Se pare că până și țările asiatice au ajuns să se autodepășească, astfel că în India timpul petrecut aproximativ pe zi citind este de aproximativ 10 ore și 42 de minute. În Europa, țările nordice precum Finlanda și Estonia sunt cele care dețin recordul la procentul de persoane care citesc din totalul populației (aproape 18%). Totuși, asta nu înseamnă că în România tinerii nu mai citesc. Sunt Mara Ionescu, o studentă de aproape 20 de ani și sunt dovada vie că noi, tineretul român, încă suntem pasionați de citit și căutăm să găsim noi povești și personaje de care să ne atașăm.
Povestea mea
Pasiunea mea pentru lectură a început de când eram mică și mama îmi citea povești pentru copii. Am amintiri clare cu momentele în care îmi citea, mai ales când era vorba de „Scufița roșie”. Intra în pielea lupului atât de bine și mă făcea să-mi placă să o ascult citind. După ce m-a învățat să citesc a venit rândul meu să îmi creez propriul univers ficțional în minte în timpul lecturii. Nu mai aveam nevoie să interpreteze mama personajele, pentru că aveam imaginația la dispoziție să facă asta. Cred că niciodată nu o să mă satur de citit, însă trebuie să recunosc că, asemenea multor adolescenți, am fugit de cărțile din liceu. Mi se părea un chin să le citesc, eu voiam ceva mai fantezist, mai plin de personaje cu puteri supranaturale, căci genul meu preferat de cărți este fantasy. Singurele romane polițiste care m-au captivat au fost cele ale Agathei Christie.
Statisticile INS cam dau de gândit
Să aruncăm, totuși, o privire și la cifrele sumbre transmise de Institutul Național de Statistică. Potrivit INS, peste 11 milioane de români, adică mai bine de jumătate din populația țării, nu au citit nici măcar o singură carte în ultimul an.
Cei mai puțin interesați de lectură par să fie românii cu vârste cuprinse între 65-74 de ani, în proporție de 40%, iar cei cu vârste între 25-49 de ani declară că motivul principal pentru care nu au citit este că nu au timp. Dintre cei intervievați, 39% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 16 ani-24 de ani au declarat că nu sunt interesate să citească și 29% nu au timp. Dar dacă privim informarea altfel și ne raportăm nu numai la cărți fizice, ci și la formatele digitale ale acestora: ebook-uri, audiobook-uri și podcasturi.
Digitalizarea cărților și ascensiunea audiobook-urilor
E-book-urile și audiobook-urile au cunoscut o creștere accelerată în ultimii ani, iar formatele digitale au ajuns să reprezinte până la 15% din vânzările de carte la nivel european, potrivit unui raport al Federației Editorilor Europeni.
Estimările Voxa arată că piața de carte digitală – audiobook și e-book – va ajunge în următorii trei ani la 50-60 milioane de lei (11-13 milioane de dolari) și va reprezenta cel puțin 10% din totalul pieței de carte din România (conform „Piața de carte digitală din România”, prima cercetare de piață dedicată audiobook-urilor și e-book-urilor din România, realizată de către Voxa în mai 2023).
Voxa va încheia cel de-al doilea an de activitate cu venituri din abonamente în valoare de circa 2,3 milioane de euro (triplarea cifrei de afaceri versus anul anterior) și peste 300.000 de utilizatori activi, după numai doi ani de activitate. Această creștere se reflectă și în creșterea categoriei – dacă anul trecut cărțile digitale reprezentau sub 1% din totalul pieței de carte, la finalul acestui an vor depăși 3%.
Iulia și ebook-urile
Iulia Fuiorea, colega și prietena mea, este o fană a ebook-urilor și datorită tranziției sale de la cărți fizice la cărți în format digital, a reușit să citească mai mult, în comparație cu mine, care prefer varianta old school a cărților. Astfel, ea poate beneficia de plăcerea de a citi oriunde, oricând și cu costuri minime, întrucât ebook-urile fie le citești de pe site-uri nu foarte sigure, fie le cumperi la un preț mult mai rezonabil decât le-ai cumpăra dintr-o librărie. Dar să vedem ce are chiar ea de spus despre obiceiurile ei în materie de lectură:
Întotdeauna mi-a plăcut să citesc. Am început din clasa a 5-a, când citeam cărți recomandate de profesoara mea de română. La liceu, o prietenă mi-a povestit despre o serie de cărți care i-au plăcut foarte mult și le-am citit și eu. Mai apoi, ne alegeam câte o carte și o citeam în paralel ca să o putem discuta. Așa am început să citesc cărți în fiecare clipă liberă pe care o prindeam. Deși am citit o bună parte din timp cărți fizice, mi se părea puțin incomod, deoarece, având mai mult timp liber seara, atunci citeam mai mult și trebuia să stau la birou cu becul aprins ore în șir. Așa am descoperit că prefer să citesc cărți în format digital pentru că puteam să mă bucur de această activitate oricând și oriunde. Am auzit și eu des zicându-se că tinerii din ziua de azi nu mai citesc, dar cred că este o diferență între a nu citi deloc și a nu citi cărți care se studiază la școală sau care au fost scrise cu foarte mult timp înainte să ne naștem, cărți clasice.
Iulia Fuiorea, 19 ani
Asemeni Iuliei sunt multe alte persoane care preferă varianta digitală a unei cărți. Totuși o statistică din 2022 arată că oamenii de pe întreaga planetă citeau în proporție de 57% cărți fizice (41% paperback, 16% hardcover), 32% ebook-uri (20% kindle, 12% alt tip de ebook), 8% audio book-uri și 3% altceva (benzi desenate, ziare etc). (https://thgmwriters.com/blog/american-book-reading-statistics-2022-2023-complete-usa-survey-data/)
Iulia a fost un caz fericit căci ei i-au plăcut cărțile recomandate de profesoara ei, dar majoritatea elevilor fug de literatura pe care le-o recomandă cadrele didactice. Ei ajung să urască cititul din cauza acestei obligativități pe care școala le-o impune de a citi anumite opere. Dacă programa ar fi schimbată și profesorii le-ar recomanda și alte cărți pe lângă cele din programă poate că și adolescenții ar fi mai interesați să citească. Multe dintre cărțile pe care le avem de citit în liceu nu sunt tocmai ușor de digerat, spre exemplu „Ion” care conține multă violență, atât verbală, cât și fizică sau „Pădurea Spânzuraților” în care, la început, se descrie o scenă macabră de pe frontul de luptă.
Denisa și lectura obligatorie
O tânără care a reușit să își depășească repulsia față de citit generată de literatura școlară ne spune cum a reușit acest lucru. Denisa Pînzariu, de asemenea prietenă și colegă de a mea, citea din obligație lecturile de la școală și ajunsese să urască această activitate, care are de fapt scopul de a ne relaxa și crea o stare de bine generală:
Am început să citesc cărți din plăcere la vârsta de 14 ani după ce am văzut o ecranizare după o carte dintr-o serie cunoscută de cărți. Neștiind dacă vor fi ecranizate și celelalte, am ales să încep să citesc cărțile pentru a afla deznodământul poveștii.
Denisa Pînzariu, 19 ani
Până atunci nu mai citisem niciodată o carte de bună voie, tot ceea ce citisem erau cărți de la școală pe care eram obligată să le citesc, iar astfel s-a născut ura mea pentru cărți. Alegeam să fac orice ca să nu citesc, pănă și privitul unui perete părea mai interesant.
După ce am terminat de citit seria respectivă de cărți, am realizat că nu uram să citesc, ci uram ce citeam.
De altfel, Denisa spre deosebire de Iulia, preferă să citească cărți fizice, pentru că astfel simte că se deconectează puțin de la device-uri și este doar ea și universul ficțional. Îi place să simtă paginile cărții, să verifice din când în când câte pagini mai sunt până la final, iar faptul că observă cum biblioteca i se umple de cărți o face să se simtă împlinită.
Cele două tinere sunt dovada vie că tinerii încă citesc. Cred că problema nu este la tineri ci la cum percepe societatea românească cititul. Într-o lume în care totul a început să se miște din ce în ce mai rapid și oamenii se obișnuiesc cu multitaskingul, și cititul a luat o altă formă. Putem să ascultăm un audiobook și în același timp să spălăm vasele sau să ne plimbăm câinele. Generațiile mai vechi ar trebui să înțeleagă asta și să nu se mai grăbească să judece.
În concluzie, stereotipul cum că „Tinerii nu mai citesc” poate fi doborât cu ușurință de mii de tineri care ascultă audiobook-uri sau podcast-uri, citesc ebook-uri sau nici măcar nu au renunțat vreodată la cartea tipărită. Până la urmă, cititul, eliberează, vindecă, învață, dă speranță, creează emoții, deschide uși ale conștiinței. Această activitate care pare atât de simplă, oferă atâtea stări și senzații contradictorii încât poate crea dependență.