Conceptul de “patriarhat” întotdeauna mi-a generat un puternic sentiment de furie. Poate și pentru că mama m-a învățat că nu se merită să mă supun în fața unui bărbat, doar pentru simplul motiv că are bani și mă poate întreține. Deși tata a fost mereu cel care aducea cei mai mulți bani în casă, mama nu s-a lăsat niciodată mai prejos și a vrut să demonstreze că mă poate crește pe mine, și, în același timp, poate avea un job. După părerea mea zic că amândoi au făcut o treabă destul de bună, având în vedere că am terminat cu o notă foarte mare la bac, am ajuns la facultate în Cluj, și am cei “7 ani de acasă” spre deosebire de generațiile mai tinere care au acum 12-13 ani și sunt total lipsiți de respect.
Întrebarea care mă frământă de câteva zile este “De ce în anul 2024 încă există ideea de patriarhat atât de bine înrădăcinată printre noi și nu doar în rândul bărbaților, ci și al femeilor?”. Personal, sunt de părere că fiecare este liber să facă ce vrea cu viața lui. Dacă vrei să ai o familie mare și frumoasă, nimeni nu te oprește. Dacă vrei să îți petreci viața călătorind și să nu ai niciodată un loc definitiv în care să rămâi, superb te susțin. Dacă vrei să ai o carieră și nu îți dorești nicidecum copii, este alegerea ta, ți-o respect. Dar asta nu înseamnă că, dacă tu vrei să faci ceva cu viața ta, și persoanele din jurul tău trebuie să se conformeze acelorași principii. Astfel că, dacă vrei să fii o femeie care are grijă de casă și de copii, iar bărbatul să fie cel care se ocupă de partea financiară, așa cum se întâmplă de secole în multe familii, este perfect în regulă. Totuși, nu încerca să îi impui asta și prietenei tale, surorii tale, oricărei alte femei care nu își dorește asta de la viață. Dacă patriarhatul ar dispărea complet din orice religie și tradiție, ar fi societatea distrusă complet? Sau am fi cu toții mult mai fericiți, întrucât am face fix ce ne dorește inima?
Așa cum susține scriitoarea Gerda Lerner în cartea sa “The Creation of Patriarchy”, publicată în 1896, ideea de patriarhat a început dinainte de Hristos, în Antichitate. De altfel, după părerea ei, dacă acest concept are un început undeva în istorie, poate avea și un sfârșit. Aici sunt complet de acord cu ea. În cazul ideal, în care de mâine toate persoanele care cred în patriarhat și-ar schimba părerea, femeile ar putea să fie președinți și să nu mai fie privite ca incapabile de o asemenea responsabilitate sau ar putea conduce mașini fără să se mai creadă că sigur o să facă accident la un moment dat. La modul real, se pare că 8 din 10 accidente rutiere sunt cauzate de bărbați. [1] Francezii au o campanie care are ca deviză: “Ca să rămâi în viață la volan, este cel mai bine să conduci ca o femeie!”. De ce? Pentru că bărbații sunt imprudenți, se urcă la volan beți, au acel ego care le spune că ei pot conduce și legați la ochi eventual. Femeile în schimb, din ce am observat, sunt mai atente, mai receptive, conduc mai încet dacă vremea nu ține cu ele.
În multe aspecte ale vieții s-a constatat că prezența unei femei este vitală. Să luăm cazul lui Marie Curie, o savantă de origine poloneză, singura dublu laureată a premiului Nobel în două domenii științifice diferite(fizică și chimie). Este un model pentru tinerele din zilele noastre care vor să activeze în medicină, biologie, chimie sau fizică. Deși a avut o copilărie dificilă a demonstrat că se poate, că și femeile pot excela în domenii exacte, nu doar în literatură. Mai ales că în secolele XIX-XX, în care ea a trăit, băieții erau mult mai susținuți să urmeze o carieră în STEM. [2] De asemenea, o avem pe Kamala Harris, vicepreședintele SUA. Este prima femeie de culoare, cu origini asiatico-americane, care ocupă această poziție politică și o admirăm pentru asta.
Femeile nu sunt doar cele care procreează
Nu voi sta acum să înșiruiesc toate femeile care au avut succes, deși poate nimeni nu a avut încredere în ele. Ideea la care vreau să ajung este că bărbații și femeile ar trebui priviți pe picior de egalitate în viață, fie că vorbim de job-uri, fie de treburi casnice. În concepția noastră, ca români, rolurile de gen există și se perpetuează de la o generație la alta ceea ce nu este în regulă. De ce ar trebui să știe un bărbat cum să schimbe roata la mașină și să lucreze în domeniul IT și o femeie nu? În cazul în care femeia face pană pe drum și nu e nimeni să o ajute se prespune că rămâne privind la cauciuc până vin cei de la remorcare? De altfel, multe femei se descurcă uimitor de bine în științe exacte și dovedesc că nu doar bărbații se pricep la asta. Avem cazuri remarcabile în istorie în acest sens. Un prim exemplu ar fi Vera Myller-Lebedev, de origine rusă, ce a devenit în 1918, prima profesoară universitară din România care preda algebra superioară și teoria funcțiilor la Universitatea din Iași. O altă femeie care a dărâmat stereotipurile este Silvia Creangă, fiind prima femeie din România care și-a luat doctoratul în matematici.
Recent, s-a viralizat pe TikTok discursul unui fotbalist destul de cunoscut în America, Harrison Butker, care a vorbit la o absolvire a studenților de la Colegiul Benedictin din Kansas. Acesta a simțit nevoia să menționeze faptul că viața soției lui a început cu adevărat, abia după ce a devenit mamă. Le-a discretat complet eforturile studentelor de a termina respectiva facultate, spunându-le că au fost păcălite de iluzia unor cariere și a presupus că majoritatea dintre ele se vor simți cele mai împlinite când vor fi căsătorite și vor avea copii. Ulterior acestui discurs problematic, s-a lansat o petiție prin care fotbalistul să fie concediat, semnată de aproape 160.000 de oameni.
Ceea ce nu înțeleg multe persoane este că, majoritatea femeilor tinere din ziua de azi sunt mult mai dezvoltate din punct de vedere mental și emoțional, nu se mai mulțumesc cu orice și vor mai mult de la viață decât să își ia bacul și să își facă o familie. Își doresc să termine facultăți, să aibă joburi bine plătite ca în cazul în care ajung să divorțeze de soț, să își poată întreține copiii din banii lor și să nu aștepte după pensia pe care ar trebui să o trimită tatăl. [4] Există și femei care vor pur și simplu să își trăiască viața călătorind și să nu facă niciodată copii. Totuși, nici ele nu ar trebui judecate. Preferința lor de a nu naște poate veni din experiențele pe care le-au avut în copilărie și din teama de a nu duce mai departe traumele familiale.
Chiar se descurcă bărbații atât de bine să fie cap de familie și de țară?
Întotdeauna m-am întrebat cum ar fi dacă președinții de pe glob ar fi majoritar femei. Ar mai exista războaie? Eu tind să cred că femeile nu ar apela la arme, ci s-ar mulțumi să își arunce replici acide și să se bârfească unele pe celelalte în cel mai rău caz. Dar lăsând gluma la o parte, un studiu din anul 2019, realizat de Susan Perkins și Katherine W. Phillips, intitulat “Are Women Better at Leading Diverse Countries Than Men?” [3] arată că atunci când femeile ocupă poziții înalte în companii și state, toată lumea are de câștigat. Cele două profesoare au descoperit că femeile sunt mai deschise la a accepta diversitatea culturală, rasială, sexuală și nu numai, iar asta aduce beneficii atât în context politic, cât și de management. Tot în articolul anterior menționat, ni se prezintă o situație concretă din Liberia, unde în timpul primilor 5 ani de mandat ai președintei Johnson Sirleaf (2006-2010), PIB-ul avea o rată anuală de creștere de 4%, în comparație cu președenția predecesorului ei, Charles Taylor (1999-2003), timp în care rata anuală de creștere a PIB-ului a fost de doar 1%. Se pare că acest studiu ne demonstrează că femeile sunt capabile să conducă o țară și o pot face mai bine decât bărbații.
În ceea ce privește rolul bărbaților de a fi cap de familie, mulți nu mai dau dovadă de calitățile necesare să ocupe această poziție, însă, cu toate astea, au anumite așteptări de la femei. Am văzut pe Tiktok interviuri cu bărbați care au fost întrebați dacă s-ar duce la război în cazul în care și România ar fi atacată de Rusia, iar ei au spus că nu. Tot pe această platformă am remarcat în comentarii bărbați deranjați de materialismul femeilor din ziua de azi. Totuși, această dorință a doamnelor și domnișoarelor de a fi întreținute vine tot din asumarea masculilor de a fi dominanți. Adică dacă tot te consideri mai tare decât sexul opus demonstrează că ai cu ce te lăuda, nu aștepta să împărțiți nota de plată la întâlniri.
Patriarhatul își avea rostul cândva
Nu sunt total împotriva acestui joc de roluri în care bărbatul e cel care conduce și femeia se ocupă de meseria de casnică, dar cred că odată cu evoluția societății și gândirea oamenilor trebuie să se dezvolte. O femeie cu o carieră de succes poate fi și mamă în urma reușitelor sale profesionale. De altfel, un bărbat care e manager de companie poate să își calce singur o cămașă și să își facă de mâncare. Ar trebui să renunțăm la această atribuire de activități și job-uri conform genului și să ne focusăm pe capabilitățile unui om indiferent că e bărbat, femeie, persoană de gen neutru și lista poate continua. Un exemplu concret de persoană care încalcă stereotipurile de gen sunt chiar eu. Sunt fată și nu știu, dar nici nu mă atrage gătitul. În schimb, aș face curat la orice oră din zi și din noapte. Am fost pe profil de matematică-informatică și până într-un punct mi-a plăcut și am înțeles matematica și fizica. Vreau să am un job stabil înainte de a-mi forma o familie. Și nu sunt sigură că vreau neapărat copii.
Așadar, patriarhatul ar trebui să se dizolve încet încet. În unele țări este totuși imposibil să cerem acest lucru din cauza religiilor stricte, dar la noi cred că ar fi mult mai ușor acest lucru. Totul pleacă de la credințele cu care am fost crescuți și pe care, dacă vrem, putem să le schimbăm.
Surse:
[1] Studiu: 8 din 10 accidente sunt cauzate de bărbați
[2] Kahn, S., & Ginther, D. (2017). Women and STEM.
[3] Perkins, Susan and Phillips, Katherine, Are Women Better at Leading Diverse Countries Than Men? (February 7, 2019). Harvard Business Review, 2019
[4] McDonald, P. Gender equity, social institutions and the future of fertility. Journal of Population Research 17, 1–16 (2000)
