În fiecare dimineață, când soarele abia se înălța pe cer, iar marea majoritate a oamenilor dorm, sau se pregătesc de o nouă zi, într-o mică brutărie din orașul Southampton, Marea Britanie, mirosul de pâine caldă dar și de produse tradiționale românești, se simte de la câteva străzi distanță. Responsabil pentru asta, este Claudiu Braicu, un român obișnuit care a ales drumul străinătății, pentru a putea asigura un trai mai bun familiei sale. Povestea sa este mult mai complexă de atât. Putem spune că el s-a născut practic într-o brutărie, această artă fiind una cu tradiție în familia Braicu.
Cine este omul din spatele produselor?
În micuțul orășel Lupeni, undeva în inima zonei miniere din Valea Jiului, pe 10 martie 1976, își deschidea pentru prima dată ochii, Claudiu Constantin Braicu. Pe Claudiu aveam să îl cunosc abia 27 de ani mai târziu, atunci când și eu la rândul meu, mi-am deschis pentru prima dată ochii. El este un brutar pasionat, un soț și un tată de excepție.
Primii pași
Claudiu s-a născut într-o familie mare, răspândită în județele Hunedoara și Gorj. Bunicul meu a fost la rândul său brutar, având deschisă o brutărie chiar în spatele blocului unde locuiesc astăzi. Claudiu a crescut înconjurat de miresmele calde ale pâinii proaspăt scoase din cuptor și a învățat de la o vârstă fragedă secretele acestui meșteșug ancestral. Observându-i atent pe cei dragi, și-a dezvoltat abilitățile și a înțeles importanța ingredientelor de calitate, a atenției la detalii și a răbdării necesare pentru a crea o pâine perfectă. Deși nu a fost pasionat de la început de această artă, mai târziu a ajuns să o practice cu multă dăruire, ajungand să lucreze peste 25 de ani în acest domeniu.
La vârsta de 19 ani, ca mai toți tinerii din Valea Jiului, Claudiu s-a angajat la Mina din Lupeni. Fiind o meserie dificilă, iar condițiile de muncă foarte grele, el a renunțat la minerit după 3 ani de zile, odată cu marele val al disponibilizărilor din 1997. Cu banii obținuți, a decis să își cumpere apartamentul în care locuim împreună și astăzi. Tot în același an, într-un concediu la mare a cunoscut-o pe mama mea, Gabriela, care era și ea la rândul ei tot din Lupeni.
La vârsta de 22 de ani, tatăl meu s-a căsătorit cu mama mea. Odată cu căsătoria, au apărut și responsabilitățile, astfel că a ales să-și urmeze inima și să pășească pe drumul tatălui său. În anul 1998, și-a găsit primul loc de muncă la o brutărie locală. Acolo, a început să-și pună în practică cunoștințele dobândite în familie și să-și dezvolte propriul stil în arta coacerii pâinii. În scurt timp, a devenit remarcat pentru abilitățile sale, iar pasiunea și devotamentul său pentru acest meșteșug au devenit evidente pentru toți cei din jur. Odată cu nașterea mea, în anul 2003, tatăl meu s-a angajat la o brutărie ceva mai mare, unde avea să petreacă mai mult de 10 ani.
Într-o lume dominată de mașini și producție în masă, tatăl meu a rămas fidel metodelor tradiționale. Cu mâinile lui pricepute și cu o pasiune arzătoare, el se dedică fiecărui pas al procesului de producție, de la amestecarea și frământarea aluatului până la modelarea și coacerea pâinii. Este un adevărat artist al brutăriei, dăruind fiecărui produs unicitate și autenticitate.
Pe lângă abilitățile sale tehnice remarcabile, tatăl meu este cunoscut pentru căldura sa umană și pentru felul în care îi tratează pe cei din jur. Cu un zâmbet cald pe buze, întâmpină clienții zilnic și îi sfătuiește cu privire la alegerea pâinii potrivite pentru fiecare gust și nevoie. Fie că este vorba de o pâine de casă simplă sau de specialități tradiționale, el se asigură că fiecare client primește produsul perfect, făcut cu dragoste și atenție.
Dar totuși, meseria de brutar nu avea să fie singura pasiune a lui Claudiu. În anul 2014, brutăria în care lucra de peste un deceniu, s-a închis. Astfel el a fost nevoit să își caute o altă meserie, ajungând în cele din urmă bucătar la un cunoscut restaurant din Lupeni. Era pasionat de bucătărie și înainte, dar era prima interacțiune cu bucătăria unui restaurant. A reușit să se obișnuiască repede, mâncărurile sale fiind adorate rapid de clienții restaurantului.
Emigrarea
“Prima Iubire nu se uită niciodată”
În ianuarie 2017, viața lui Claudiu a luat o întorsătură neașteptată. Prin intermediul unei convorbiri telefonice, fosta sa șefă de la brutăria unde lucrase timp de peste un deceniu i-a oferit o oportunitate pe care nu o putea refuza. Între timp, aceasta emigrase împreună cu familia sa în Marea Britanie și lucra acum într-o patiserie cu specific românesc. Patronii, care erau și ei din Valea Jiului, au decis să se extindă și să deschidă o mică brutărie, însă aveau nevoie de un brutar cu experiență. Fără a ezita, tatăl meu a acceptat această propunere, renunțând astfel la meseria de bucătar pe care o practicase timp de 3 ani. A fost o decizie rapidă, dar dificilă, luată în interesul nostru, al familiei. Dorința sa era de a ne asigura un trai mai bun, mie și mamei mele. Mama mea, care lucrase în ultimii cinci ani în Italia, nu avea în acel moment un loc de muncă stabil.
Începând cu februarie 2017, Claudiu a început o nouă etapă în viața sa, emigrând în Marea Britanie. Munca acolo nu a fost una dificilă, deoarece avea libertate totală în ceea ce privește produsele. Cu toate acestea, adaptarea la noua țară și limba engleză a reprezentat o provocare, deoarece interacționa în principal cu români. Cu trecerea timpului, însă, s-a obișnuit cu mediul și a reușit să se integreze. Anul acesta s-au implinit deja șase ani de când lucrează acolo, iar în toamna anului trecut, mama mea i s-a alăturat, împreună cu cățelușa noastră iubită, Ami. Ambii lucrează zi de zi, pentru a se asigura că nu îmi lipsește absolut nimic.
În cei 25 de ani de carieră, tatăl meu a învățat multe lecții valoroase. A învățat că succesul se bazează pe perseverență și multă muncă. A învățat că fiecare pâine pe care o coace este o oportunitate de a aduce bucurie și satisfacție în viața oamenilor. A învățat că brutăria nu este doar un loc de muncă, ci o vocație care îi definește pe cei pasionați de acest domeniu. Prin munca sa și prin devotamentul său față de calitate, tatăl meu promovează tradiția brutăriei și susține menținerea acestui meșteșug artizanal într-o lume modernă și agitată.
Pe lângă cariera sa de brutar, tatăl meu este și un mentor și un exemplu pentru mine. A fost mereu alături de mine în orice situație, chiar dacă în acest moment se află la mii de kilometrii de mine.
Astăzi, într-o eră a tehnologiei și a vitezei, tatăl meu reprezintă un simbol al tradiției și al valorilor autentice. Cu fiecare pâine pe care o coace, aduce în viața oamenilor bucuria unui gust autentic și amintirea vremurilor trecute. Pentru mine, el este un adevărat erou, un brutar de meserie cu inima de aur.
