e Tăul Mare, ci Tăul Mic. Și tot așa, Centru, Biserica, strada Siciliană, vârful Șulei, Tăul Brazi, și tot așa. Dar nu prea merg pe aici că nu sunt atâtea de văzut.”
Am apărut la televizor?
Cristi a apărut și pe marile posturi de televiziune, făcând ceea ce îi place cel mai mult: un tur ghidat prin satul său drag. Partea amuzantă a fost faptul că el nu avea idee de ce se întâmplă: „nici nu mi-au zis, nici nu eram de acord. M-au întrebat direct dacă vreau să fiu filmat, nu m-au luat așa de la camera ascunsă. Cineva de la Europa Liberă, era ceva televiziune, nu știu mai exact. N-am nicio treabă dacă sunt filmat, îmi asum tot ce zic.
Practic mi-au zis: vrem să facem un tur, și în cadrul lui te filmăm. În timp ce mi-am făcut turul, m-au filmat. Nu mă așteptam să mă ia antena 1, că puteam zice orice mizerie ordinară și cei de la Antena 1 să zică: DA AȘA ÎI.
Nu are ce să fie folosit împotriva mea, că vorbeam aiureli. Totuși, m-am documentat în perioada în care am fost ghid, pot să zic că 80% din ce zic e adevărat, iar 20% e înflorit. Într-un fel, uitându-mă la materialul de la televizor, mă tot gândeam că poate am zis o mizerie ordinară, că nu verifica niciunde. A fost o experiență frumoasă oricum, nu m-am gândit la partea negativă a ei”
RESUSCITĂM ROȘIA MONTANĂ CA SĂ O MENȚINEM ÎN VIAȚĂ
Cum e văzută evoluția Roșiei Montane din prisma unui student? Cristi consideră că față de trecut, Roșia este pe drumul cel bun „simt un progres în ultimii ani, fiindcă nu mai există un conflict între localnici, cum a fost în trecut. Nu ne mai dăm în cap.
În ultimii ani s-a făcut maratonul la Roșia, și festivalurile care nu au fost înființate de primărie, ci de oameni din București. Încet încet se mișcă. Unele case au început să fie restaurante, dar cât timp nu există o conducere mai competentă, e mai greuț. Totuși, se mișcă.”
Viitorul sună promițător? „Pe viitor, zic că Roșia Montană o să se dezvolte, și ca turiști și așa. Turiștii oricum vin, vara. Roșia e comună de turism sezonier, clar.
Din mai până în septembrie vin turiști, mai apoi mai deloc. Ar fi fain să atragem câți mai mult turiști, să vină la noi. Oricum promovarea noastră e una organică, lumea aude de Roșia Montană și ne vizitează. E din vorbă în vorbă mai mult. Scopul localnicilor e să prezinte turiștilor ce e aici.”
să fie oare începutul unei evoluții frumoase?
Poate că aurul din Roșia Montană nu mai există în cantitățile care erau odată, dar pot spune cu mâna pe inimă că locuitorii muncitori ai comunei valorează mai mult decât orice piatră prețioasă.
Un sat care nu va fi dat niciodată uitării, un sat plin de controverse, povești uluitoare, „crize interne”, momente nefericite… Dar totuși, un sat care încă se menține pe picioare, care nu va muri niciodată. Viitorul Roșiei Montane va fi unul mai valoros decât aurul, iar Cristi va fi cel care va face tot posibilul să transmită tuturor, pentru ce e Roșia Montană recunoscută. Un om simplu, dar cu un potențial peste limite. Roșia Montană ar trebui să se mândrească cu asemenea valori!