O luptă continuă pentru supraviețuire
Aflate într-o stare de declin și supuse de-a lungul timpului multor presiuni și factori de stres climatic și nu numai, pădurile țării solicită orientarea atenției asupra nevoii de renaștere.
Procesul natural de restaurare al vegetației deși cunoscut pentru anduranța de care dă dovadă, lasă de dorit la capitolul consistență, defășurându-se de regulă arbitrar, într-un ritm lent și în contradicție cu nevoile noastre. După Revoluție, partea de regenerare naturală a devenit prioritară-infrastructura legată de împăduriri fiind ușor neglijată. Dar, când regenerarea naturală nu este posibilă sau avantajoasă din punct de vedere economic, se recurge la regenerarea artificială sau ÎMPĂDURIRE– aducerea și plantarea de către om a materialului de reproducere și instalarea lui după o tehnologie specifică.
Această practică pe cât de benefică, pe atât de anevoioasă, ne pune față în față cu adevărul nevoii de a o implementa. Un adevăr sumbru ce stă sub semnul defrișărilor ilegale în masă și efectele acestora.
Soluție promițătoare sau doar un pas intermediar?
Problema discutată și răsdiscutată de atâția ani a fost catalogată ca fiind rezolvată prin soluții care își fac treaba într-o proporție ,,aproape” satisfăcătoare, diminuând o parte din probleme. Una dintre soluții a fost introducerea SUMAL 2.0, un sistem de urmărire a materialului lemnos. Odată cu implementarea programului, în 2020, lemnul tăiat ilegal a scăzut considerabil. Dar este oare o soluție de viitor? Alin Cîmpan, inginer silvic al Gărzii Forestiere Județene Maramureș ne spune mai multe: ,,SUMAL 2.0 este o soluție adaptată nevoilor actuale raportate la gradul de civilizație al nostru. Pentru viitor, educația ecologică prin insuflarea dragostei pentru pădure este soluția de durată, care pentru a fi implementată cu succes, este necesar să înțelegem importanța pădurii și să rezolvăm problema nevoilor imediate și monopolurilor în piața lemnului.”
Așadar, graficul, exemplu din județul Maramureș, ne demonstrează influența pozitivă pe care programul implementat a avut-o asupra rezultatelor de-a lungul anilor după ce a fost introdus. Ce este de menționat este faptul că, de multe ori, controalele realizate de Gărzile Forestiere se fac în locuri diferite, suprafața fiind una extinsă. Astfel, e posibil ca suprafața verificată să nu depășească de multe ori 5% din totalul pădurilor, fapt ce duce la rezultate diferite de la an la an.
Asta nu înseamnă însă, că situația este roz. Potrivit World Wildlife Fund (WWF) în România, aproximativ 26% dintre transporturile de materiale lemnoase înscrise în SUMAL 2.0 și verificate de WWF sunt neconforme, arată o monitorizare pe care au făcut-o utilizând informațiile publice din platforma „Inspectorul Pădurii”.
În tot acest context, consecințele defrișării, fie ele conștientizate sau nu, reprezintă o reală amenințare pentru biodiversitate, pădurea găzduind circa 80% dintre animalele și plantele terestre potrivit Stratos. Informațiile prezentate ne pun pe gânduri și apare întrebarea: ,,Oare mai putem repara ceea ce am distrus?” Judecând în mod realist, o rezolvare completă nu e neapărat un lucru realizabil. Acțiunea de împădurire însă, pe cât de necesară este, pe atât de provocatoare. ,,Nu este o acțiune dificilă, în esență. Dificultațile sunt în principal lipsa materialului de reproducere (a puieților) și a forței de muncă, dispusă să lucreze în condiții extreme, de multe ori.” Alin Cîmpan inginer silvic Garda Forestieră Județeană Maramureș.
Lecții din trecut
Pădurile replantate sunt un ideal pe care de-a lungul timpului diferiți oameni l-au folosit ca pe o schimbare care nici în ziua de astăzi nu a fost dusă la bun sfârșit. Un astfel de proiect este și cel inițiat de președintele Klaus Iohannis în anul 2020, cea mai mare campanie națională de împădurire din ultimul deceniu. Aceasta, la câteva verificări de rutină, ajunge a se materializa într-un eșec. Proiectul ,,O pădure cât o țară” mediatizat puternic și care implica mai mulți oameni politici ,,în vogă” la acea vreme, se dovedește a fi un așa zis succes mascat și îngropat în promisiuni îndeplinite la nivel teoretic. Punerea în practică și plantarea propriu-zisă se constată a fi mereu cel mai mare inamic în astfel de mobilizări.
Acesta este doar un exemplu în care lucrurile nu au mers conform planului. Provocările întâmpinate sunt mult mai adânci de atât, procesul ajungând să fie unul anevoios și greu de îndeplinit. Pădurile odată defrișate cu greu ajung să mai fie ca la început, iar cei care se ocupă de protejarea lor fac eforturi substanțaiale pentru a duce această misiune la bun sfârșit. Călin Ardelean, activist WWF România, ne povestește despre obstacole: ,,într-adevăr există provocări pentru păduri[…]Dacă privim din perspectiva conservării, cea mai mare provocare pentru păduri în România este abordarea unilaterală a pădurii, doar din perspectiva ecologică. Așadar, concentrându-ne și valorizând doar funcția ecologică a pădurii în detrimentul funcțiilor sociale și economice, vom deteriora sistemul silvicultural din România. De ce? Pentru că în lume, managementul pădurilor variază foarte mult.”
Activiștii de mediu WWF România luptă în mod unitar pentru:
- Conservarea a cel puțin 10% din pădurile țării
- Extinderea suprafețelor ocupate de păduri în România
- Oprirea defrișărilor ilegale
Un drum anevoios dar necesar
În toată acestă situație nu predomină doar laturile negative. Chiar dacă ne vine greu să credem, fiind obișnuiți să să ne focalizăm pe aspectele nefavorabile, noi programe de împădurire se instalează iar cei care lucreză în domeniul silviculturii fac tot posibilul ca noile abordări precum planul Program de gestionare a împăduririlor (PGI) să fie un succes. Acest program are ca scop final ținta de 56.700 de hectare împădurite pană în 2026- păduri noi, suma totală alocată fiind de 730 milioane de euro. Acest obiectiv îndrăzneț poate fi subestimat la început dar, dacă luăm o părere avizată în domeniu, se strecoară totuși speranță ,,până în prezent targhetul este departe de a fi realizat dar în măsura în care se vor concretiza toate amplasamentele validate precum și proietele avizate favorabil, consider că obiectivul este realizabil” mărturisește Dănuț Pașca, inginer silvic Garda Forestieră Cluj.
Așadar, oamenii care doresc să împădurească, se înscriu în acest program, își crează un cont pe aplicație și fac toate demersurile necesare, îndrumați și ajutați de un proiectant pentru a ajunge ca toate actele alături de proiectul tehnic să fie aprobate de inginerii silvici care se ocupă de verificarea lor. Poate sună floare la ureche dar, de la momentul în care primești avizul până la a te apuca de treabă sunt multe de îndeplinit. Avantajul principal este că totul este online, ceea ce le permite oamenilor să economisească timp, eficiența fiind una ridicată.
Motivul pentru care planul încă nu se bucură de un volum ridicat de proiecte este instabilitatea cu care te poți confrunta. În cazul în care în timpul împăduririi apar diferite probleme și planul nu mai îndeplinește cerințele impuse sau încalcă anumite reguli, banii nu se mai direcționează iar, investiția trebuie acoperită de persoana fizică în cauză. ,,La nivel de Garda Forestieră Cluj numărul proiectelor și a amplasamentelor avizate favorabil este relativ redus, fiind în continua creștere. Raportat la nivelul altor Gărzi Forestiere până în prezent numărul acestora este scăzut, nefiind județe deficitare în suprafețe forestiere sau situate în zonele vulnerabile la schimbările climatice.”ne relatează Dănuț Pașca, inginer silvic Garda Forestieră Cluj care se ocupă cu verificarea proiectelor înscrise. Am putea spune că depunerea unui astfel de proiect este precum o sabie cu două tăișuri mai ales în contextul în care finanțarea se face treptat.
O investiție pentru viitor
Avantajele împăduririi nu sunt însă de neglijat și de multe ori uităm adevăratele foloase ale unei lumi pline de copaci. Pe lângă hrană și apă, omul are nevoie și de oxigen- copacii fiind una dintre cele mai importante surse de oxigen. ,,Dacă ne referim la beneficiile pentru mediul înconjurător atunci raspunsul se bazează pe premisa ”nature for nature”. În acest context, beneficiile pădurii vorbesc de la faptul că pădurile sunt cele mai stabile și productive ecosisteme terestre. Astfel, chiar și în contextul schimbărilor climatice, pădurile pot asigura reziliența și adaptarea habitatelor forestiere la noile condiții de mediu.” Călin Ardelean WWF România.
Printre alte beneficii se numără:
- stabilizarea solului cu ajutorul rădăcinilor copacilor care previn alunecările de teren;
- conservarea unui mediu de viață divers care să reprezinte habitatul mai multor specii de vietăți;
- arborii plantați absorb dioxid-ul de carbon și elimină emisiile de gaze cu efect de seră;
- zonele verzi reduc stresul, îmbunătățesc starea mentală și reprezintă spații recreative.
Concluzionând într-o notă pozitivă, dorință exista, dar trebuie să ne dedicăm întru totul unei astfel de acțiuni dacă vrem să vedem și rezultate. România are nevoie de inițiative duse până la capăt și de oameni dispuși să îndrăznească pentru a reuși. Nu e imposibil, iar reușind să învingem îndoiala suntem cu un pas mai aproape de pădurile de care avem nevoie cu atâta sfințenie atât noi cât și urmașii noștri. ,,Probabil sunt 3 lucruri care ar trebui să fie cunoscute publicului larg. Ce înseamna silvicultura și exploatarea forestieră. Ce înseamnă protecția și conservarea. Și ce înseamnă mediatoarea acestora, adică sustenabilitatea”. Călin Ardelean WWF România. Natura își va găsi mereu calea – dar împreună, putem face ca această cale să fie una durabilă și plină de nădejde.
