Poate un moment de impas să ne schimbe complet viața? Se transformă vreodată planurile în realități? Sau rămân simple visuri?…
Ea este Raluca Floca Oprea, iar pasiunea și planul ei au fost din totdeauna tenisul. Însă totul s-a schimbat în urma unui accident și a fost nevoită să renunțe. Deși a abandonat acest sport, și-a găsit o nouă vocație: voluntariatul în cadrul ambulanței și SMURD.
Cum ai decis să devi voluntară pentru serviciile medicale de urgență smurd și ambulanță?
Eu am făcut tenis de performanță, iar datorită anumitor factori și o accidentare gravă am renunțat la sport. Însă, mereu am avut un plan B și cred că acest numit plan B era de fapt ceea ce îmi doream cu adevărat să fac. Datorită faptului că îmi doresc să fac medicină și să lucrez cu oamenii, am vrut să îmi testez rezistența emoțională în cazuri critice în care trebuie să îți păstrezi calmul și să lucrezi cu echipa din care faci parte pentru a salva o viață, deoarece nu eram sigură dacă sunt în stare să rezist unor astfel de emoții.
Raluca are doar 17 ani, dar și-a început voluntariatul la vârsta de 16. Fără experiență și fără vreo idee despre cum îi va afecta vița, și-a urmat inima și magia s-a întâmplat. Astfel, după luni de practică, Raluca a ajuns asistent medical și a contribuit la salvarea multor vieți.
Înainte de a începe voluntariatul nu am avut contact cu absolut nimic din ceea ce privește medicina, nici nu am luat parte la evenimente neplăcute. Eram foarte miloasă și mă îngrijoram de orice necaz pe care cineva îl avea, iar asta m-a trimis spre a mă testa singură prin voluntariat și am realizat că de fapt asta îmi este vocația. Eu consider că fiecare om lăsat pe pământ are o cărticică proprie în care îi sunt scrise lucrurile de care va avea parte, fie ele bune sau rele și consider că noi din acest motiv suntem aici, să ne ajutam reciproc. Acesta este lucrul cel mai de preț pe care l-am învațat făcând voluntariat.
Cât de greu ți-a fost să te adaptezi cerințelor?
Sincer, nu mi-a fost prea greu. Cred că am prins repede orice mi s-a spus deoarece îmi place enorm ce fac și am dorința de a evolua în fiecare zi. Într-adevăr, sunt reguli care trebuie respectate, codul de etică și de ontologie medicală care se referă la comunicarea dintre voluntar/asistent/medic cu pacientul, respectiv comunicarea dintre colegii de echipaj în preajma victimei. În concluzie, am înteles faptul că , prin orice gest sau orice spui, poți transmite o emoție pozitivă sau negativă persoanei care urmează a fi tratată.
Se spune că experiențele dificile te modelează, te maturizează, te pregătesc. Dar cât de pregătit poți fi, când nu știi ce îți va aduce ziua? În rândul “eroilor noștrii”, fiecare zi este o nouă provocare, dar pentru o fată de 17 ani, fiecare intervenție este o doză de adrenalină, plină de emoții contradictorii.
Nu pot să spun ce m-a marcat cel mai tare pentru că toate intervențiile de care am avut parte au fost diferite și emoții diferite. Însă, o misiune care mi-a rămas întipărită s-a întâmplat chiar în primele mele două săptămâni de voluntariat în care am fost trimiși la un accident de mașină cu un decedat (șoferul) și cinci persoane rănite, trei dintre ele fiind copii între 3 și 7 ani. M-a durut foarte mult faptul că părinții au pus în pericol viețile copiilor, urcându-i în masină cu un șofer care consumase alcool. I-am găsit cu lovituri și dureri în diferite zone, cu hăinuțele murdărite de sânge. În acea zi am avut o furtună de sentimente, atât de milă cât și de furie pe oamenii inconștienți care își expun copiii nevinovați la astfel de pericole.
Dacă școala și voluntariatul pe SMURD nu ar fi de ajuns, Raluca reușește să își împartă timpul și pentru activități extrașcolare, cum ar fi: meditațiile, ieșitul cu prietenii și voluntariatul în cadrul Consiliului Local al Tinerilor Mediaș.
Din câte am avut șansa să aflu, este o persoană care ne demonstrează că nu ești niciodată destul de ocupat pentru a face ceea ce îți propui.
Când iubești un lucru ești în stare să renunți la orice pentru a face cât mai mult ce îți face plăcere, așa s-a întamplat la mine. Într-adevăr nu am lăsat școala sau meditațiile deoparte deoarece mă pregătesc intens pentru facultatea de medicină din Târgul Mures, în schimb preferam să îmi petrec zile întregi făcând voluntariat și de multe ori renunțam la activități pe care colegii sau prietenii mei le făceau pentru o singură gardă. Aici depinde de ce priorități are fiecare, dar pentru mine, Ambulanta și SMURD-ul au fost și sunt a doua mea casă.
