Planeta o duce rău. Trebuie doar să deschidem geamul ca să vedem. Asta dacă nu cumva îți place să crezi că trebuie să fie 40° de grade vara și să moară oamenii pe stradă, iar iarna să fie mai mult cu numele în calendar. Când povestesc „ăi bătrâni” că pe vremea lor era zăpada de 3 metri și ger în fiecare iarnă, n-ar trebui să ne întrebăm dacă așa ar fi trebuit să fie și acum?
Dar nu, e ok, pentru că ce poți face tu până la urmă. Corporațiile mari și celebritățile sunt de vină mereu, acolo e problema. Și da, poluează. Mult. Distrug mult. Dar cât rău pot face planetei multe vieți mici și neînsemnate care zic „Păi eu ce să fac, n-am nicio putere.”? Mult.
Pe pagina de Facebook a Irinei Breniuc m-a întâmpinat mesajul „because all we need is less.” („pentu că tot ce ne trebuie e mai puțin.”). Un mesaj care spune tot ce trebuie despre scopul ei ca activistă pentru mediu, dar și ca om.
Nu e vorba de a face cât mai mult, ci e vorba de a face. Acțiunile mici, una câte una, pot ajunge departe. „Eu cred că soluția poate veni și de jos în sus, în momentul în care suficienți oameni, o masă critică, cere schimbare.”. Asta mi-a spus Irina atunci când ne gândeam la ce resurse ne sunt puse la dispoziție de către stat în România.
Câtă mâncare aruncăm?
Și totuși, e așa rea situția asta? De ce ne trebuie mai puțin?
Dacă deșeurile alimentare ar fi o țară, aceasta ar fi al treilea cel mai mare emițător de gaze cu efect de sera după SUA și China, potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite.
Conform A.N.S.V.S.A (Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor), la nivel global, aproximativ 1/3 din totalul alimentelor produse pentru consumul uman este irosit, iar in Uniunea Europeană se estimează că 20% din totalul alimentelor produse se pierd sau se irosesc, ceea ce generează importante costuri economice și de mediu. În același timp, 43 de milioane de europeni nu își permit zilnic mese care să asigure o alimentație adecvată.
Situația este similară și în țara noastră: România ocupă locul 9 în clasamentul UE privind risipa de alimente: aruncăm anual 2.5 milioane de tone de alimente la coșul de gunoi, asta înseamnă că fiecare român aruncă la gunoi aproximativ 75 de kilograme de mâncare în fiecare an. Mâncarea risipită înseamnă bani aruncați, iar acest lucru se întâmplă în contextul în care aproximativ 50% dintre români cheltuie circa 40% din venitul lunar pentru hrană.
Mai mult, există o alta față a României: țara unde peste 41,5% dintre copii trăiesc în risc de sărăcie, 60% din familiile din mediul rural nu-și pot asigura hrana zilnic si aproximativ 5 milioane de români trăiesc în risc de sărăcie.
Ce înseamnă să trăiești zero-waste
Soluția ar fi să încercăm să trăim mai bine, cu mai puțin, fără să luam mai mult decât ne trebuie sau ce nu ne trebuie. „Zero-waste e un nume așa, mai cuprinzător, de fapt nu ajungi niciodată să fii zero-waste, ești low-waste, reduci deșeurile și risipa.”, așa a descris Irina Breniuc termenul de zero-waste și ce înseamna pentru ea.
Am mai întrebat-o și cum a început acest stil de viață pentru ea, cum a pornit de la a fi ca noi toți ceilalți, la a se adapta și a fi atât de responsabilă cu privire la mediu.
Aceasta a fost interesată de ecologie din facultate, apoi a scris ca jurnalistă la responsabilitatesocială.ro și ulterior la Green Report, ambele bazându-se pe subiecte de mediu. „În momentul în care scrii zi de zi despre cât de nașpa e situația, e puțin dificil să continui cu obiceiurile pe care le condamnă oamenii de știință. Și atunci începi să îți pui niște probleme și fie te rupi, în psihic, ai acolo o disonanță cognitivă pe care o ignori, fie asta te aduce să faci niște schimbări în viața ta, iar veganismul a fost una dintre ele.”
Să nu „produci” plastic, poate părea imposibil, la urma urmei, aproape tot ce cumpărăm și avem nevoie vine in cel puțin un strat de plastic. În remedierea acestei situații intervin magazinele zero-waste, care ne oferă cam tot ce am putea avea nevoie, în alternative prietenoase cu mediul.
„Este un singur magazin zero-waste în București, l-a deschis o prietenă și de atunci îmi fac cumpărăturile preponderent de acolo. Se mai completează și cu un coș de legume organice de la o fermă socială de lângă București, și într-adevăr sunt produse pe care nu le gasesc nici într-o parte nici în alta și atunci, da, încă le mai cumpăr din supermarket și încă mai generez, nu știu, plastic, mai mult decât o făceam în perioada în care eram mai radicală cu treaba asta. Cred că și pandemia a avut un rol, când ai fost forțat să comanzi la un moment dat și ți-au venit tone de plastic cu produsele.”
Cu toate că un magazin în care toate produsele sunt eco și vin la vrac sună bine, aparent nu e destul. Să te duci să iei exact cât ai nevoie, în propriul tău recipient, ar trebui să fie un scop comun, însă nu este comod, lucru care se observă din volumul de cumpărători.
„La magazin vine mult mai puțină lume decât ar trebui ca magazinul să iasă pe 0, el este pe minus de 3 ani de când s-a deschis și asta este cumva un semnal, adică magazinul este apreciat, este lăudat, ce frumos, ce muncă minunată faceți, dar realitatea este că suntem mulți prea puțini consumatori ca să se susțina un astfel de business, sunt business-uri în țară care s-au închis din cauza asta, în Sibiu, Oradea, Sf. Gheorghe. Nu-mi dau seama dacă e înaintea timpului, cumva oamenii încă nu sunt încă pregătiții să facă trecerea asta, sau încă nu ne doare suficient de tare încât să o facem, pentru că nu e resimțită neapărat ca o criză reală în acest moment. Oamenii în criză se adaptează, se pare că în afară ei, deși oamenii de știință ne spun că asta urmează, nu se întâmplă asta, până în momentul în care nu ne doare real. Și na, e puțin trist pentru că nu ai cum să eviți o criză viitoare dacă te comporți ca și cum nimic nu s-a întâmplat.”
Un motiv pe care îl invocă multă lume, chiar și eu mă declar vinovată, e că „E mai scump să mănânci eco mereu, și nu din comerț”. Dar oare chiar e așa? Tocmai asta ar putea să fie un semn că trăim în continuare într-un capitalism nebun care ne manipulează înspre consum, înspre un consum irațional, nenecesar.
„Gătind acasă foarte mult, luând de la 0 ingrdientele, brute, cred că face cea mai mare economie dacă nu cumperi produsele deja procesate. Referitor la zero-waste, adică la produse vrac, venite fără ambalaje, cred că există locuri de unde poți cumpăra mult mai ieftin, însă e vorba și de calitatea produselor, ar fi nedrept să compari un produs de foarte proastă calitate care vine ambalat cu un produs poate chiar organic care vine neambalat la magazin zero-waste.” Per total, în opinia ei, un stil de a cumpăra zero-waste aduce foarte multe avantaje, în sensul că nu ești obligat să iei cantitatea pe care o ambalează la magazin: ai nevoie de 200gr de paste, îți iei 200gr de paste, nu trebuie să iei 500 și să le uiți într-un dulap. Pastele le poți folosi și mai mult timp, dar când vine vorba de produse care pot râncezi, n-ai nevoie uneori de tot pachetul, și atunci faci economie prin simplul fapt că iei exact cât ai nevoie, și nici nu mai arunci.
Pe Alexandra Văsii o știu de pe TikTok, contul ei go_earthfluence având peste 20.000 de urmăritori. Ea face TikTok-uri în special pe partea de risipă: cum putem refolosi ce avem, ce să facem cu mâncarea în exces, cum să compostăm.
„Dacă mă gândesc bine, eu am fost mereu preocupată de ceea ce ține de natură și de grija față de aceasta. Mă frustra enorm (și încă mă supără, ce-i drept) când vedeam oameni care aruncă gunoaie prin pădure sau în general în locuri în care nu ar trebui.”
Discutând cu ea, mi-a împărtășit că pe lânga comunitatea frumoasă care se formează în jurul magazinelor și al inițiativelor zero-waste, cea mai mare problemă este raritatea acestora.
„Un magazin zero-waste nu îl ai la colțul blocului așa cum sunt toate supermarketurile, trebuie să îți iei un angajament pentru stilul ăsta de cumpărături și să faci asta recurent. Având în vedere că vreo 50% din coșul nostru de gunoi e format din bio-deșeuri, util ar fi să îl colectăm separat. Ar fi bine să le putem composta lângă locuințele noastre, însă stațiile de compostare comunitară sau măsurile luate de stat nu sunt suficiente ca oamenii să poată face asta și atunci cineva care vrea să facă asta trebuie să își aloce un timp suficient astfel încât să se deplaseze săptămânal până la stațiile existente.”
Educația și conștientizarea rămân totuși o parte extrem de importantă pentru a face tranziția către un stil de viață eco-friendly mai ușoară. Cu cât sunt mai mulți oameni informați despre impactul pe care îl avem ca societate asupra mediului și despre opțiunile disponibile pentru a reduce acest impact, cu atât vor fi mai dispuși să facă schimbări.
Nu e vorba despre a face suficient, ci de a acționa pe termen lung. Despre a recunoaște realitatea, dar și despre a ne lua putere din puținul acela cu care putem contribui. Nu putem scoate mâine tot microplasticul din oceane, dar putem să nu-l mai producem.
Resurse care te vor ajuta să găsești soluții:
- Micile Bucurii, o comunitate pe Facebook unde oamenii preocupați de protejarea mediului împărtășesc idei pentru o viață mai sustenabilă.
- go_earthfluence, contul Alexandrei Văsii unde poți învăța cum să folosești ceea ce ai deja. O găsești și pe instagram sub același nume
- Mai Bine, locul perfect pentru a te informa cu privire la inițiative și evenimente care să te învețe să trăiești mai bine
- CUIB, Centrul Urban de Inițiative Bune