Povestea ro-minimal și ascunsele dimensiuni

  Muzica unei țări reprezintă o reflectare perfectă a nivelului libertății de exprimare. Este ca un portret colectiv făcut din mii de indivizi – unii la fel, alții total opuși, dar fiecare diferit într-o oarecare măsură. Lumea muzicii electronice a devenit tot mai cunoscută în România, însă și peste hotare. Muzică ro-minimal, stilul de muzică electronică răspândită pe teritoriul țării, precum și petrecerile la care aceasta este pusă este din ce în ce mai apreciată de tineri deoarece se detașează de sfera comercialului,căpătând valoarea de muzică underground (o varietate de subgenuri muzicale, ce dezvoltă o mișcare subculturală, independent de vizibilitatea, aprecierea, sau promovarea comercială a mainstream-ului).

  Există pur și simplu niște locuri pe acest pământ al nostru a căror renume nu poate fi înlăturat. La fel cum Italia este cunoscută pentru pizza și paste delicioase, Franța pentru brânză și vin și Spania pentru faimoșii săi jucători de fotbal, suntem de acord cu ceea ce sugerează cuvintele: omul într-adevăr sfințește locul. 

 Când vine vorba de România, nu există nici un motiv să ne îndoim. În ultimii ani, acest domeniu al muzicii a avut o parte de o creștere datorită evenimentelor dedicate muzicii techno. Vorbim despre petreceri care au adunat mii de participanți și ore de dans continuu. Singurul lucru care a putut întrerupe fascinația a fost pauza de a respira adânc și a admira ceea ce se întâmpla în jurul tău. Cele mai bune exemple sunt festivalurile precum Sunwaves, Waha, Holiday Mood, Picnic Fonic, Dor de Munte sau Mioritmic și petreceri săptămânale organizate de diverși promotori români în marile orașe București, Cluj, Brasov, Iasi și Constanța.

  În sfera muzicii minimal de pe teritoriul României putem să ne mândrim cu niște realizări remarcabile. Unele nume care, atunci când sunt pronunțate, poartă cu ei ore de lucru în fața echipamentului de DJ și oameni care au fost inspirați de ei. Numele talentaților care adună pasionați de petreceri oriunde s-ar afla, datorită incredibilei atmosfere pe care se știe cale creează. Numele care ne fac mândri în oricare colț al hărții pe care ni-l punem sub picioare, pentru că au fost deja acolo și au creat un standard al underground-ului românesc. Raresh, Cezar, Prâslea, Herodot, Priku, Cristi Cons, Vlad Caia, Gescu, Arapu, Mihai Pol, Barac, Livio & Roby, Suciu, Cap, Crihan, sunt doar câțiva dintre artiștii apreciați pretudindeni.

  Un prim argument adus este faptul că acest gen underground a devenit tot mai apreciat deoarece tipul acesta de muzică este plasat înafara zonei de muzică comercială. Stilul ro-minimal nu o să îl auzim niciodată la televizor sau radio, doar live. Puține dintre piesele puse de artiști le putem regăsi pe diferite platforme: aproape deloc pe YouTube și destul de rar pe SoundCloud. Devenim atrași de acest tip de muzică de nișă,pentru că rezonează cu părți ale inimii noastre. Iubitorii nu sunt pasionați de promovare și reclame pe site-uri de socializare, doar de muzică în sine.Revoluția digitală a adus multe beneficii, deoarece a schimbat modul în care muzica este lansată și distribuită. De exemplu, majoritatea artiștilor folosesc vinilul datorită sunetului unic pe care acesta îl oferă. Statistic vorbind, vânzările de vinil au crescut aproape de trei ori mai mult din 2009, cu privire la genurile muzicii electronice românești.

 Un alt argument adus îl constituie atmosfera și crearea spațiului în care acest gen de muzică se desfășoară. Pentru că poporul român petrece într-un mod mai introspectiv, are nevoie de imagini de înaltă calitate în jurul lor pentru a-l ajută să scape. E vorba de o dimensiune suplimentară care să ajute simțirea muzicii. Luminile sunt extrem de avansate, hipnotice și sincronizate cu piesa. Durată pieselor este de aproximativ șapte sau opt minute, uneori mai mult. Producțiile românești tind să fie oarecum lungi,deoarece mulțimea preferă 14 ore de muzică curgătoare în loc de un set scurt,cu o mulțime de înălțimi și minime, astfel încât artiștii să nu fie forțați să comprime totul. Acest lucru, de asemenea, le dă timp pentru a construi încet și să mențină o stare de echilibru, de flux. Operele de artă vizuale și muzica sunt ambele moduri prin care creatorii lor posedă capacitatea de a se exprima,creând în același timp noi dimensiuni pentru public. Astfel se contribuie, prin muncă și aptitudini la construirea unui întreg nou spectru de valențe. De exemplu, notele fantastice ale ar:pia:r –ului (Raresh, Petre Insiprescu și Rhadoo) sunt de asemenea frumos completate de decorările grațioase ale Cotei,cu ocazia unor evenimente precum Casino Sinaia, organizat de două ori pe an, de către Sunrise.

 Totodată, ro-minimalului i se poate atribui și aducerea în sfera populară a unor elemente de cultură și istorie muzicală pe care tinerii din ziua de astăzi, altfel, le-ar ignoră cu desăvârșire . Aici este vorba de piese și artiști vechi, dj-ii și producătorii de muzică electronică românească re-aducând la modă piese de-ale Margaretei Pâslaru, Depeche Mode, Bee Gees, Michael Jackson, Everything but the girl, Madonaa, Bryan Ferris, Kelis sau Plopi Impari, Pasărea Colibri, Alain Delon, artiști care făceau furori înainte de 2000 și pe care tinerii din ziua de azi nu ar avea, în mod normal, să îi cunoască. Mai mult, sunt aduse în prim plan și instrumente muzicale clasice, precum pianul, harpa, sau vioara, care se îmbină cu sunetele sintetizatoarelor și creează o încântătoare comuniune de sunete, o adevărată armonie între trecut și prezent. Petre Inspirescu, unul dintre cei mai cunoscuți artiști de la noi, a susținut chiar un recital de pian, la care toate biletele au fost vândute. Să nu mai spunem cum unele piese folosesc segmente din poezii sau cărți. Spre exemplu, piesa „De vorba cu ea” a lui Incolor,folosește un segment din cartea lui Vitali Cipileaga, „De vorba cu Emma”. După lansarea piesei, vânzările cărții au crescut semnificativ. De aici putem vedea cum sunt aduse în atenția tinerilor aspecte ale vieții culturale și muzicii clasice, ceea ce le sporește curiozitatea și cultura generală.

  Pe de altă parte, extinderea neașteptată și rapidă a acestui gen de muzică are, din păcate, efecte negative asupra celorlalte genuri de muzică electronică ascultate în România, care sunt condamnate la obscuritate întrucât focusul pică pe minimal și tot universul se învârte în jurul acestei scene.

  Acest fapt afectează mai ales producătorii și dj-ii români de techno, care sunt forțați să plece peste hotare pentru a fi ascultați și apreciați. Spre exemplu, artistul ieșean Andrew Red Hand, foarte respectat pe scena muzicii techno din Detroit, dar aproape necunoscut în România, afirmă într-un interviu: “Nu ai ce face în România cu ce genuri abordez eu. În general,lumea urmărește trendurile. Dacă n-ai cu cine, te duci unde ești înțeles,apreciat și unde ai posibilitatea să te dezvolți. Mulți rămân uimiți când le spun că sunt român, că n-au auzit de DJi sau producători români de electro sau techno mai greu…ci doar de minimal. Trist.”

  Astfel, lumea fiind axată pe un singur gen, tinde să ignore restul mișcărilor muzicale, întrucât au impresia că dacă deja minimalul oferă tot ce își pot dori, este o pierdere de timp să exploreze și alte genuri. Totuși, există și ascultători de minimal care își lărgesc orizonturile și păstrează o obiectivitate și deschidere muzicală.

  În concluzie, indiferent cum am pune problema, este de necontestat că acest curent a adus, în ultimii zece ani, foarte mulți turiști,a atras urmăritori din întreaga lume, a adus muzica românească în topurile internaționale și pe buzele oamenilor de pe întregul glob pământesc. Astfel este imperativ să le recunoaștem meritele și să ne bucurăm de artiștii români care au făcut posibile aceste realizări, ridicând prestigiul țării și modul în care sunt priviți românii de pretutindeni.

  Există un club în New York unde orice român are intrare gratuită ca omagiu pentru muncă depusă de producătorii și dj-îi noștri, artiști japonezi care vin în România să învețe de la ai noștri, cluburi în Londra care plătesc mii de euro pentru o seară cu dj români, iar noi trebuie să fim mândri de asta. E important să ne susținem artiștii, pentru că, indiferent de genul de muzică pe care îl preferăm, realizările lor fac cinste României.

  Muzica electronică românească nu te găsește; trebuie să o găsiți. Acest stil nu este pentru toată lumea, deoarece nu este un tip de muzică de dansat sus pe masă.

Cine vrea cu adevărat, o găsește și o apreciază.