La vârstă de 46 de ani, Mariana Șamșudean este asistent medical, profesoară și actual cadru medical în campania de vaccinare. Reprezintă o figură a eleganței și a solidarității în această perioadă, atât de critică pentru întreaga lume. Este un exemplu demn de urmat în viață, fiind o ilustrație a modului în care binele celor din jur este mereu pe primul loc.
Născută în anul 1975 într-o comună de lângă orașul Cluj-Napoca, Mariana a avut o copilărie grea, specifică perioadei comuniste. Deși treburile gospodărești trebuiau să reprezinte o prioritate, Mariana a protestat mereu prin dragostea de carte și cultură. Toți anii de școală i-a îmbrățișat cu drag. S-a îndrăgostit, îndeosebi, de matematică și chimie, dorindu-și, încă de mică, să devină cadru medical sau profesoară. În 1994, a absolvit Liceul „Liviu Rebreanu” din Turda, mutându-se, mai apoi, la Târgu-Mureș. Aici a urmat cursurile Școlii Postliceale Sanitare.
Imediat după finalizarea studiilor, acest oraș i-a devenit noua casă. În 1997, a fost angajată ca asistent medical la Liceul Tehnologic „Gheorghe Șincai” din Târgu Mureș. În paralel, a activat și pe secția de urgențe a Spitalului Județean Mureș, la pediatrie, realizând gărzi timp de 10 ani. În anul 2000, a reușit să se specializeze în acest domeniu: „Mereu mi-au plăcut copiii, am vrut să-i ajut, să fac tot posibilul pentru a le vedea zâmbetul pe față”.
Un nou drum – armonia
Anii ce au urmat i-au adus în dar Marianei a doua ei dorință din copilărie: meseria de profesoară. După finalizarea unei facultăți, în anul 2014 a devenit profesoară la aceeași școală postliceală la care a fost și ea, cândva, elevă. În acea perioadă, viața ei a devenit sinonim al armoniei, al echilibrului, având un soț iubitor, un cățel și o fiică deosebit de deșteaptă ce i-a moștenit dragostea pentru carte.
Viața în pandemie
Această armonie a fost perturbată de zgomotul asurzitor al unui telefon, ce a sunat într-o seară de primăvară în anul 2020. Mariana a răspuns și a fost întâmpinată de o voce bărbătească, apăsătoare: „Avem nevoie de tine. Mâine trebuie să te prezinți la Direcția de Sănătate Publică”. Conform decretului 195 din 16 martie 2020, Mariana trebuia să lucreze pentru prima dată în afara programului ei obișnuit, întrucât școlile s-au închis, iar România și întreaga lume avea să cunoască o situație fără precedent.
Am făcut cu totul și cu totul altă muncă. La început eram foarte speriată. Toată lumea era confuză de ce se întâmpla, nu mai trăisem așa ceva până atunci. Făceam baze de date cu toți oamenii care intrau în țară și ajungeau în județul Mureș. Mai apoi, am trecut la crearea deciziilor de izolare și carantinare. Cu cât situația pandemiei s-a înrăutățit, cu atât mi-a fost mai greu. Era absolut ireal ce simțeam în acele zile.
Mariana Șamșudean
Cum timpul a trecut, razele unei oarecare normalități au început să pătrundă prin negura deasă și întunecată a acelor zile. În septembrie 2020, școlile s-au redeschis pentru prima dată dupa 6 luni. Mariana își relua acum viața pe care a lăsat-o în urmă. Din păcate, însă, această „normalitate” s-a dovedit a fi poate prea scurtă. La nici trei luni după începerea anului școlar, Mariana era nevoită să revină la DSP: „la final de octombrie, școlile s-au închis din nou. A trebuit să revin la DSP pentru a-i ajuta pe colegii mei copleșiți de situația prin care treceam”.
Îmi aduc aminte că în acele zile ploioase de toamnă, am aflat din senin că și eu luasem virusul. Agitat și speriat de ce avea să urmeze, am sunat imediat la DSP, unde mi-a răspuns doamna Mariana Șamșudean. M-a liniștit imediat. Pe un ton cald, mi-a explicat ce aveam de făcut pe toată perioada carantinării.
Dânsa nu a încetat niciodată să se poarte frumos cu oamenii îndurerați și speriați de acest virus. Deși al doilea val al pandemiei a fost mult mai aspru decât primul, Mariana a reușit să își păstreze deosebita eleganță și eficacitate în a rezolva problemele din jur.
Un soi de speranță
Timpul nu stă pe loc, iar anul 2021 s-a apropiat mai repede decât am fi crezut. Odată cu el, a apărut și vaccinul. La aflarea acestei vești, Mariana decide să se înscrie drept cadru medical ce va administra vaccinul populației: „Recunosc că venirea vaccinului a fost o primă rază de soare după luni întregi de ploaie. Simțeam pentru întâia oară că, totuși, mai avem o speranță”. Din data de 18 ianuarie 2021 este prezentă aproape în fiecare zi în centrul de vaccinare din clădirea Casei de Cultură Mihai Eminescu. De atunci și până acum a ajutat zeci de mii de oameni să se imunizeze prin administrarea serului contra COVID-19.
Mariana este mamă, soție, asistent medical școlar, profesoară, iar mai nou, cadru medical în campania de vaccinare. Lucrează fără încetare din zorii dimineții, când soarele se întinde pe cerul împânzit de stele adormite, până seara, când lumina se îngână cu întunericul. Când am întrebat-o cum face față unui asemenea program deosebit de solicitant, mi-a răspuns, zâmbind: „poate sunt de fier, nu știu. Este greu, dar uit asta când văd ca îi pot ajuta pe cei din jur. Numai așa putem opri pandemia”.
Asemenea tuturor cadrelor medicale din această perioadă, Mariana a dat și continuă să dea dovadă de empatie și solidaritate. Este unul dintre motivele pentru care această țară se însănătoșește și își revine încetișor din această traumă ce a marcat întreaga planetă, COVID-19.
