Bătrâna Mocăniță din Vișeu de Sus, județul Maramureș, continuă să facă drumuri zilnice fără ca măcar să obosească după atât de mult timp. Pufăitul ei și norul de abur pe care-l scoate atrage turiștii la ea, purtându-i într-o minunată aventură departe de agitația vieții cotidiene.
Maramureșul este cunoscut pentru tradițiile sale, care încă s-au păstrat după atâta timp intacte; pentru legendele sale, care au continuat să fie spuse de către bunici și străbunici pentru a nu fi uitate; pentru obiectivele sale turistice, care au devenit comori ale acestui județ. Mocănița din Vișeu de Sus se află chiar în N-ul României, imediat la graniță cu Ucraina. Aceasta este cunoscută ca fiind ,,ultima cale ferată forestieră adevărată din lume, care încă funcționează pe abur.”
Termenul de Mocăniță face referire la trenurile speciale pe abur, care au fost concepute pentru a circula în regiunile de munte, pe linii înguste. Maramureșul a fost și continuă să fie recunoscut pentru pădurile sale bogate, cât și pentru rezervele de lemn. Lemnul era folosit, mai demult, la crearea de biserici din lemn, porți din lemn și suveniruri cioplite pentru a fi luate ca amintire. Astfel, pentru a putea transporta lemnul, au luat naștere mocănițele.
,,Un peisaj de poveste”
Mocănița din Vișeu de Sus, zisă și Mocănița de pe Valea Vaserului, construită în anul 1932, are și în ziua de astăzi același traseu bine stabilit, cutreierând păduri, trecând prin Parcul Natural Munții Maramureșului cât și pe lângă râul Vaser, urmând cursul apei. Calea ferată forestieră (CFF) face legătura între Vișeu de Sus și granița cu Ucraina, fiind aproximativ 60 km între cele două puncte de reper. Pe lângă scopul practic, de a transporta lemn și în ziua de astăzi, Mocănița a devenit o atracție turistică, fiind vizitată pe tot parcursul anului în orice sezon, ba chiar și în perioada sărbătorilor, în special în jurul Crăciunului, când peisajul este unul de poveste.
,,Mi-a plăcut foarte mult plimbarea cu Mocănița. A durat mult, într-adevăr, dar merită fiecare clipă. Este un peisaj de poveste și cu siguranță l-aș mai vizita o dată, dacă aș mai trece prin Maramureș.”
– turist din Brașov, plăcut surprins de peisajele de pe Valea Vaserului
Înapoi în timp cu Mocănița
Turiștii care fac o vizită Maramureșului, o fac pentru a-i descoperi bogăția și comorile ascunse. Turiștii care aleg să facă o vizită Mocăniței, o fac pentru a se întoarce în timp, în vremuri de demult, unde natura, liniștea, aerul de munte și izvoarele oferă un cadru feeric, iar plimbatul cu un tren care a fost construit încă din perioada interbelică, având o vechime atât de mare, oferă prilejul de a reda o senzație de întoarcere în vremuri demult apuse.
,,Încă de cum am urcat în vagon și trenul a plecat, am fost serviți cu pălincă de poame și cu câte o pancovă. Cine știe, cunoaște. Cei din personalul trenului sunt îmbrăcați în aceeași uniformă și poartă pe cap o șapcă pe care scrie CFF, încât să-i poți recunoaște una-două dacă ai nevoie de ceva. Am observat și că fiecare dintre ei vorbesc cel puțin engleză și germană. Majoritatea turiștilor sunt nemți, din câte știu.”
– Daria Andreca
Două ore până la Paltin
Trenul parcurge o distanță de aproximativ 22 km, deoarece urcă până la stația Paltin, însă circulă cu o viteză de maxim 30 km/h cu mici opriri pentru carburant și alte rezerve. Există posibilitatea ca vagoanele să deraieze, fiind un drum abrupt și dificil, însă mecanicii sunt obișnuiți cu faptul că acestea deraiază destul de des. Cu ajutorul ecartamentului, vagonul este pus din nou pe linie și pregătit pentru plecare. Pentru turiști mersul cu Mocănița este o adevărată aventură!
,,Ne-am oprit după vreo 2 ore în Paltin unde am mâncat grătar, foarte bun. E făcut acolo pe loc de niște domnișoare foarte drăguțe, îmbrăcate în costum popular. Să nu mai vorbesc de peisaj…e de vis. Chiar și râul Vaser, unde eram tentat să fac o baie rece, dar era destul aer rece acolo sus.”
– Adrian Roman
Stația Paltin
,,Am avut parte de o surpriză la Paltin. Muzica suna de zor, era muzică populară specifică, trenul pufăia, lumea se îngrămădea să-și ia porția de mâncare, iar în centru, adică între mesele din lemn și locul în care se servea mâncarea erau niște tineri îmbrăcați în costum popular, dansând și strigând diverse strigături de Maramureș.”
– Daria Andreca
Făina – Fosta moară de cereale
Bătrâna Mocănița urcă până la stația Paltin chiar dacă se mai află alte câteva stații, imediat după aceasta, precum Făina, Cozia sau Comanu, aceasta din urmă fiind ultima stație.
Făina. Numele acestei stații provine de la faptul că acum mult timp acolo se afla o moară de cereale. La stația Făina se urcă ocazional, de 2-3 ori pe an, iar în general acolo urcă ,,țipțerii”, nemții care încă locuiesc în Vișeu și doresc să celebreze Zipsertreff. Programul pentru turiști se face de maxim două ori pe an, însă odată ajuns acolo sus, capela romano-catolică îți va fura ochii.
Capela este construită de către coloniștii austrieci undeva pe la începutul secolului XX, în cinstea împărătesei Elisabeta, cunoscută și sub numele de Sissi. Capela, denumită adesea și ,,bisericuța din pădure”, este construită din lemn, tipic județului Maramureș, iar în spatele acesteia se află patru morminte. În acele morminte au fost îngropați patru militari austrieci, căzuți pe Valea Vaserului în timpul Primului Război Mondial.
,,Pot spune că turiștii sunt mereu cu zâmbetul pe buze după ce coboară de la Paltin. Nu am văzut turist dezamăgit, încă. Eu sunt din oraș, dar continui să fiu plăcut surprinsă de peisajele din jur. Sunt mândră că locuiesc aici și că pot citi fericirea pe chipul turiștilor care aleg să facă o vizită la Mocănița. Aștept să văd cât mai mulți turiști impresionați.”
– Denisa Ciolpan, angajat CFF
