Ana Tohănean este o alergătoare pasionată, cu zeci de câștiguri adunate în ultimii 7 ani. Parcursul ei este unul constant, bifând nenumărate concursuri naționale și internaționale pe parcursul anilor. Cu toate acestea, povestea Anei Tohănean nu este doar despre recorduri și competiții câștigate, ci și despre pasiunea și determinarea care o motivează să se auto-depășească în fiecare zi. Începându-și cariera de alergătoare în 2018, Ana a transformat fiecare obstacol într-o provocare și fiecare provocare într-o victorie personală.
Începuturile și motivația
Dragostea ei dintâi este ciclismul, dornică de a face mișcare, Ana și-a găsit pasiunea pedalând. Împreună cu iubirea pentru natură și dorința de a vedea cât mai multe peisaje muntoase, a început să participe la concursuri de Mountain Bike. Ana a mărturisit că la toate aceste concursuri de ciclism, atenția ei cădea asupra alergătorilor înscriși la probele de Trail, „mi se părea foarte greu ce făceau ei, pentru mine era greu cu bicicleta , dapoi în alergare… părea imposibil”. Cu toate că gândirea îi punea bariere, dragostea pentru natură a motivat-o și i-a dat curaj să încerce și alergarea. „Așa, încet, am ajuns să alerg mai mult decât să pedalez, aș numi alergatul o pasiune pentru mine. Ceea ce mă motivează este libertatea, plăcerea de a fi conectată cu natura, să vezi cum înverzește, înflorește, pălește și îngheață totul în jur, cât este de spectaculos totul, devii un om mai bun când te conectezi cu ea.” Frumusețea în alergat vine din dorința de a-ți depăși limitele, cu cât încerci mai mult, cu atât știi că poți mai mult și așa vin noi dorințe arzătoare. „Dorința de a ajunge la cursa de 170 de kilometrii la UTMB, unul din cele mai cunoscute și dificile concursuri de alergare, m-a motivat să încerc un ultra maraton, cursă de 88 de kilometrii pe care am alergat-o împreuna cu alți 4 prietenii.”.
Antrenamente și pregătiri
Alergarea montană obișnuia să fie un antrenament regulat, o data la 2-3 săptămâni se întorcea pe munte cu o nouă provocare. Muntele poate să fie cel mai bun prieten al tău, dar uneori poate să îți dea și încercări. Ana și-a învins recorduri, dar a și întâmpinat provocări pe mulți munți, principalii fiind Piatra Craiului, preferații ei, Rodnei și Făgăraș. Alături de alți prieteni pasionați, a alergat pe creasta munților, dovedind timpuri record pe Piatra Craiului și Rodnei. Pe creasta Făgăraș însă, au întâmpinat-o evenimente neașteptate. „Știam cât avea să dureze să completăm toată creasta. Era stabilit să pornim din Turnul Roșu și trebuia să ajungem în Plaiul Foii, 100 de kilometri în care ajungeam să urcăm inclusiv vârfurile Moldoveanu(2544m), Negoiu(2535m), Viștea Mare(2527m), deci diferența de nivel avea să fie semnificativă”. În ciuda vremii plăcute pe care o descriau aplicațiile meteo, aceasta a luat o întorsătură periculoasă, vântul a început să bată puternic, cerul s-a umplut de nori negrii, iar Ana se afla pe creastă, cel mai periculos loc de pe munte, mai ales în condițiile de furtună. Astfel, coborârea de pe Vârful Moldoveanu a devenit o provocare primejdioasă. „Vântul aproape că mă ridica în aer, iar cu o prăpastie lângă mine nu era un sentiment amuzant. Am crezut că suntem pierduți, nu aveam nici echipament de munte complex cu noi, am mers să alergăm, nu să cărăm echipamente mari. Și acolo în ceață și ploaie, a apărut în fața noastră un refugiu. Nu ne-a venit să credem! Am intrat rapid și toată noaptea cât a durat furtuna ne-am adăpostit acolo. Nu aveam la noi decât foița de supraviețuire care să ne țină de cald, dar cumva a trecut noaptea și am reușit să ne continuăm în siguranță restul traseului.”
TDS- “Sur les Traces des Ducs de Savoie”
Din 2021, după ce a completat primul Ultra din carieră, antrenamentele nu au încetat, Concursul UTMB, Ultra-Trail du Mont-Blanc, era tot mai realizabil, astfel în anul 2023 s-a înscris la proba TDS de 150 de kilometrii la acest concurs. Concursul având loc pe baza unei extrageri, doar cei mai antrenați și norocoși oameni reușeau să participe, iar Ana a fost unul dintre aceștia. 36 de ore de alergare și 150 de kilometrii aveau sa o aștepte, cu ploaie, ninsoare, frig, dar și peisaje de neuitat, bucurie și adrenalină. Fiind primul concurs la care participă de distanțe așa de mari, oboseala și-a făcut simțită prezența, iar orele de somn pierdute au început să îi apese pleoapele, „și o secundă am simțit ca am adormit, așa, în timpul alergării, mi s-au închis ochii și am adormit”, o întâmplare amuzantă, dar periculoasă, din fericire nu s-a întâmplat nimic, ba chiar, Ana susține că a ajutat-o resetându-se, nici oboseala nu a mai simțit-o așa de apăsătoare. Epuizarea fizică totuși a apărut pe finalul competiției, „ultimii 20 de kilometri am făcut o ruptură musculară la coapsă, îmi era foarte greu la urcări, dar adrenalina că urma să termin cursa m-a ajutat să ajung la Finish. A fost spectaculos, de la intrarea in Chamonix, unde era Finish-ul, am fost aplaudată și încurajată de mii de oamenii, îmi dau fiorii când îmi reamintesc.”. Aceasta experiența dură nu a demoralizat-o, focusându-se pe frumusețea ei, a făcut pasul cel mare iar anul ce avea să vină urma să participe la cursa la care a visat toți acești ani.
UTMB
Așadar, „în 2024 m-am reîntors in Chamonix cu mai puține emoții, cam știam ce mă așteaptă, in schimb participam alături de 2700 de oamenii care au fost extrași din toata lumea, cumva cei mai buni alergători, toți dornici să ia parte la această cursă care înconjura Mont Blancul.”. Se afla în fața cursei la care a visat atâta timp, „Startul s-a dat la ora 18, 2700 de alergători la linia de pornire și peste 10000 de susținători pe marginea pistei de alergare care te încurajau. Un lanț lung de oameni până la ieșirea din oraș și nu numai, primii kilometrii au trecut ușor fiind animați de oamenii care făceau gălăgie.”. Asemănător cursei din anul trecut, oboseala a început sa se simtă după mai mulți kilometrii. Primii 80 de kilometrii au fost parcurși în 16 ore, urmați de ceilalți 90 de kilometrii care au durat 24 de ore și 40 de minute. Noaptea venea cu încercări. Cursa aceasta a fost mai problematică, „am experimentat ce înseamnă să nu poți mânca, în sensul că nu puteam înghiți mâncarea. Asta a fost marea problema, am dus cursa din stixuri, pepene roșu și geluri de energie. Această problemă a venit cu alte consecințe, dureri de burtă și diaree…”. Noaptea aceea o salvare i s-a arătat. Când oboseala era mai mare, Ana a prins din urmă alți doi români. Alături de ei, noaptea i-a trecut mult mai ușor așa că a trecut peste greutăți, „dar ambițiile mele erau mai mari decât problemele întâlnite și răsăritul de soare m-a readus in cursa, mai avem18km cu o diferența de nivel de 600de metrii , au fost cumva cei mai frumoși din cursa, grei, dar frumoși, nu mă mai durea nimic.”. Deși anul anterior primirea ei la finish de către susținători a fost mult mai călduroasă, „starea mea sufleteasca și satisfacția reușitei mele a fost ceea ce conta.”. Așa a ajuns Ana să își îndeplinească cea mai mare provocare pe care și-a auto propus-o. „Acum că am bifat recordul meu personal de 170 de kilometrii, și privesc în spate spre un asemenea concurs, nu știu daca l-aș mai repeta… Dar mă simt mândra să spun că l-am terminat cu bine și că m-am auto depășit. Indiferent de câte greutăți am dat pe traseu și câte gânduri de abandon am avut, știam că sunt mai puternică de atât și că pot duce cursa la un bun sfârșit”.
Acestea sunt doar câteva din minunatele povești pe care Ana le poate povesti din cariera ei de 7 ani în cariera de alergătoare. Experiențele și încercările la care a luat parte sunt lecții de viața pentru persoane de toate vârstele. „Eu numesc cursele de anduranță o provocare psihica, este foarte ușor să ajungi să abandonezi psihic, pentru mine a fost o reușita din toate punctele de vedere. M-aș mai întoarce în frumoșii Alpi francezi să îi explorez mai amplu în fiecare an, acum și munții aceia poartă amintirile mele.”.
Așadar, orice vis poate să devină realitate pentru oricine este dispus să lupte. Povestea Anei este una care să motiveze și să demonstreze dorințele oricărei persoane sunt posibile.
Atâta timp cât poți să visezi, poți să îndeplinești orice lucru. Îți mai trebuie doar puțin curaj și suficientă pasiune.
