Numele lui real este Alexandru Udrea în buletin, dar în viața de zi cu zi toată lumea îi spune Raj „It’s my name somehow”. Raj spune că e un nume pe care cumva și l-a asumat, care vine cu o poveste interesantă. El niciodată nu și-a cunoscut tatăl biologic, iar abia la vârsta de 17 ani află că tatăl lui este de etnie indiană și că poartă numele de Raj. O mare coincidență face ca la un moment dat să joace un personaj, al cărui nume era Raj. De atunci a rămas cu acest apelativ.

Raj de la 18 ani simțea că era fericit legat de viața pe care o avea, doar că ceva nu se concretiza „era un puzzle cu multe piese, toate erau puse cumva la loc doar că efectiv una, o piesă care era cea mai importantă, nu era acolo și nu o puteam găsi”. Ajunge în anul trei la secția „Arta interpretării caracterelor dramatice”, în cadrul  Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, unde a și terminat, dar tot nu se simțea „THE BEST OF ME”. Acesta ia decizia să-și canalizeze atenția pe libertatea pe care nu și-o oferă, însemnând barierele pe care și le pune în legătură cu lucrurile la care trebuie să se conformeze, care îl înconjurau.

„Să ne înțelegem, eu apreciam bărbații pe stradă, oamenii, dar nu mă gândeam niciodată la chestii carnale sau chestii erotice, știi, era doar așa o apreciere de la cum s-a tuns, cum se îmbracă, cum merge, cum îi arată corpul, fix chestii superficiale pe care le-ar aprecia oricine la oricine.”

În prima sa interacțiune cu un alt băiat, Raj dezvăluie că „Era ciudat că eu nu mai simțisem așa ceva cu tipele, gen 0 barat. Mi-am dat seama că există plăcere din prima secundă, că se poate.” Astfel, experiența inițiată de băiat l-a făcut să-și dea seama de piesa din puzzle lipsă, adică orientarea lui sexuală și identitatea lui de gen. După ce i s-au clarificat mai multe chestii despre această latură duală care îl reprezintă, Raj începe progresiv să afișeze ceea ce simte la teatru și peste tot, în ciuda vocilor din exterior care îi puneau la îndoială credibilitatea.

În 2017 ajunge în București unde a pornit toată asumarea și toată afișarea lui pe rețelele de socializare, la podcast-uri și la evenimente.

În 2023, el se simte într-adevăr el, încă sunt lucruri care-l neliniștesc, dar asta crede că e firesc să se întâmple toată viața. În ce privește orientarea lui sexuală și identitatea lui de gen, asta i s-a clarificat și nu prea are cum să se schimbe. Dacă e să facă o paralelă cu cel de la 18 ani, abia în prezent a ajuns să se simtă complet. Acum, el este un activist în ceea ce înseamnă teatru politic și crede că asta probabil o să facă toată viața.

Acesta și-a găsit modalitatea de a se exprima prin artă de la vârsta de 16 ani, când a mers la niște cursuri de teatru de amatori, unde își aduce și acum aminte că profesoara i-a spus că el pe scenă poate să fie orice. Așa că s-a gândit că un spațiu mai liber și mai frumos de atâta nu există, iar cu chestiile astea a mers cu capul înainte, cu niciun fel de frică. Nu i-a fost niciodată frică să se afle pe scenă, i-a plăcut convenția asta pentru că și-a dat seama că poate expune lucrurile într-un mod diferit, nu atât de formal cum sunt cele de la știrile de la ora 5. Și-a dat seama că poate face teatru politic, care este de fapt motivația sa, pentru care a început să facă teatru, neștiind și necunoscând acești termeni concret.

Fac asta pentru că mi se pare că e un motor de educare și autoeducare, nu mă consider mai presus decât nimeni pe pământul ăsta, pentru că și eu am de învățat chestii pe care unii deja le știu și alții au chestii de învățat de la mine pe care eu deja le știu și atunci e doar un troc, un exchange de normal și foarte useful.

Consideră că setea asta vine tocmai din dorința oamenilor și din dorința sa de a face publice niște chestii care cumva sunt foarte grele și foarte dureroase. Dacă le spui așa brut într-un mod foarte universitar, foarte ca la carte, nu vrei să le citești, nu vrei să le auzi, că-s prea mult pentru oameni. Dar zicându-le așa la o petrece, la un mod funny, așa cum o face el într-un context în care zice ceva, urmează muzică sau orice din zona asta de convenție, e mai ușor de asimilat. Crede că ăsta e skill-ul lui, să creeze context pentru a spune lucruri dure, de care trebuie să avem grijă.

Raj evidențiază că una din prejudecățile de fier din România asupra comunității LGBTQAI+ este că relațiile dintre membrii acesteia se reduc la sex, „Spre exemplu nu se vorbește doar despre faptul că un bărbat face sex cu o femeie, și asta înseamnă heterosexual. Nu înseamnă. Cred că e mult mai mult de atât, și aș vrea să însemne și queer mai mult de atât”. Mai mult de atât înseamnă doar dacă spunem și doar dacă auzim și doar dacă spunem ce face comunitatea queer și doar dacă arătăm ce face comunitatea queer. Poate e într-un mod mai extravagant, mai ieșit din comun, dar există și persoane heterosexuale care sunt de exemplu punkeri sau rockeri și sunt nenormativi, și atunci ei au ceva de zis. Preconcepțiile sunt atât de puternice încât încă mai e de săpat.

CorpFluid este un spectacol confesiune, sub formă de concert, în care se relatează povestea lui Raj de la 12 ani la 24 de ani și care e despre fluiditate de gen, despre body shaming și despre cum un corp neconform bărbătesc poate să existe într-o societate heteronormativă. De asemenea, CorpFluid găzduiește și un site unde puteți găsi informații despre body neutrality, body positivity, body shaming și toate lucrurile care sunt legate de corp. Tot acolo se găsesc 3 videoclipuri pe care le-a făcut cu 3 piese din spectacol, dacă sunteți interesați și vreți să vedeți mai multe accesați CorpFluid.

Cât despre Pride, pentru Raj reprezintă momentul ăla din an când toată lumea se reunește „it’s freedom all around the Bucharest și asta mi se pare tare” . Ar vrea ca cel puțin o dată pe săptămână să se desfășoare, dacă nu chiar în fiecare zi. Ce observă evolutiv la acest eveniment este că oamenii sunt chiar mai liberi și chiar își doresc asta, nu există nicio presiune socială, ceea ce îl încurajează mai tare în crearea de evenimente și construirea de spații queer friendly.

Printre proiectele lui Raj de suflet se numără proiectul VIVA LA DIVA, prin care alături de colegul său, Nico, doresc să deschidă prima scenă de DRAG din România, fie că e pentru dragqueen sau dragking, pentru persoanele care fac asta și își doresc să se exprime prin această modalitate de a face artă și prin această versiune a lor într-un spațiu safe și cozy.

DATE NIGHT este un eveniment organizat de Raj în colaborare cu DJ ROBLEMS cu scopul de a derobotiza dinamica de pe o aplicație de dating. Tot ce a încercat el să facă este să ia tot fuckul produs de aplicațiile de dating, să lase ideea de dating și să pună brățări participanților, a căror culoare prezintă diferite intenții. Brățările verzi sunt pentru persoanele libere și dispușe să interacționeze, culoarea mov pentru cei care au venit doar pentru sex și cele roșii, le-au dedicat oamenilor care sunt poliamoroși, celor care au venit ei direct la date și și-au pus brățările roșii. Iar dacă e match, e match pentru că cuiva îi place cum vorbești, arăți, cum te-ai machiat, cum dansezi. Există sala de party, dar și un antreu cu canapele și mese, unde poți să vorbești. Asta se întâmplă o dată pe lună și de obicei oamenii în cadrul ăsta sunt mai ok pentru că intervine zona asta de clubbing, în care nu e neapărat nevoie sa te datuești, dar dacă se întâmplă, de ce nu.

Planurile lui Raj de viitor sunt să creeze aceste spații queer friendly, să lanseze primul său album de muzică, să mai organizeze câteva evenimente care să ofere mai multă libertate în cadrul comunității LGBTQAI+ și care să fie regulat organizate, așa cum se desfășoară evenimentul DATE NIGHT.

„Și setea asta pe care ai numit-o tu așa, cred că vine din faptul că mi-am dat seama că am lucruri de zis, multe și dacă să spunem că eu am fost înzestrat cu acest „curaj” de a ieși și de a nu-mi fi frică de oamenii care se uită la mine, aș putea să spun lucruri pe care oamenii ar vrea să le spună, dar le este frică de scenă sau le este frică de zona aia, de uitat la ei.”

Tot ceea ce face este să petreacă foarte mult timp cu oamenii, să vorbească cu ei, să le cunoscă nevoile, necesitățile, durerile pentru a le transmite. El se autocaracterizează: „Sunt ca o boxă portabilă, pe care dai play la nevoile tale, also și nevoile mele.”

„Și mă folosesc de această abilitate a mea tocmai ca să pot să spun niște lucruri pe care alți oameni n-au curaj să le spună.”