Pe o stradă din Porolissum, un cartier din Zalău , un zid vechi , marcat de trecerea timpului, capătă o nouă viață sub privirile locuitorilor. Un spray colorat conturează o imagine ce pare să spună o poveste. „Zidurile sunt sufletul ascuns al orașului”, explică Andreea, cunoscută în lumea artei urbane drept Deea .
La 20 de ani, Andreea are deja peste cinci ani de experiență în arta graffiti-ului. Pentru ea, pictura pe ziduri nu este doar o activitate creativă, ci un mijloc de comunicare. „Încă din copilărie, am simțit că orașul devine tot mai sec, tot mai plictisitor . Prin lucrările mele, vreau să readuc viață și să le amintesc oamenilor de poveștile din jurul lor și din orașul nostru ”.
De la hobby la o misiune personală
Andreea a descoperit graffiti-ul la vârsta de 15 ani, atunci când un prieten i-a arătat primele schițe. „Nu aveam bani pentru spray-uri la început. Am economisit alocația luni de zile ca să-mi pot cumpăra culorile. Prima mea lucrare a fost un eșec total, dar pasiunea m-a încurajat să continui”.
Totuși, începuturile au fost dificile. „Era frustrant să văd cum lucrările mele erau șterse sau vandalizate la scurt timp după ce le terminam. Dar asta m-a determinat să-mi perfecționez stilul și să găsesc moduri mai creative de a mă exprima”. Acest proces a ajutat-o să înțeleagă mai bine ce impact au lucrările sale asupra comunității. „Nu este vorba doar despre artă, ci despre felul în care aceasta poate schimba percepția oamenilor asupra locurilor în care trăiesc.”
De atunci, arta sa a evoluat. Andreea creează imagini cu mesaje sociale, portrete sau reinterpretează simboluri cunoscute. Fiecare pictură are o semnificație profundă. „Am realizat recent un desen care reprezenta o mamă cu un copil în brațe, în fața unui bloc in flăcări . A fost modul meu de a atrage atenția asupra acestei probleme ”.
Sprijinul comunității artistice
Activitatea Andreei nu a fost lipsită de provocări. Ea povestește despre momentele în care a fost amendată sau a trebuit să picteze în ascuns. „Este greu să fii perceput ca un vandal când încerci, de fapt, să contribui la frumusețea spațiului public, dar nu am renunțat niciodată”.
Un punct important pentru cariera sa a fost participarea la un festival de artă urbană, unde a întâlnit alți artiști cu care a format o comunitate solidă. „Această comunitate este ca o familie pentru mine. Ne sprijinim reciproc și ne împărtășim ideile”.
Pe lângă sprijinul moral, această comunitate i-a oferit și oportunitatea de a lucra pe ziduri legale, în spații aprobate, ceea ce a schimbat semnificativ modul în care percepe munca sa. „Este altceva să pictezi fără să fii presat de timp sau teamă. Îți poți pune creativitatea în valoare cu adevărat”.
Zidurile devin martori ai poveștilor
Un proiect uriaș pentru Andreea este o serie de picturi realizate în Porolissum, care redau poveștile localnicilor. Aceasta discută cu oamenii, le ascultă poveștile de viață și le transpune în imagini pe pereții cartierului. „Am vorbit cu un bătrân care mi-a povestit cum și-a pierdut casa în anii ’90. Aceste povești merită să fie auzite”.
Un alt exemplu este povestea unei femei care, deși trăiește într-un bloc dărăpănat, își găsește zilnic bucuria în grădina mică pe care o îngrijește. „Această poveste m-a inspirat să creez o pictură cu flori uriașe, care să simbolizeze speranța pentru acea femeie ”.
Schimbarea percepției comunității
Locuitorii din Porolissum încep să privească arta urbană cu alți ochi. Elena, mătușa Andreei , recunoaște: „La început eram sceptică, dar acum, când văd picturile, simt că au ceva de spus. Zidurile au devenit mai vii”.
Copiii din zonă sunt la fel de fascinați. Andreea organizează ateliere de graffiti pentru ei, învățându-i tehnicile de bază. „Nu vreau doar să las urme pe pereți, ci să inspir oamenii” .În timpul acestor ateliere, copiii descoperă nu doar arta graffiti-ului, ci și o modalitate de a se exprima creativ. „Pentru mulți dintre ei, asta înseamnă mai mult decât o activitate distractivă. Este o oportunitate de a visa la ceva mai mult ”.
Planuri pentru viitor
Visul Andreei este ca Zalăul să devină un oraș recunoscut pentru arta sa urbană. „Avem nevoie de mai multe spații dedicate graffiti-ului. Orașul ar putea deveni o galerie de artă în aer liber”.
Pe termen lung, Andreea își dorește să organizeze un festival național de artă urbană, care să aducă artiști din toată România în Zalău. „Un astfel de eveniment ar pune orașul pe harta artei urbane din România și ar crea un loc deosebit pentru talentele locale”.
Până atunci, Andreea continuă să aducă poveștile orașului pe ziduri, transformându-le în opere care vorbesc dincolo de cuvinte. „Fiecare perete are propria sa poveste, iar eu sunt aici să o spun”. De asemenea, ea își propune să creeze o carte ilustrată cu lucrările sale, însoțită de poveștile din spatele fiecărui desen. „Cred că ar fi o modalitate frumoasă de a documenta această parte a orașului și de a inspira și pe alții să vadă frumusețea în locurile mai puțin cunoscute”.
