An de an, din ce în ce mai mulți studenți din România pleacă în străinătate din diverse motive, cel principal fiind de cele mai multe ori dorința de a începe o nouă viață în locul ales. Acest reportaj va explora poveștile câtorva oameni care au ales să plece de acasă în altă țară de la o vârstă fragedă atât pentru un trai mai bun, cât și pentru a se descoperi pe ei înșiși. Fiecare dintre studenții a plecat din raționamente diferite, având însă în comun speranța de a se stabili în acele țări. Cei trei au trecut prin tot felul de provocări, în urma cărora au reușit să se adapteze noului stil de viață pe care l-au întâmpinat odată cu plecarea de acasă.
Teo
Student la Facultatea din Aarhus, Danemarca
Teo și-a finalizat studiile în 2023, în Danemarca. Acesta a plecat în 2021, atât pentru că el considera că opțiunile sale în România sunt prea restrânse, cât și deoarece competiția pentru intrarea la universitate era prea mare. Teo a subliniat, de asemenea, faptul că diplomele de la facultățile românești nu sunt la fel de bine recunoscute precum cele din alte țări. Un alt motiv a fost faptul că, în România, bursele nu îi puteau asigura traiul, iar el ar fi fost nevoit să trăiască pe banii părinților sau să își găsească un job full-time, lucruri care ar fi făcut studiul cu atât mai dificil.
În Danemarca dacă mă duc, am și o diplomă mult mai înalt recunoscută, dar și posibilitatea să primesc o bursă lunară care să mă ajute cu întreținerea mea.
Ca pentru orice adolescent, decizia de a pleca la facultate este una foarte grea și importantă, Teo nefiind o excepție. Anxietatea și frica erau sentimente normale, având în vedere importanța alegerii și riscul de a pleca într-o țară străină, unde nu cunoștea pe nimeni, nu știa limba, nu avusese niciodată un job și nu plătise taxe. Totuși, chiar și în această situație, Teo a învățat cum să fie un adult, de la a face cumpărături până la a-și gestiona bugetul, tratând totul ca pe o experiență amuzantă.
M-am emancipat foarte tare în primul an, am văzut-o ca pe un lucru foarte distractiv, mi-a plăcut să învăț să fiu adult.
Această decizie l-a ajutat să își clădească viitorul. Acolo a primit șansa de a-și dezvolta talentele și de a învăța lucruri la care, din punctul său de vedere, nu ar fi avut acces în România. În Danemarca, Teo a menționat că a participat la cursuri mult mai practice decât ar fi făcut la noi, având mult mai multă libertate de exprimare și experimentare decât ar fi avut în România. Facultatea dispunea de dotările necesare pentru a sprijini studenții în proiectele lor.
Când a început facultatea, a fost complicat, deoarece prima sa chirie era la două ore cu autobuzul de facultate, căzând în capcana ideii că este în același oraș, fără ca cineva să-i precizeze că locuința era la trei autobuze distanță. Ca urmare, acesta a fost obligat de circumstanțe să călătorească zilnic o oră și jumătate sau chiar două spre facultate, uneori chiar mai mult dacă mergea cu bicicleta, un mijloc de transport mult mai utilizat acolo decât este la noi. Această distanță de circa 25-30 de km până la facultate a servit drept motiv de autoizolare, din cauza imposibilității de a participa la evenimentele sociale organizate de facultate și de colegi.
Nu, nu prea sunt, în primul rând foarte prietenoși cu oamenii internaționali și nici nu sunt foarte deschiși în a începe.
Sistemul social nu l-a avantajat pe Teo, danezii nefiind cei mai prietenoși cu străinii. Chiar dacă marea majoritate a oamenilor din Danemarca știu engleză, acest lucru a dus inevitabil la probleme sociale și de integrare. Treptat, însă, aceste probleme s-au rezolvat datorită existenței comunităților de studenți străini, care sunt în număr mare. Există un număr semnificativ de evenimente săptămânale, precum BlaBla Language Exchange, o adunare unde oamenii se întâlnesc, vorbesc între ei și fac networking. Nu în ultimul rând, facultatea a avut un Buddy Program, în cadrul căruia erau desemnați colegi mai mari care să ajute cu orice întrebări ori nelămuriri, dar și să le prezinte bobocilor locurile.
Mi-a fost foarte ușor să-mi găsesc de muncă, mi-a fost foarte ușor să aplic pentru bursă ca să primesc bursa aceea lunară, mi-a fost foarte ușor să mă întrețin. Nu mi s-a părut niciodată că a trebuit să mă lupt cu sistemul și nu am avut niciodată acel, nu știu ce se întâmplă în ziua de mâine, nu știu ce o să fac.
După 3 luni, Teo s-a mutat într-o cazare mai apropiată, de unde a reușit să se integreze mai bine. Acesta a început să se implice în diverse grupuri sociale și proiecte cu colegii și, mai mult decât atât, a început să își creeze un grup de prieteni. Acum, Teo are un job în game development, prin care și-a început cariera.
Mari
Student la Facultatea din Berlin, Germania
Mari a început facultatea în anul 2024, în Germania, având motive diferite față de cele ale lui Teo. Ea a plecat în Germania din dorința de a explora un spațiu internațional, deoarece și cariera pe care și-o dorește este în Relații Internaționale, menționând, de altfel, că este un mod foarte bun de a trăi într-un asemenea mediu pentru a-l înțelege mai bine. De asemenea, limba a fost un factor semnificativ pentru Mari, care a acceptat provocarea de a studia într-o limbă străină, mai complicată și pe care poate nu o înțelegea perfect, respectiv limba germană.
Nu știu sigur dacă exact în domeniul politic, dar am considerat că cea mai bună metodă pentru a înțelege spațiul international este să mă aflu în unul.
Îndoiala și frica erau la ordinea zilei, fiind vorba totuși de plecarea într-o țară străină, un lucru care nu este în zona de confort a multor persoane. Mutarea a forțat-o pe Mari să înfrunte multe frici pe care nu și-ar fi imaginat că le va înfrunta atât de devreme, printre acestea fiind căutarea unei locuințe, stabilirea unui buget lunar și navigarea prin birocrația unei alte țări. Pe scurt, a învățat ce înseamnă să fii „adult”.
Ideea de a pleca i-a venit în jurul clasei a X-a, când, din dorința de a învăța o altă limbă decât engleza, a obținut și certificatul de limbă germană pentru nivelul B1. Nivelul B1 îi permite vorbitorului să lucreze în Germania, dar nu să studieze, pentru asta fiind necesară o diplomă de nivel B2 sau C1, în funcție de cerințele facultății. Dar atunci a apărut această posibilitate.
Am decis să încerc să obțin diploma necesară, întrucât data examenului și data aplicării erau suficient de îndepărtate ca să pot lua o decizie bazată pe rezultatul examenului.
Sprijinul din partea familiei nu a lipsit nici el. Familia și prietenii ei au susținut-o în această decizie, poate chiar acesta fiind și unul dintre motivele pentru care a reușit să o ia.
Au fost multe obstacole și foarte multe întortocheli pe care nici măcar nu aș fi încercat să le înțeleg dacă nu aveam atât de mulți oameni în spate spunându-mi că pot.
În plus, un lucru foarte important într-o asemenea decizie este și un mod adecvat de informare asupra posibilităților pe care le poți avea. Mari a reușit să obțină informații din surse oficiale, precum site-ul universității sau alte site-uri educaționale, care oferă informații pentru studenții de pretutindeni.
Mari a menționat că, pentru ea, procesul a fost atât continuu, cât și lung. Mai mult, aceasta a amintit și faptul că nu i-a fost ușor să se acomodeze și că, deși existau cluburi, activități extracurriculare și chiar consilieri, cel mai important este să ai curajul să ceri, fără să aștepți să ți se ofere.
Ingrid
Student la Facultatea din Groningen, Olanda
Ingrid a plecat din România în 2021 să studieze Jurnalism Internațional, din motive diferite față de primii doi studenți plecați departe de casă. Ea a plecat deoarece considera că o facultate în România nu îi poate oferi la fel de multe oportunități și o educație la fel de înaltă precum o facultate din restul țărilor europene, în cazul de față Olanda. Pe lânga asta, un motiv a fost de asemenea și faptul că a auzit diverse povești despre abuzurile din facultățile din România, dorind-și astfel să încerce să exploreze locuri noi.
Am auzit de-a lungul vieții multe povești legate de abuzurile din universitățile din România, așa că asta a adăugat un motiv în plus pentru a pleca. Și oricum, am fost o persoană care și-a dorit dintotdeauna să plece și să exploreze alte locuri, iar asta clar a contribuit foarte mult la decizia mea.
Mutarea într-un sistem nou nu a fost cea mai ușoară, stresul și frica fiind prezente când a apărut problema cazării și a jobului. Primul an a fost unul greu din punct de vedere psihologic, încât deja apărea anxietatea legată de întoarcerea în Olanda, în anul doi, dar cu perseverență, lucrurile au mers doar spre mai bine.
Cel puțin primul an s-a simțit ca unul de sacrificiu și a fost foarte greu să mă conving pe mine să nu mă întorc și să cred că lucrurile vor deveni mai bune cu timpul, ceea ce s-a și întâmplat de fapt.
Familia lui Ingrid a sprijinit-o pe tot parcursul drumului, în măsura în care s-a putut. Ingrid avea visul de a pleca mai departe de graniță încă de mică, chiar de la vârsta fragedă de 8 ani. Totuși, s-a ajuns la problema finanțării, o problemă prezentă foarte des când vine vorba de plecare. Părinților acesteia le era imposibil să o susțină pe întreaga perioadă universitară, dar au căzut la un acord de a o ajuta la început, până reușea să se pună singură pe picioare printr-un job sau burse.
Chiar și așa, n-am simțit niciodată vreo reticență din partea lor și mereu m-am simțit susținută, ceea ce a ajutat foarte mult.
Când vine vorba de informare, research-ul personal a fost „the way to go”. Ingrid a studiat toate cataloagele de cursuri pe care le-a găsit pe internet, a citit toate broșurile legate de programul facultății și chiar a participat la un program al facultății de workshop-uri pe o perioadă de o lună, ce le oferea oportunitatea viitorilor studenți să experimenteze ce înseamnă să fii student la Facultatea din Groningen. Pe lângă toate astea, mai exista un „as în mânecă” specific românesc, și anume acela al unui prieten de-al unui prieten de-al unui prieten care deja studia acolo. Acesta a reușit să-i ofere și el niște informații despre ce înseamnă viața de student în Olanda și la ce să se aștepte.
Acomodarea pentru Ingrid în mediul universitar a mers destul de bine, dar integrarea în spațiul universitar nu este același lucru cu integrarea în societatea olandeză. Ingrid încă nu vorbește limba olandeză, dar totuși universitatea i-a oferit tot suportul de care a avut nevoie pentru a ajuta la acomodarea ei. Vorbim de lucruri precum study advisors, student mentors și inclusiv psihologi, cu scopul de a se asigura că sănătatea ta psihologică nu este afectată. Acești psihologi sunt un beneficiu major, deoarece sunt persoane acolo pentru a ajuta studenții legat de probleme personale pe care alte persoane nu le-ar putea rezolva. Nu în ultimul rând, vorbim inclusiv și de cursuri de olandeză, care ajută și la integrarea în societate.
Totuși, care este beneficiul în a studia așa departe? Ei bine, pentru Ingrid, studiul în engleză este un atuu foarte mare, deoarece jurnalismul este legat de limba în care este scris, jurnalismul în engleză având cea mai mare deschidere internațională. Această deschidere nu se aplică numai la cititori, ci și la joburi, numărul de joburi în domeniul jurnalismului în limba engleză fiind mult mai mare decât în limba română sau în orice altă limbă. Ca un ultim punct precizat, a apărut în discuție și networking-ul, unde Ingrid a spus că expunerea este mult mai diversă decât la noi și că poate cunoaște persoane cu mult mai multă experiență în domeniu din mai multe țări diferite.
Pe lângă asta, m-a ajutat foarte mult prin expunerea la o comunitate cât mai diversă și la un networking cu persoane din domeniu, din foarte multe țări diferite.
Ultimul punct din interviul meu cu Ingrid a fost despre job, un alt capitol complicat. Primul an și jumătate, ea a lucrat câteva student job-uri pentru a-i asigura o bursă oferită de universitate, pentru a-și putea asigura venitul, dar în ultimul an a început să lucreze la ziarul universității, mai întâi ca intern și mai târziu ca Junior Redactor. Plata poate nu e la fel de bună, dar în același timp, jobul acesta este prima intrare a ei în industrie, chiar din timpul facultății, un start foarte bun pentru cariera ei. În viitor, Ingrid ar vrea să își găsească un job tot în Olanda, dar, nu se limitează la asta; oriunde în Europa este o posibilitate, atâta timp cât îi poate asigura o viață confortabilă.
Mi-ar plăcea să-mi găsesc pe viitor un job în domeniu tot aici, deși nu mă limitez doar la Olanda. Dacă aș putea lucra oriunde în Europa, de preferat în engleză și pe un salariu din care să pot duce o viață confortabilă, aș fi ok cu orice altă țară.
Precum cei trei, în România, mulți alți studenți au ales la rândul lor să își urmeze studiile în afara țării. În raportul Comisiei Europene din anul 2024, aceștia au declarat că în 2022, 5.7% dintre studenții români au absolvit în străinătate, și anume aproximativ 29,000.
În acest sens, deși nu sunt multe studii referitoare la aspectul plecării studenților în străinătate pentru ciclurile de studii universitare, acesta este unul important. Relevanța își are locul atât datorită motivelor pentru care aceștia aleg să facă alegerea respectivă, cât și deoarece este o amprentă care se resimte nu doar asupra învățământului superior din România, ci și din afara acesteia.
Așadar, tranziția unui viitor student din România în orice altă țară nu este deloc ușoară, venind atât cu dezavantaje, cât și cu avantaje, de la distanța de familie și cei dragi, până la oportunitățile pe care le pot aduce programele de studii din străinătate.
