Ce se întâmplă cu bibliotecile din Republica Moldova?
Biblioteca reprezintă lumea în care avem nevoie să evadăm ori de câte ori simțim dorința de a ne elibera de treburile zilnice. Este locul în care te poți contopi în aventurile lui Gulliver, în peisajele mirobolante din cărțile surorilor Bronte sau în literatura clasică a lui Dostoievski, Tolstoi, Slavici, Creangă și mulți alții. Timpul petrecut acolo devine din ce în ce mai îndelungat, călătoria printre paginile cărților ocupând o mare parte din viața noastră.
Deși în momentul actual, Republica Moldova se confruntă cu dispariția a mai multor biblioteci din zonele rurale din cauza condițiilor nefavorabile, vizitatorii nu se opresc în a vizita biblioteca pentru a împrumuta cărți și de a petrece timp de calitate printre rafturile acestora. Conform statisticii create de Biblioteca Națională a Republicii Moldova, putem observa creșterea continuă a utilizatorilor în decursul anilor 2020-2023, ani în care am avut nevoie cel mai mult de alinare și gânduri pozitive.
Îmbinarea jobului și a hobby-ului.
Croșetatul în Republica Moldova semnifică tradiție. Stând de vorbă cu Diana, am aflat că familia ei se ocupă de ani buni cu meșteșugăritul iar acest lucrul a contribuit la întâlnirile săptămânale în cadrul bibliotecii: “De mic copil, prelucrarea aței a fost hobby-ul meu iar de aici a venit și ideea de a transmite dragostea de a crea ceva frumos.” Alături de doamnele din sat și copiii mai mici, bibliotecara se bucură de seri petrecute la o masă cu lucrul manual în față. Pentru ei, lucrul manual este ceva neobișnuit redat de măiestrie și tandrețe. Ațele îmbinate conferă armonie în ochii lor fiind un stimul precar de a crea mai mult, de a transmite iubire. Biblioteca sătească s-a transformat într-un spațiu calm și favorabil unde oamenii își găsesc alinare petrecând cu mâinile pentru cotoarele cărților și a ghemurilor de ață amplasate pe o măsuță de lângă fereastră.
Impactul croșetatului asupra cititorilor
Această activitate a stârnit interesul nu doar celor mici care veneau să ia în brațe câte-o poveste nouă dar și doamnelor mai în vârstă. Participarea lor a devenit constantă, acestea luându-și ghemotoacele, cârligelele și urcând spre biblioteca din sat. Pentru ele, croșetatul înseamnă mai mult decât muncă. Este curaj, libertate și dragoste de a face ceva frumos. “Împletesc de mică iar acum, când am posibilitatea să vin la bibliotecă să împărțim același ghem de ață cu alte doamne din sat simt o altfel de satisfacție sufletească.” susține Serafima Cazac. După cum putem vedea, această activitate este practicată din copilărie devenind un obicei îndrăgit de către doamne.
Transformarea bibliotecii într-un spațiu de creație
Croșetatul a devenit ceva special pentru bibliotecă, participanții având parte de o multitudine de concursuri unul dintre care fiind alături de copii: “Am participat la proiectul implementat de AO (Asociația Obștească) “Nufărul” din raionul Rezina unde s-a lucrat cu copiii cu cerințe educaționale speciale.” Prin urmare, biblioteca din satul Mateuți a devenit un spațiu creativ și armonios, cărțile contopindu-se cu lucrările manuale create cu acuratețe și dragoste. Bibliotecara a reușit să transforme biblioteca într-un loc unde oamenii se pot bucura atât de lectură, cât și de activități creative. Participanții au creat o comunitate strânsă, unde împărtășesc nu doar tehnici de croșetat, ci și povești personale și experiențe de viață. În timpuri străvechi, întâlnirile respective se numeau “șezători”, astăzi însă au fost date uitării.
Planuri pentru viitor
Biblioteca din satul Mateuți a reîntors tradițiile moldovenești, scopul bibliotecarei fiind atragerea mai multor persoane în această activitate și participarea la evenimente raionale dar și naționale. Celorlalți bibliotecari, Diana le urează spor și dibăcie căci vocația de bibliotecar nu include doar lecturarea cărților ci și dorința de a transmite ceva tinerilor generații: “O astfel de inițiativă necesită timp și efort. La început a fost dificil dar cu ajutorul doamnelor ce participă am ajuns să facem ceva neobișnuit oferind bucurie sufletului. Celorlalți bibliotecari le doresc să fie optimiști deoarece tradițiile se cam pierd, tânăra generație având alte preocupări însă pentru a păstra aceste obiceiuri și de a atrage cititori la bibliotecă trebuie să depună multă dragoste și pasiune în ceea ce fac.”
