Nu știu cât de des ați încercat să cereți o băutură fără pai la un local sau restaurant, dar eu o fac destul de des, și aproape de fiecare dată chelnerul se uită urât la mine și îmi ignoră cererea. Problema nu este că nu-mi plac mie paiele, problema este că naturii nu-i plac paiele, nu-i place plasticul, în general. 🥤
Din ce în ce mai multă lume încearcă să facă progrese spre un viitor lipsit de plastic, iar acest lucru este resimțit datorită mediatizării productive.
Până de curând, accentul era pus, în mare parte, pe reciclare: mii de containere de reciclare, proiecte la diferite școli, educație despre reciclare , însă soluția nu este nici pe departe reciclarea.
Ceea ce nu este atât de mediatizat este faptul că doar 30% din deșeurile noastre ajung să fie reciclate, ceea ce face face jocul de a trăitul puțin mai complicat decât am crezut. Conform unui studiu realizat de EUROSTAT, în 2015, în România, doar 3% dintr-o cantitate de 272 de kilograme/ locuitor se reciclează, clasându-ne astfel pe ultimele locuri din Uniunea Europeană.
Astfel, în joc intervine o nouă mișcare: zero waste-ul. Mișcarea zero waste presupune un stil de viață prin care persoanele produc cât mai puține deșeuri sau trimit cât mai puțin către depozitele de deșeuri.
Pentru a urma un exemplu pozitiv, am stat de vorbă cu Andreea, o tânără din Sibiu, care s-a mutat recent în Norvegia.
Andreea are 24 de ani și a absolvit recent specializarea de Turism Cultural din cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj – Napoca. În timpul liber este cercetaș și face mult voluntariat. Ea practică de ceva timp zero waste-ul, așa că am rugat-o să ne împărtășească din experiența ei.
Cum ai aflat de această mișcare? Ce te-a determinat să te alături?
Am descoperit zero waste (viața fără risipă) în timp ce mă documentam despre impactul devastator al plasticului de unică folosință asupra oceanelor. Am fost uimită de cantitatea mică de plastic ce poate fi de fapt reciclat, iar adoptarea unui stil de viață care să reducă producția de plastic mi s-a părut o alternativă excelentă. Am ales să adopt acest stil de viață din respect pentru natură și pentru a motiva și alte persoane să se alăture luptei împotriva plasticului și a risipei de orice fel.
Ești de părere că orașul in care locuiești îți oferă destule posibilități pentru a practica acest stil de viață?
Da, momentan locuiesc in Norvegia, iar sistemul de reciclare este foarte bine pus la punct în toată țara. Mai mult, ești încurajat să reduci risipa alimentară și să ai propriul sistem de compost. În ceea ce privește cumpărăturile de zi cu zi, există magazine online de unde poți cumpăra produse eco friendly fără ambalaj din plastic, iar în multe supermarketuri poți opta pentru alimente ecologice. Cea mai mare provocare este să găsești legume și fructe fără ambalaj individual sau stickere.
Care a fost cel mai dificil lucru pe care l-ai întâmpinat de când practici zero waste-ul?
Consider că cel mai dificil aspect este schimbarea stilului de viață. Trebuie să perseverezi și să lupți impotriva tentației de a te întoarce la vechile obiceiuri. Trebuie sa fii constient ca la început o să duci o viață cu less waste și abia la un moment dat, după luni sau chiar ani, să ajungi la performanța de a avea zero risipă.
Crezi că dacă ai fi rămas în România ai fi putut să continui să practici această mișcare?
Da, cred că ține de motivație și mai puțin de locul în care locuiești. Bineînțeles, sunt provocări diferite, dar creativitatea și internetul sunt cele mai bune resurse în găsirea de alternative. De exemplu, România are foarte multe magazine și piețe agro-alimentare în care se vând produse proaspete, locale, fără ambalaje, magazine ce nu se găsesc în Norvegia
Majoritatea activității ei, o urmăresc pe facebook, acolo unde postează ocazional mici progrese: de la decorațiuni de brad homemade până la crearea propriului iaurt
Ce face Andreea nu este ceva imposibil, toți putem face mici progrese pentru a reduce risipa. Totul pornește de la niște gesturi simple, care țin, în mare parte de înlocuirea obiceiurilor dăunătoare: azi o să înlocuiesc punga de plastic pe care o cer de la magazin cu o plasă de pânză pe care o aduc de acasă; azi o să înlocuiesc sticla de apă de plastic pe care o cumpăr de la magazin cu o sticlă refolosibilă pe care o să o am la mine mereu; azi o să înlocuiesc paiul de plastic pe care îl primesc la restaurant cu un pai de metal… Lista poate continua la nesfârșit, însă ceea ce am vrut să subliniez este faptul că și cel mai mic gest, precum refuzarea unui pai de unică folosință, are un impact mare, așa că propun să să spunem „pa” plasticului, și să începem să avem grijă de planeta noastră!
