Iunie 2022. În mai multe țări de pe glob această lună înseamnă celebrarea și promovarea egalității, demnității, afirmării și vizibilității comunității LGBTQ+ (lesbian, gay, bisexual, transgender, queer+) ca și grup social. Această tradiție are deja o vechime, mai ales în Statele Unite ale Americii, dar a apărut mai târziu și în România, prima dată în anul 2004 la București, fiind cunoscut până în 2013 ca și GayFest. O dată cu trecerea timpului s-a extins în mai multe orașe mari ale țării, unde au început să se desfășoare parade de susținere, dar și evenimente culturale LGBT, precum lansări de carte, proiecții de filme, spectacole de teatru și expoziții de fotografie, plus dezbateri și conferințe despre drepturile LGBT.

Trecerea de la infracțiune penală la liberă exprimare într-o țară post-comunistă le-a adus românilor multe semne de întrebare, neclarități și chiar nemulțumiri legate de comunitatea persoanelor non-normative din punct de vedere sexual. Conflictele au început și ele să apară între susținătorii familiei tradiționale și a susținătorilor comunității LGBTQ+, acestea ajungând deseori în atenția presei, a opiniei publice și chiar a Parlamentului.

Deși au trecut peste 30 de ani de la revoluție, influențele și preconcepțiile regimului încă se resimt adânc în popor pe toate planurile. Ceva ce nu se încadrează în valorile de normalitate ale individului, este clasificat ca fiind “ciudat”, “atipic”, “anormal”, așa cum se întâmpla cu prejudecățile legate de comunitatea LGBTQ+. Trebuie înțeles faptul că această ură nu este neapărat nejustificată, mai ales atunci când ea nu apare de nicăieri, ci se clădește pe baza unor idei răspândite în masă, din familie, din mediul public, multă nesiguranță asupra acestui subiect venind și din mediul Bisericii Creștin Ortodoxe, care are o influență mai mare decât ar trebui asupra opiniei publice, România fiind una din cele mai religioase țări ale Europei („Barometrul Vieții Religioase”, LARICS). Însă când ura te îndeamnă să încalci dreptul si libertatea celuilalt de a-și desfășura viața într-un mod similar celorlalți, ea devine o stare patologică. Psihoterapeutul Constantin Cornea spune legat de acest lucru că ”Românii resping fenomenul LGBT pentru că îl consideră un act de credință, iar pe cei care fac parte din fenomen, bolnavi sau posedați”.

Totuși, toate cele enumerate mai sus nu ar trebui să determine oamenii șă îngrădească libertățile celuilalt bazat pe faptul că ceva este nefiresc din punctul lor de vedere.

Libertatea mea se termină unde începe libertatea celuilalt

John Stuart

Homosexualitatea și tot ce cuprinde spectrul LGBTQ+ au fost multă vreme catalogate drept boli sau tulburări mintale și deși din 1987 nu mai sunt considerate astfel, mulți oameni încă consideră, în mod eronat, că acestea pot fi patologice. În trecut, homosexualitatea avea tratamente dure, chiar șocante, ce constau în electroșocuri și administararea de vomitive ca să le stârnească pacienților greață la vederea unor imagini cu bărbați dezbrăcați. După catalogarea acesteia drept tulburare de orientare sexuală (pentru ca atunci dogmele religioase erau încă la putere) și mai mulți ani de evoluție în față, pentru unii încă rămâne o nelămurire, și anume ce este ea dacă într-adevăr nu este o boală. Dacă în cazul heterosexualității majoritatea oamenilor se pot afirma că este o stare cu care te naști, de ce nu ar fi asta valabil și în cazul persoanelor din comunitatea LGBTQ+? Mai ales că și aceasta începe să se manifeste de la vârste fragede. Nu poate exita o cauză a homosexualității, această nefiind specifică doar oamenilor, ci acest comportament fiind observat la peste 1500 de specii de animale.

În România persoanele care se identifică cu un alt tip de orientare sexuală față de cea normală au parte de un tratament discriminator, de aceea 81% dintre aceștia evită să se țină de mână cu partenerul în locuri publice, iar 44% evită anumite locații de teama de a fi agresați, arată un studiu realizat de FRA. Aceste aspecte nu le afectează doar viața personală, ci și interacțiunile din societate, același studiu arătând că 23% s-au simțit discriminați la locul de muncă, iar o persoana gay a declarat că în urma unei spargeri în casă, poliția nu a luat cazul în serios din cauza orientării sale sexuale. Orice discriminare, de orice natură ar fi ea, poate produce multe daune la nivelul psihicului: depresie, anxietate, atacuri de panică, până la gânduri și planuri de suicid. Toate aceste acțiuni care se rasfrâng asupra oamenilor din comunitatea LGBTQ+ au un efect negativ și pentru țară în general, fiind văzută cu ochi nu tocmai buni de celelalte țări care sunt susținătoare.

Astăzi, în orfelinatele din România sunt peste 46 de mii de copii care așteaptă să își găsească o familie iubitoare. Iar deși legea nu interzice adopția persoanelor LGBTQ+, unul dintre mesajele masiv răspândite în 2018 cu ocazia organizării referendumului pentru familie a fost ”Apără copii României”, pe unul dintre afișele care îndemna lumea să meargă să voteze era ”Dacă nu vii la vot, doi bărbați vor putea adopta un copil, iar în școală copiii vor fi învățați că mama nu e femeie și tata nu e bărbat” , iar unii preoți ziceau că ”vor lua şi copiii noştri, pentru că ei nu pot face copii”. La toate astea ajungându-se doar din lipsa de informare și educare mai ales. Mulți oameni consideră că dacă un copil va face parte dintr-o familie compusă din doi bărbați sau două femei, acel copil nu va avea parte de o dezvoltare corespunzătoare, lipsindu-i una din părțile familiale sau că, mai rău, va călca pe urmele părinților și va ajunge la rândul lui dereglat, ceea se poate întâmpla la fel de bine și într-o familie normală sau în orice mediu familial instabil. De asemenea există și multe cazuri unde copiii care le-au spus părinților că au o altă orientare sexuală, iar aceștia i-au renegat, dat afară din casă sau chiar blestemat, însă în acest caz religia acestora se bate cap în cap.

Comentariu la un articol al Monitorului de Cluj depre marșul pride ce a avut loc pe 11 iunie, la Cluj-Napoca

Prin urmare, societatea ar trebui să aibă la bază respectul pentru valorile fiecărui om în parte. Din acest punct de vedere până și criminalii au dreptul la clemență, prin prisma drepturilor omului, așa că de ce niște persoane care nu diferă cu nimic față de tine și a căror alegeri nu pun în pericol pe nimeni din jur nu ar putea avea drepturi egale cu cei normali. Poți să nu fii de acord cu cineva sau să ai convingeri diferite, dar asta nu înseamnă că ai dreptul de a judeca sau marginaliza o persoană pe baza unor criterii ce țin de puritanism sau de o moralitate care este înțeleasă greșit.

Bibliografie: