Chiar dacă începutul perioadei studenției poate veni cu multe momente frumoase, nu este de subestimat că pot apărea foarte multe situații care să estompeze flow-ul plăcut al lucrurilor. Presiunea creată de a produce rezultate pozitive atât în viață cât și în studiile urmate nu este întotdeauna rezultatul a celor mai plăcute sentimente, iar asta poate fi înfricoșător. Adăugând factorilor aceștia presiunea de a te muta și adapta într-o țară nouă face situația chiar mai dificilă decât era ea oricum, inițial. Am avut plăcerea de a vorbi cu un om care mi se pare că a învățat să cucerească greutățile de a trăi în străinătate, punându-și pe primul loc cariera și prioritățile. Așadar, vom intra în subiect întâi cu Tudor Babici, student în Amsterdam, cu care am purtat o discuție pe această temă, și-a relatat perspectivele și povestea legată de această decizie și provocările ei.
Care a fost povestea din spatele plecării tale în străinătate, Cu ce idee ai vrea să rămână cei care se gândesc să facă pasul asta?
În primul rand, am avut niste idei pentru viitorul meu, care la momentul în care eu m-am decis să plec din tara nu erau realizabile, nici la momentul actual nu le văd realizabile.. Nu îmi plăcea cum se mișcă planul de Business și oportunitățile sale în Romania. Cei care vor să urmeze acest pas, trebuie să aleagă foarte bine din prima, fiind conștienți că așteptările pe care și le fac despre țara respectivă poate să nu fie realitatea. Trebuie să fii pregătit de orice. În plus, de cele mai multe ori ajungi la destinația imaginată și te lovești de o realitate crudă. Pentru a evita un șoc, sfatul meu este ca standardele de început să fie mai joase”
Descrie puțin domeniul în care lucrezi și facultatea pe care o faci te rog.
Sunt organizator de evenimente, gale, la Hotel A4 Shiphol Van der Velk în Amsterdam
Profilul în care activez că student este Creative business, acesta având o ramura de tot ce înseamnă organizare de evenimente, festivale, tot ce înseamnă a recruta oameni și a face evenimentul posibil.
Hotelul unde lucrează acesta
Cum ai descrie evoluția pe care ai avut o de când ai luat pasul asta, de a studia și lucra în străinătate?
Dură, și foarte directă, cam așa aș descrie-o. Dură, fiindcă atunci când am ajuns aici am realizat că îmi va fi foarte greu să îmi găsesc o locuință. Cererea de piață este mult mai mare decât numărul de locuințe valabile, astfel problema aceasta este una foarte mare în Olanda. La început, stăteam într-un apartament pentru oameni cu dizabilități deoarece doar acolo găsisem inițial iar aceasta a fost cumva opțiunea de urgență găsită. După aceea am fost pe 40-50 liste de așteptări la tot ce înseamnă student housing, campus-uri, până în ziua de astăzi niciuna nu a fost acceptata. Norocul a fost că am fost selectat pe un site dintre miile și miile de studenți care caută locuință. Acesta a fost prima realitate cruntă de care am dat aici, a fost foarte dur.
Care sunt câteva din dificultățile și beneficiile întâmpinate în domeniul în care lucrezi?
În domeniul în care lucrez, beneficiile sunt următoarele: Am avut posibilitatea de a urca în rang, ajungând din poziția unui simplu ajutor, la assistent coordinator Un prim dezavantaj este că pentru a urca la rangul de manager trebuie să știi limba olandeză, la un nivel mediu spre avansat.
În niciun job nu am avut nicio dificultate, deoarece țoață lumea știe de prezența multor emigranți, comunica în limba engleza și toată lumea știe că ești acolo pentru a-ți face treaba. În contexte sociale, în viața de zi cu zi am observat faptul că oamenii mă tratau diferit: de exemplu mergând la un magazin. Mi se pare că olandezii care lucrează în locuri de genul nu prea doresc să te ajute cu întrebări simple, nu sunt deloc “welcoming”. Cred că este clar că sunt anumite stereotipuri, și au ajuns emigranți să ocupe poziții importante fără să știe limba olandeză, lucru prin care îi înțeleg că sunt afectați cumva și nu li se pare foarte fair. Însă, în același timp, în conversații simple , necesitați, instrucțiuni, precum la magazin, când ai o întrebare sau situații de genul, nu mi se pare corect să existe diferențe
De ce crezi tu că tinde lumea să plece din țară? Ai putea da un sfat pentru o persoană care nu își da seama dacă vrea să plece sau să rămână?
Nivelul jos de trai. În primul rand, Venitul, este unul dintre cei mai importanți factori ai vieții, a fost și vă fii. Venitul în țară comparat cu cel din Vest, de exemplu, este foarte mic. Pe lângă acest aspect, țara nu îți oferă, de multe ori, posibilități pentru a te dezvolta. Desigur, sunt anumite joburi “principale” care clar garantează anumit statut, anumită remunerație, dar nu toți pot fii doctori, polițiști, avocați etc. Așa că, dacă nu poți să-ți faci traiul de zi cu zi din jobul de rang mai jos, automat decizia de a te uita spre alte tari apare.
Dacă ești în situația de a fii indecis, ar trebui să îți pui în calcul: Ok, plec în țara respectivă, dar ce vreau de fapt să reușesc prin decizia asta? Consider că nu are rost mereu să vii aici să trudești luna de luna pentru câțiva bănuți în plus. Sunt niște chestii pe care nu poți să le cumperi, cum ar fi fericirea iubirea pentru familie, pentru locurile în care ai crescut. Văd și eu lucrul asta, multă lume îl vede. Să spunem că mergi pur și simplu doar pentru facultate în străinătate. Înțeleg și asta, studiezi la un nivel înalt. Dar tu să mergi de capul tău și să nu ai o direcție, lucrând undeva jos că să supraviețuiești mai bine ca acasă, în opinia mea, e fără folos. Mai bine stai în țara și te gândești la ceva, o idee bine întemeiată decât să pleci doar pentru a pleca. Cel mai important este să îți faci mereu obiective.
Ei bine, acest subiect este unul dificil, deoarece sunt multe implicări psihologice legate de evenimentul plecării de acasă, multe diferă de la persoană la persoană. Când eram și eu în situația aceasta, studiind la University for the Creative Arts London după lungă analiză, și un prim an amăgitor am decis să mă întorc cu studiile acasă, urmând ca după ce le voi termina să decid unde va fi loc de mine pe viitor. A fost și aceasta o decizie extrem de grea și copleșitoare, de aceea este de ținut minte că o decizie atât de mare precum mutatul din țară nu trebuie făcută în niciun caz cu impulsivitate, deoarece este foarte greu să dai înapoi, ba câteodată chiar nu are sens.
În acele momente când regretam decizia de a pleca, am dat peste un articol care pare să fi descris foarte bine câteva din sentimentele care inconjoară facultatea și traiul în străinătate. Este redactat ca toți să aibă o înțelegere a experienței:
În continuare, putem lista câteva dintre key-point-urile sociale și psihologice de luat în vedere când vine vorba de această schimbare drastică de mediu:
Sentimentul de izolare și singurătate: Plecarea în străinătate poate provoca sentimente de izolare și singurătate, în special în primele etape ale adaptării.
Senzația copleșitoare de a nu știi cum să scapi de stresul unei asemenea schimbări: soluții pot include -somnul sănătos și alimentația corectă, planificarea, setarea obiectivelor (cum a menționat mai sus și Tudor Babici) și, cel mai important, îngrijirea de sine- Chiar și cu un program încărcat, găsiți timp să faceți ceea ce vă aduce bucurie și satisfacție (sursă: “Psihologia adaptării și depășirea schimbărilor” ,2023
Separarea de mediul familiar: Conform teoriei atașamentului în psihologie, tinerii care pleacă în străinătate pot trăi anxietate și sentimente de pierdere ca urmare a separării bruște de familia lor.
Presiunea de a reuși: Tinerii care pleacă în străinătate pot simți o presiune intensă de a reuși din partea familiei sau a societății, ceea ce poate amplifica sentimentele de anxietate și stres.
În concluzie, o decizie de genul trebuie să aibă o motivație solidă, și aceasta poate aduce roade dacă îți dorești cu adevărat să îți depășești condiția, și atâta timp cât îți respecți principiile și sănătatea proprie.
