Povestea micuților prinți- Diferiți nu inferiori!

Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism „Micul Prinţ“ a devenit o a doua casă pentru copiii care suferă de Autism încă din 2008. Centrul dorește să ajute cât mai mulți copii diagnosticați cu o tulburare de spectru autist (TSA) pentru a-și atinge potențialul maxim pe parcursul vieții.

Primele file din poveste

Prima a fost Asociaţia Autism Europa Bistriţa care a fost fondată în 2007 prin implicarea părinților și a copiilor, care are 40 de beneficiari direcți și sute indirecți. Următorul pas important a fost centrul, care a început ca un proiect finanțat de Primăria Bistrița, care nu a avut parte de cele mai bune condiții. Se situa într-o clădire care se afla într-o situație precară, însă în scurt timp prin dedicarea și sprijinul financiar al fondatoarei Ana Dragu, al părinților și al ONG-urilor, acest mic proiect a devenit realitate.

O nouă casă

Visul de a clădi acest centru s-a concretizat, prin mutarea în „noua lor casă” care le oferă condiții mai bune dar și spațiu suficient pentru desfășurarea activităților de recuperare pentru copii. Poate mulți ați crede că nu este un pas atât de important, însă în momentul în care atâtea suflete depind de acest spațiu, este esențial ca acesta să ofere cele necesare nevoilor copiilor care se încadrează în spectrul autist. Spațiul exterior și un număr de 10 camere pot ajuta la diversificarea activităților propuse de terapie și recuperare. După spusele Anei Dragu „Era pentru prima oară când simţeam că avem o casă a noastră în mijlocul oraşului”.

Micul Prinț

Inspirația din spatele acestor proiecte este fiul Anei Dragu, Eduard care a fost diagnosticat cu Autism la vârsta de 2 ani și care a reprezentat motivația pentru mama sa încă de la început. Acesta este elev la un liceu de muzică, unde studiază pianul, pasiunea lui. De mic, i-a fost descoperit auzul absolut, fapt care l-a ajutat să își dezvolte pasiunea pentru pian, dar nimic nu este posibil fără multă muncă și susținere din partea familiei. Auzul absolut este abilitatea unei persoane de a identifica sau reproduce o notă muzicală dată, fără ajutorul unei referințe exterioare.

„La momentul la care am aflat nu se știa nimic despre asta în Romania, atunci eu am început să îmi fac formarea în terapia specifică pentru această tulburare și să încep să învăț odată cu el”

Ana Dragu

Coordonatoare și fondatoare a asociației și a centrului, Ana Dragu se află în domeniu de peste 14 ani, fiind alături de toți copiii care au trecut pragul centrului de Resurse şi Referinţă în Autism „Micul Prinţ“. Fie că este vorba de pregătirea terapeuților, de fondurile strânse, de cunoștințele pe care le-au acumulat de la începerea proiectului, fie de recunoașterea la nivel național, toate au fost începute de la zero de la inițiativa Anei Dragu.

Cea mai mare realizare și viitoarea călătorie a centrului

Ana Dragu a insistat asupra Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) pentru a determina Ministerul Educației să aloce locuri copiilor cu CES ( cerințe educaționale speciale) în licee. În februarie 2020, ca rezultat al demersurilor făcute de aceasta, membrii CNCD au decis că elevii cu cerințe educaționale speciale vor avea locuri speciale în licee, școli profesionale și universități. Acest fapt reprezintă încă o victorie pe care Ana Dragu reușește să o realizeze în acest domeniu în numele a mii de copii care au Autism.

Un nou centru pentru tineri este următoarea provocare pe care Ana Dragu dorește să o îndeplinească pentru a duce munca sa la un alt nivel. Copii care s-au alăturat centrului acum 10 ani au crescut și acum au nevoi diferite față de când erau mici. Prioritățile sunt altele pentru adolescenți iar Ana Dragu vrea să lupte pentru a le oferi o șansă tuturor la o viață cât mai apropiată de normalitate.

Perioada pandemică și micuții prinți

Odată cu instalarea pandemiei, activitatea fizică a centrului a fost sistată pentru o perioadă mai lungă de timp, fapt care a afectat atât copii cât și societățile care îl susțineau financiar. Ultimii ani au schimbat procesul educațional, iar pentru „micuții prinți” a fost greu, aproape imposibil să participe la orele online. Prin stoparea activității fizice din școli, partea de comunicare și socializare a fost diminuată, aproape inexistentă pentru cei mici, fapt care i-a îndepărtat de progresele pe care le făcuseră deja. Ședințele de terapie și sfaturile oferite pentru părinți nu au lipsit pentru copii, aceștia fiind ajutați de la distanță de terapeuții centrului.

Fondurile insuficiente și indiferența din partea statului îngreunează misiunea centrului. Nu există în prezent niciun fel de ajutor din partea Ministerului Sănătății și nici din partea caselor de sănătate județene, fondurile fiind strict bazate pe donații și sponsorizări din partea a mai multor societăți doritoare să se implice. Centrul întâmpină perioade dificile, din această cauză deoarece sunt multe cereri de terapie, însă nu suficiente resurse.

„Țara asta nu le oferă nicio șansă acestor copii! Este greu să trăiești într-o lume pe care nu o înțelegi și în care tot ce te înconjoară reprezintă un disconfort!”

Alegere sau necesitate?

Psihologul Simona Arens spune că este de dorit pentru copii cu tulburări de spectru autist să fie integrați în sistemul de masă „ Autismul afectează abilitățile sociale ale copiilor, care pot fi îmbunătățite prin expunerea acestora la un mediu cu copii tipici, cei cu Autism fiind numiți atipici”. De asemenea, învățământul de masă este ales de cei mai mulți părinți, dacă comportamentul și intelectul permit acest lucru, deoarece copii se dezvoltă mult mai repede. Există și cazuri care din necesitate, sunt trimiși în învățământul special, dar care nu au aceeași deschidere la o viață normală și cărora le va fi mult mai greu să fie introduși în societate.

„Nu putem să le cerem doar lor să se conformeze societății, ar trebui să ne întâlnim cu toții undeva la mijloc! Din partea noastră un efort de acceptare și înțelegere, iar din partea lor un efort de adaptare.”