Pride, o paradă pentru vocile care nu se aud

Îmbulzeală și gălăgie pe linia 21 dinspre Bună Ziua în Piața Mihai Viteazul. Până și aici puteai vedea câțiva oameni cu umerii acoperiți de un steag mare în toate culorile curcubelui, având un machiaj extra, și trecând peste normele de gen în ceea ce privea îmbrăcămintea. Era săptămâna Pride, iar eu mă îndreptam în aceeași direcție cu ei, respectiv către paradă.

A fost o zi de sâmbătă însorită și călduroasă, iar pe străzile Clujului mișunau oameni cărora nu le mai era frică să se exprime și care pentru o săptămână, puteau să fie cine doreau ei fără a fi judecați. Asta promitea Pride comunității queer clujene: un spațiu sigur și deschis ce luptă pentru egalitate, echitate și acceptare în rândul oamenilor a căror voci nu sunt auzite.

Cu cât ne îndreptam mai mult spre Piața Unirii oamenii erau tot mai numeroși, ieșind dintre blocuri și de pe alei lăturalnice, ca dintr-o ascunzătoare, cu zâmbetul pe buze și plini de energie. La geamurile ce dădeau spre centru, deja se adunaseră bătrâni și oameni curioși și nu știam dacă ne priveau cu confuzie sau dispreț. Ce știam totuși era că urma să fie o zi bună.

o comunitate. o voce.

Pride este un eveniment cunoscut la nivel mondial care și-a făcut debutul la Cluj în 2017, fiind organizat de Asociația Pride, un ONG ce activează pentru drepturile persoanelor queer și a egalității de gen și care practic a fost înființat aici și nu are sucursale altundeva. Există totuși organizații asemănătoare și în alte orașe cum ar fi ACCEPT în București și RiseOut la Iași.

„Nu am avut niciodată oportunitatea să mă implic în astfel de evenimente, fapt ce m-a motivat și mai mult să iau parte în organizare” menționează Irina, care a participat ca voluntar activ în cadrul săptămânii Pride. Am ales să îi dau un nume aleatoriu deoarece a preferat ca persoana ei să rămână anonimă din motive subiective. A fost mai mult decât încântată totuși să răspundă la întrebări legate de acea săptămână în timpul unei discuții la o bere în centrul orașului.

„Nu-i treabă ușoară și nici nu pot zice că m-am implicat nu știu cât de mult” mai spunea ea, făcând referire la întreaga organizare. Se înscrisese ca voluntar în cadrul Pride cu două săptămâni înainte însă regretă că nu a mers mai repede. „Am reușit să cunosc oameni noi și faini de care nu cred că aș fi dat în alte contexte, ceea ce mă bucură” îmi spune cu o sclipire în ochi, după ce mai ia o gură din berea sa și își termină țigara.

din spatele cortinei

Pe parcursul celor 7 zile de celebrare a persoanelor queer, zile în care se desfășurau activități și ateliere constant în tot Clujul, munca depusă de către voluntarii implicați a fost puțin spus multă. De la aprovizionări cu sticle de apă pentru „Feminismul intersecțional” de pe strada Universității și până la discursurile ce trebuiau pregătite la „Red flags in BDSM/KINK” în Queer Village pe George Barițiu, munca nu a fost ușoară și a necesitat coordonare, atenție și implicare din partea tuturor de la început și până la final.

Asta susține și Teo(they/them), membru activ în cadrul Asociației Pride din 2019, că „debitul de muncă e inimaginabil de mult, nici noi nu ne așteptam”. Deși au început pregătirile cu aproape două luni și jumătate în avans, majoritatea sarcinilor au fost terminate abia cu câteva zile înainte de începere. După cum mi-au spus și ei, nu a fost de vină organizarea, întrucât toată lumea s-a ținut de obiectivul pe care îl avea și s-a conformat cu cerințele. „Factorii care ne-au ținut în loc au fost defapt evenimentele neprevăzute, cum ar fi un aviz de la poliție sau ambulanță fără de care nu puteam face nimic”. În acele situații știau că lucrurile nu depind de ei, iar presiunea era tot mai mare.

„Ca și structură, evenimentul a fost unul foarte complex, și s-a întins pe o săptămână plină de activități una după alta. Abia aveam timp să luăm o gură de aer după un training că începea următorul.”  Voluntarii erau împărțiți la rândul lor, pe locații și departamente ca să poată fi mai eficienți, fiecare departament având un coordonator. Dacă ar putea să schimbe un aspect de la Prideul trecut, „aș schimba vremea cu siguranță” îmi spune ea râzând, deoarece unele zile erau atât de călduroase, încât simțeai că nu mai ai aer să respiri.

În ciuda acestor neplăceri, Teo susține că s-a distrat la maxim și că nu regretă nici măcar o secundă din toate orele pline de stres și agitație ale acelei săptămâni și nu numai. Una dintre părțile lor preferate a fost Cluj Pride Fashion Show ce a avut loc la Queer Village în ziua de Miercuri. În linii mari, fiecare participant își prezenta creațile vestimentare, neconformismul fiind unul dintre cele mai importante criterii.

Punctul de maxim interes a fost însăși parada Pride ce a avut loc Sâmbătă, în a șasea zi a festivalului, și a constat într-un marș pe arterele principale ale Clujului începând din Piața Unirii. Muzica se auzea din toate părțile, iar lumea ce ne înconjura era mai fericită ca niciodată. „Nu ne așteptam nici noi să fie atât de mulți oameni prezenți dar chiar ne-am bucurat să vedem că există tot mai mulți susținători”. Aproximativ 2000 de oameni au mărșăluit pe străzile orașului, toți luptând pentru aceeași cauză: drepturi egale și acceptare.

Totuși, ăsta nu este singurul proiect organizat de către Asociație, existând de asemenea FemVizibilityX unde femeile din comunitatea queer locală reușesc să își facă povestea auzită pe pagina de Instagram a asociației. Pe lângă asta se mai numără și Campus Pride, o inițiativă luată la nivel internațional ce este „un proiect care urmărește crearea unui spațiu primitor și sigur și a unui climat de acceptare pentru studenții LGBTI din România” după cum menționează siteul oficial Pride România. (sursa: https://asociatiapride.ro/)

acțiuni ce schimbă oameni

Toate aceste proiecte au avut un rol important în modul de exprimare al comunității queer din Cluj deoarece „creează un safe space pentru membri, ajută la consolidarea legăturilor dintre oameni, dar cel mai important, promovează drepturile omului, egalitatea de gen și condamnă homofobia, transfobia și rasismul.” menționează Alex, care în urma participării sale la Pride a decis să se implice în organizație, iar acum activează și el ca membru în acest ONG.

„În perioada de când sunt voluntar, mi-am consolidat valorile și mi-am construit o percepție sănătoasă. În plus sunt mult mai secure cu sexualitatea mea”

Alex

Teo a suține același lucru spunând că unul din lucrurile care i-au motivat defapt să se implice ca voluntar în asociație a fost simțul că aparții unui grup de oameni cu aceeași mentalitate, a unei mari familii de străini care au totuși un scop comun. „Am făcut-o atât pentru comunitate cât și pentru mine”. În timpul lor petrecut acolo, simte că au învățat mult prea multe lucruri să le poată enumera, dar mai presus de toate au învățat să fie ei însuși să se accepte și să nu judece, să iubească fără limite sau prejudecăți și să nu renunțe niciodată.

„Una dintre cele mai mare probleme cu care se confruntă tinerii care încă nu își cunosc pe deplin orientarea sexuală este lipsa de comunicare și exprimare a trăirilor lor”. Începând încă din familie, mentalitatea înapoiată a părinților poate crea un mediu neprimitor pentru copil, motiv pentru care acesta se închide în sine, simțindu-se neînțeles și exclus. Scopul Pride, și a celorlalte activități de acest gen, este acela de a începe aceste conversații și a-i face să înțeleagă că e în regulă să fii diferit, să simți altfel decât restul și să nu te potrivești normelor. Dacă această educare este reușită, viitoarele generații nu vor mai fi nevoite să treacă prin abuzurile și violențele încă prezente în România.

o problemă încă nerezolvată

Valorile pentru care luptă și drepturile pe care le advocă evenimentele precum Pride aduc o oarecare speranță în rândul celor care nu au o voce, o rază de lumină pentru cei ce suferă din cauza abuzului bazat pe orientarea lor sexuală și nu numai.  

Până la urmă, trăim într-o țară unde 45% din persoanele queer au fost hărțuite în locuri publice cel puțin o dată pentru orientarea lor sexuală, conform unui studiu realizat de European Union Agency for Fundamental Rights (sursa: https://fra.europa.eu/en).

O țară unde înveți să te mulțumești cu intimatea casei tale dacă ai un partener de același sex sau unde o ținută mai ieșită din comun purtată pe stradă le stârnește bărbaților alpha o alarmă în creier și încep să te fluiere. Comportamentele de acest gen sunt greu de a fi ignorate și până nu se vor lua măsuri din partea autorităților, viziunea de a trăi într-o lume fără prejudecăți și discrepanțe pare a fi departe de a se îndeplini.

La nivel național, problema pare să fie și mai amplă, unde 1 din 5 persoane trans au fost atacate sau hărțuite fizic în ultimii 4 ani și mai mult de 12% din populație considerând că autoritățile abordează corect această problemă. (sursa: https://fra.europa.eu/en/).

o legislație nepermisivă

În ceea ce privește statul român, acesta nu adoptă și nici nu ia vreo inițiativă legală în scopul de a apăra persoanele queer, majoritatea dintre legile existente fiind preluate odată cu aderarea României la Uniunea Europeană în 2008. În Noul Cod Penal înregistrat în 2014 s-au adoptat totuși anumite instanțe ce califică abuzul și discursurile instigatoare la ură bazate pe orientarea sexuală ca fiind o infracțiune. Printre acestea nu se regăsesc totuși și infracțiunile privind identitatea și expresia de gen.

Legea nu a fost aplicată încă și asta înseamnă că persoanele queer rămân fără o apărare legală stabilă, fapt ce le oferă extremiștilor de dreapta oportunitatea de a susține proteste anti-LGBT în numeroase situații fără a fi sancționați. Un moment regretabil este cel al protestelor partidului AUR, al cărei mesaj principal este reprezentat de structura familiei tradiționale, îndoctrinarea cu vaccinuri anticovid, conceptul social de încălzire globală și multe alte credințe puternic înrădăcinate în Biblie. În orice caz, aceste manifestări au dăunat puternic progresele realizate până acum de activiștii queer și nu reflectă decât rigiditatea și rudimentalitatea gândirii populației române cu privire la acest subiect.

lumina de la capătul tunelului

Pride e mai mult decât o paradă, sau un atelier ori o petrecere, întrucât are la bază valori puternic înrădăcinate în istoria vastă a persoanelor queer. Iar vremurile se schimbă, și oamenii luptă, se îmbrâncesc și dau din coate ca să își câștige libertatea și implicit dreptul de a spune ce simt și de a nu fi judecați pentru asta.

Există o posibilitate de a scăpa de aceste prejudecăți pe care oamenii tind să le folosească pentru a defini caracterul unei persoane, prin educație, informare din plin, înțelegere a conceptelor prezentate. Prin deschiderea acestor subiecte tabuu, forțați sau nu, oamenii vor fi nevoiți să analizeze, să gândească și să își formeze o opinie privind subiectul.

Când am întrebat-o pe Irina dacă crede că există vreo speranță în schimbarea acestei mentalități înveghite și greșite a generației mai mari, a râs și a afirmat apoi pe un ton destul de serios că „nu știu ce ne așteaptă în viitor dar sunt sigură că toți sperăm la o lume unde nimeni nu sare la gâtul tău pentru că porți o fustă și ești băiat, sau pentru că nu te mai identifici cu corpul tău de fată.” Până atunci totuși lucrurile vor rămâne incerte și ține de noi cum reușim să treceme peste astfel de probleme.

bibliografie

1. stiridecluj.ro: https://www.stiridecluj.ro/social/marsul-pride-cluj-2022
2. ziuadecluj.ro: https://zcj.ro/eveniment/marsul-cluj-pride-2022-are-loc-in-centrul-clujului-pleca-din-unirii–233087.html
3. cluj24.ro: https://cluj24.ro/video-foto-marsul-pride-cluj-peste-2-000-de-reprezentanti-ai-comunitatii-lgbtq-scandeaza-iubire-123302.html
4. Versus magazine: https://www.versus-magazine.com/2022/06/30/in-and-out-pride-cluj-2022/
5. FRA study: https://fra.europa.eu/en/data-and-maps/2020/lgbti-survey-data-explorer
6. Asociația Pride: https://asociatiapride.ro/