E dimineață. Sub cerul albastru și înghețat de iarna târzie, printre fețele îmbujorate ale elevilor grăbiți către porțile liceului, este și doamna profesoară de limba engleză, Dana Anton. Pășește sprinten pe trotuarul acoperit de zăpadă și ajunge în fața liceului, urcă ușor treptele iar apoi deschide o ușa greoaie, de lemn, trecută prin zeci de ani de prestigiu. Deschide apoi ușa unei generații, o clasă de elevi vioi, care o întâmpină cu un simplu „good morning, teacher!”. Aceasta îi salută, le zâmbește și se așează la catedră de unde începe să le dezvăluie elevilor detalii despre cine este invitatul din această seară, din ora de dirigenție online. Curioși, elevii încep să șușotească și să pună întrebări, însă profesoara începe lecția pe tabla inteligentă și păstrează o notă de mister.
Este o atmosferă calmă în clasa inteligentă de la Liceul Național „Nicu Gane” din Fălticeni. Aceasta este una din cele două săli de clasă moderne, realizate la inițiativa doamnei profesoare, din bani proveniți din sponsorizări. E un pas către drumul spre o educație mai eficientă și mai interactivă. Însă acest drum nu a fost ușor de parcurs.
Imaginea care a schimbat totul
Totul a început cu o imagine de pe internet a unei săli de clase inteligente și o simplă dorință: „Am vrut să văd dacă pot să reușesc să transfrom o clasă banală, plină de culori monotone, într-o clasă inteligentă, în care copilul meu să învețe”. Sentimentul matern, ambiția și dorința de a realiza un mediu mai bun pentru elevi au determinat-o pe doamna profesoară să caute metode prin care acestă clasă să devină realitate. Aceasta ne-a povestit cât de greu a fost să găsească persoane care să aibă încredere în proiectul său. „Am început să scriu mesaje, să sun, să insist. Unii m-au ascultat și… atât, unii m-au încurajat și… nimic mai mult, unii mi-au dat cu „seen”, unii m-au blocat și le-am aflat și al doilea număr de telefon.” După zeci de conversații telefonice și mesaje trimise, aceasta a reușit să găsească, într-un final pe cineva care să aibă răbdarea de a asculta până la final ceea ce avea de spus.
Odată ce a fost găsit un sponsor, un om generos, cu inimă bună, drumul către realizarea proiectului părea tot mai aproape, însă profesoara mai avea de trecut o etapă: cea a admnistrației școlii. Aceasta ne-a povestit cum s-a gândit să ceară ajutorul personalului din școală.
„Am apelat la personalul auxiliar al școlii, crezând că le voi face un bine: vor avea un câștig extra și vor fi încântați că ajută niște elevi.”
Lucrurile însă, s-au complicat puțin în momentul în care a venit vorba de realizarea efectivă a sălii de clasă. Profesoara ne povestește cum: „În momentul în care am început să schimbăm în clasă am observat o anumită rezistență din partea administratorului și al electricianului care puneau tot felul de întrebari : „De ce trebuie să schimbăm ceva aici?”, „Este deja o priză aici, de ce trebuie să o schimbăm?”, „Corpurile de iluminat ce au?”, „Care e treaba cu atâtea culori într-o sală de clasă?”.
Pe lângă micile dialoguri cu echipa de administrație, au existat și telefoane către furnizorii de materiale care fie uitau să mai trimită câteva cutii de șuruburi, fie uitau să mai livreze comanda la data la care au promis că o vor face.
Lucrurile începeau să prindă contur, pereții erau colorați în nuanțe vii, mobilierul era modern și minimalist, echipamentul școlar întinerise cu mai bine de 20 ani, iar florile înviorau peisajul.
Educație în nuanțe de portocaliu
În prezent, copiii se bucură de noua lor clasă, sunt mai încrezători, mai zâmbăreți și se folosesc de toate device-urile la care au accesul. Profesorii, care erau învățați să aștepte la cozile din fața fotocopiatoarelor din școală, sunt acum mult mai încântați de modul în care pot folosi tehnologia pentru orele de curs. Profesoara ne povestește cum s-au schimbat diminețile în care știe că urmează să predea într-o clasă plină de culori.
„Față de diminețile monotone în care mă gândeam ce să mai xeroxez elevilor și cum să fac orele să fie mai diferite și interesante, în noua clasă inteligentă, mă ajută foarte mult tehnologia, orele devin mult mai ușoare pentru profesori și evident, mult mai interesante pentru elevi.”
Dirigenția în mediul online
Pe lângă noile săli de clasă pe care a reușit să le transforme pentru elevi, profesoara reușește să îi inspire pe aceștia printr-o oră de dirigenție mai specială. Aproape în fiecare săptămână, în cadrul unei întâlniri online, ora de dirigenție capătă o nouă formulă. Printre chipurile mirate ale copiilor și avatarele digitale ale acestora se arată o față care este recunoscută de toți. „Este Horia Brenciu!” spune un copil entuziasmat. A venit să le povestească elevilor despre viața sa de licean și despre tot felul de amintiri din acea perioadă, însă nu în format fizic, ci în format digital.
Doamna profesoară încearcă să facă o mică prezentare a invitatului însă aceasta este de prisos, totată lumea îl cunoaște și abia așteaptă să îi pună întrebări. Printre discuțiile despre liceu, muzică și viața de artist, Horia le mai povestește elevilor despre cum nu ar trebui niciodată să te dai bătut. Atmosfera este relaxantă iar elevii ascultă atent firul povestirilor.
Am vorbit cu profesoara despre cât de importante sunt întâlnirile pentru elevi și despre ce cred aceștia despre orele de dirigenție din mediul online. Doamna profesoară ne-a povestit cum elevii sunt mereu încântați să vadă persoane cunoscute, din diferite domenii, cu povești diferite și de la care au mereu ceva de învățat. Aceasta consideră că în momentul în care un copil vede o persoană nouă, dintr-un anumit domeniu în care acesta se implică, elevul începe să își pună întrebări, iar aceste întrebări sunt foarte importante pentru acest gen de întâlniri.
„În momentul în care elevul vede alți oameni acesta începe să viseze și să își pună întrebări”
Horia Brenciu este doar unul dintre personalitățile care au ajuns, virtual, în ora de dirigenție din Fălticeni. Pe lângă el, au fost multe alte nume, fie mai cunoscute, fie mai puțin cunoscute, dar de la care elevii au avut sigur ceva de învățat.
Cartea unei generații
Profesoara ne mai povestește și despre o generație de copii tineri, plini de gânduri, care au vrut ca amintirile lor din timpul liceului, să rămână etern imprimate în filele unui vechi simbol al educației: cartea. Este vorba despre volumul „12 Gânduri”, coordonat de doamna profesoară, în care elevii au scris despre ce înseamnă să fii licean, despre orele de dirigenție cu doamna profesoară, în care aceștia au mers în diferite locruri, au întâlnit diferite persoane atât fizic, cât și online și despre modul în care viața lor s-a schimbat în timpul liceului.
În carte, elevii lasă profesoarei un capitol întreg în care își arată respectul și îi mulțumesc acesteia pentru modul în care, prin acțiunile sale, a reușit să îi inspire.
De la o sală de clasă inteligentă, în care elevii au șansa să învețe într-un mediu modern, la întâlniri cu persoane importante ale societății, cu care elevii pot interacționa, eforturile doamnei profesoare sunt un pas către o educație mai modernă, mai eficientă și mai interactivă.
În căutarea oamenilor buni
Doamna profesoară este doar un exemplu fericit al oamenilor care încearcă să facă lucruri diferite și să introducă elemente interactive în educație. Multe din proiectele realizate de aceasta au fost făcute cu bani proveniți din sponsorizări, de la oameni care nu au mai avut răbdare să aștepte o schimbare și au inițiat chiar ei procesul. România se află printre ultimele locuri când vine vorba de cheltuielile alocate pentru educație. Ultimele date, din 2019, ale Comisiei Europene arată cum România a investit doar 3.2% din PIB în Educație, comparativ cu media Uniunii Europene de 4.6%.
Confrom datelor, investițiile insuficiente sunt resimțite cel mai mult în situația învățământului preuniversitar, iar nivelul scăzut al cheltuielilor, pentru educație dar și alte servicii publice, au un anumit impact puternic asupra capitalului uman. (Banca Mondială, 2020)
O parte din elevii doamnei profesoare se bucură de noile tehnologii și de cele două sali de clasă inteligente, însă majoritatea elevilor sunt încă prezenți în sălile de clasă pline de nuanțe monotone, care așteaptă să fie renovate.