Eutanasierea a stârnit de-a lungul anilor multiple dezbateri. Există diferite modalități prin care pacientului i se poate oferi o moarte mai liniștită: eutanasierea activă, pasivă și indirectă. Cea pasivă face referire la oprirea adiminstrării tratamentului, lăsând pacientul să moară, iar eutanasierea indirectă implică o acțiune ce are scopul de a minimaliza suferința pacientului chiar și cu o posibilitate de deces a acesuia. (Madoka K., Nana A., Yoshiyuki T., 2023) La momentul actual, global, eutanasierea activă este legalizată în zece state: Belgia, Luxembourg, Olanda, Spania, Canada, Columbia, Noua Zeelandă (EMANUAL și alții 2016), Portugalia (The Guardian, 2023), Australia (Anne Wagner, 2023) și Ecuador (Luke Taylor, 2024). În alte țări, precum Japonia, legalizarea acesteia este la nivel de discuție (Madoka et al., 2023). Elveția este una dintre țările în care eutanasierea pasivă nu este pedepsită prin lege (J. M. Trejo-Gabriel-Galan, 2024).
Pe de o parte, legalizarea eutanasierii poate permite pacienților care suferă de dureri insuportabile și/ sau boli terminale să opteze pentru o moarte fără suferință. În aceste cazuri extreme legea ar trebui să fie de partea societății și să le permită dreptul la o moarte mai liniștită. Cu toate acestea, reglementarea eutanasierii clinice și practicarea acesteia în afara cazurilor extreme menționate anterior poate avea repercursiuni negative.
În primul rând, legalizarea eutanasierii poate duce la consecințe precum înmulțirea abuzurilor și presiunilor asupra persoanelor vulnerabile. Nu este un secret că în instituțiile medicale sunt cazuri în care pacienții, în special bătrânii, pacienți cu boli terminale sau dizabilități, sunt abuzați. Aprobarea de către un stat al unui proces de moarte ușoară ar îndemna o astfel de atitudine.
Legalizarea sinuciderii asistate și a eutanasiei ar prezenta riscuri profunde pentru mulți pacienți… Practicile vor prezenta cele mai mari riscuri pentru cei care sunt săraci, în vârstă, membri ai unui grup minoritar sau care nu au acces la o bună îngrijire medicală
(Hrvoje Vargić, World Youth Alliance
O astfel de situație a fost prezentă în timpul Germaniei Naziste. Sistemul nu era unul care să agreeze persoanele cu dizabilități, cei care suferă de boli terminale și bătrânii, având în vedere că nu erau nici apți de luptă și nici nu reprezentau o forță de muncă suficient de bună. Astfel, a fost înființat un program de eutanasiere. Începând cu anul 1941, în lagărele de concentarre au început a fi uciși prizonierii prin injectarea diferitor substanțe în vene sau chiar direct în inimă (Auschwitz-Birkenau Memorial and Museum). Chiar și după mai bine de câteva decenii toleranța față de aceste categorii de persoane nu pare a se fi îmbunătățit. „În anul 2014, Ministrul Sănătății din Lituania a declarat că eutanasierea este o soluție pentru oamenii săraci (Hrvoje Vargić, World Youth Alliance). O declarație asemănătoare a fost făcută și de ministrul finanțelor din Japonia ce a susținut că oamenii bătrâni ar trebui să se grăbească să moară” (Hrvoje Vargić, World Youth Alliance). Un studiu efectuat de Canadian Medical Association Journal declară că legalizarea eutanasierii clinice „ar putea reduce cheltuielile anuale de asistență medicală în Canada cu o sumă cuprinsă între 34,7 și 138.8 milioane de dolari” (Aaron J. Trachtenberg, Braden Manns, 2017). Astfel, am putea zice că statele ar profita pe urma uciderii acestor categorii de oameni. Prin consecință, pacienții ar putea fi influențați să aleagă eutanasierea. Cazurile de genul se pot întâmpla inclusiv în familiile ce nu au un venit care să le permită tratamentul medical al unul membru, sau familiile în care există un anumit interes. Prin legalizarea eutanasierii statul va promova, chiar normaliza acest tip de comportament.
În al doilea rând, trăim într-o perioadă în care bolile psiho-emoționale precum depresia și anxietatea, dar și abuzul de substanțe sunt din ce în ce mai des întâlnite, în special în urma pandemiei (Statistica Research Department, 2024). În anul 2022 un studiu efectuat de World Health Organization (WHO) specifică mărirea la nivel global a anxietății și depresiei cu 25% în primul an de pandemie (WHO, 2022). Legalizarea eutanasiei ar încuraja oamenii să aleagă suicidul, știind că au o opțiune ce le-ar rezolva problema într-un fel mai rapid și liniștit. „E important să ținem minte că un număr mare de cazuri de suicid se întâmplă din cauza depresiei sau a unei boli psiho-emoționale. Legalizarea eutanasierii îi expune pe aceștia la un pericol sporit de a fi uciși în loc să fie tratați” (Hrvoje Vargić, World Youth Alliance). Un studiu publicat de The Journal of Ethics in Mental Health specifică: „Introducerea eutanasierii și a suicidului asistat este urmată de o creștere considerabilă a sinuciderilor (inclusiv a sinuciderilor asistate) și a deceselor autoprovocate intenționat. Nu există nici o reducere a sinuciderii neasistate în raport cu vecinul cel mai asemănător care nu are legalizată eutanasierea și sinuciderea asistată și, în unele cazuri, există o creștere relativ și/ sau absolută a sinucideii neasistate.” (David Albert Jones, 2022). În concluzie, legalizarea eutanasierea ar putea avea consecințe negative pe plan social, moral, etic. Dacă un stat ar decide oficializarea unui asemenea proces, atunci ar trebui să stabilească atent norme foarte stricte, doar pentru cazurile extreme în care oamenii suferă de boli terminale și/ sau dureri insuportabile. În cazul în care normele nu sunt foarte clare și nu sunt stricte atunci se poate de ajuns la un genocid legal.
