Monogamia a fost și încă este standardul societății noastre, impusă încă din copilărie. Cultura occidentală privilegiază monogamia ca pe o formă naturală de organizare a relațiilor, deși non-monogamia a existat în cea mai mare parte a istoriei umane (Ryan 2010). Drept consecință, se promovează un exclusivism sexual care constrânge, de la un anumit punct, libertatea individului. Relațiile deschise sau poliamoroase reprezintă așadar o soluție care, devine din ce în ce mai normalizată și adoptată.

Relațiile deschise constă în orice alt tip de relație, fizică sau emoțională, pe care două persoane le experimentează în afara cuplului. Spre deosebire de poligamie, aici se pune mai mult accentul pe aventură și experimentare, dar nu neapărat la un nivel superficial займ на любую карту круглосуточно. Multă lume folosește termenul de „relație deschisă” ca pretext pentru a avea relații sexuale în afara uneia serioase. Deși poate fi definit în acest fel, conceptul implică mult mai mult decât găsirea unor noi parteneri din punct de vedere intim. Poate semnifica și o expresie a sexualității sau a dorinței de a avea alte conexiuni emoționale.

Pentru început, acest tip de relație oferă un nivel diferit de încredere. Doar pentru a discuta acest subiect este nevoie ca partenerii să fie pe aceeași lungime de undă când vine vorba de comunicare. Permite ambelor părți dintr-un cuplu să aibă experiențe noi și să exploreze anumite dorințe fără frica de respingere.

Spre exemplu, în lucrarea de cercetare Whatever happened to non-monogamies? Critical reflections on recent research and theory (Meg Barker 2010), se menționează cum relațiile deschise sunt asociate mai mult cu persoanele lesbiene, dar sunt mai comune în cuplurile gay. Totuși, indiferent de orientarea partenerilor, autorii studiului au comparat monogamia cu anumite practici non-monogamice consensuale. În esență, majoritatea cuplurilor implicate au fost de părere că o relație deschisă este superioară față de una monogamă, unde infidelitatea este mai probabilă. În plus, acest lucru este benefic când vine vorba de îmbunătățirea nivelului de încredere și considerare reciprocă (PSY 2006).

În al doilea rând, relațiile deschise elimină limitările și controlul libertății impuse de monogamie, deși este și o distanțare față de normele sociale. În prezent, sexul este atât de important și crucial pentru o relație închisă încât ajungem să fim nefericiți când o singură persoană nu îndeplinește condițiile necesare. Sexualitatea este un aspect intrinsec ce n-ar trebui îngrădit de normele sociale. Acestea pot fi un factor inhibator pentru cei care ar vrea să se aventureze în afara unei relații stabile. Așadar, respingerea paradigmelor ar rezulta în libertate sexuală, rămasă la latitudinea partenerilor. Cu cât de repede acceptăm faptul că există diversitate în această arie, cu atât mai mult va fi posibilă normalizarea relațiilor deschise (Deri 2011).

Pe de altă parte, într-o relație care duce lipsă de comunicare, apariția geloziei este aproape inevitabilă. Oamenii pot ajunge la concluzia că își doresc o relație deschisă, ca alternativă la una monogamă, fără a lua în serios toate aspectele acesteia. E foarte probabil astfel ca pe parcursul unui aranjament non-monogam să apară sentimente de nesiguranță legate de cealaltă persoană. În lucrarea de disertație Polyamory or Polyagony? Jealousy in Open Relationships, Deri Jillian expune modul în care anumite persoane își reevaluează abordarea față de iubire și sexualitate, astfel încât să diminueze gelozia. Cuplurile respective se străduiesc să înlocuiască acest sentiment cu compersiunea, un concept inventat care este, practic, opusul geloziei. Termenul face referire la posibilele sentimente erotice ca răspuns la experiențele romantice și sexuale ale partenerului, în afara relației (Deri 2011).

În concluzie, relațiile deschise sau poliamoroase pot crea mai multă încredere și o legătură emoțională mai profundă între parteneri. Acest lucru depinde, bineînțeles, de nivelul de comunicare și înțelegere dintre cele două persoane. Ca urmare, poate oferi o anumită libertate, atât în interiorul cât și în exteriorul cuplului, dar și satisfacție pe plan emoțional și sexual.

BIBLIOGRAFIE

Deri, Jillian. „Polyamory or Polyagony? Jealousy in Open Relationships.” (Simon Fraser University) 2011: 3-6.

Meg Barker, Darren Langdridge. „Whatever happened to non-monogamies? Critical reflections on recent research and theory.” Sexualities, 2010: 753-761.

PSY, Ho. „The (charmed) circle game: Reflections on sexual hierarchy through multiple sexual relationships.” Sexualities, 2006: 547–564.

Ryan, C., & Jetha, C. „Sex at dawn: The prehistoric origins of modern sexuality.” New York: Harper Collins, 2010.