Craciunul este una dintre cele mai indragite sarbatori ale anului ce aduce cu sine o atmosfera de bucurie si speranta, fiind un moment de reuniune familiala.In Bucovina, aceasta sarbatoare este marcata de traditii stravechi, care imbina credintele religioase cu obiceiurile populare, creand un amestec cultural aparte.De la colindele ce rasuna la fiecare colt al satului,pana la mesele festive bogate in mancaruri traditionale, fiecare aspect al sarbatorii poarta o semnificatie profunda.Una dintre cele mai importante traditii care inca se practica si in zilele de astazi este Ziua Ignatului sau mai precis ziua sacrificarii porcului.Astfel sarbatorile de iarna, care se intind pe parcursul a 3 saptamani incep cu data de 20 decembrie si anume cu Sarbatoarea Ignatului.

Ignatul in curtea bunicii Magdalena: Nostalgia vremurilor de altadata
Odinioara taierea porcului era un prilej de reunire a familiei, deoarece participau toti membrii familiei insa zilele de Ignat nu mai sunt ce-au fost odata pentru Bunica Magdalena .Curtea ei plina de rasete si agitatie, caldura si comfort este acum linistita. Aproape ii mai sunt doar 2 copii, in timp ce restul au plecat in strainatate, departe de locul unde au copilarit.In ciuda situatiei, bunica Magdalena nu lasa ca traditia sa se stinga si o duce mai departe.
Chiar și așa, unele dintre datini încă se păstrează cu sfințenie, iar așa cum se spune, de Ignat se taie porcul. La acest pas, în ajutorul sătenilor vine domnul Elisei, măcelarul satului. După tăierea propriu-zisă a porcului, urmează mulți alți pași.
,,Înainte de a-l pârli, l-am opărit cu apă fierbinte ca să se înmoaie și să fie moale șoricul.”, împărtășește domnul Elisei.

Astfel, bunica Magdalena este ajutata de domnul Elisei, un consatean de nadejde si de fiul ei mai mare la taierea porcului.Domul Elisei, priceput din fire ajuta la taierea, parjolirea si curatarea porcului in timp ce femeile incep pregatirile pentru bucatele ce urmeaza sa fie la masa de Craciun.Carnea este pregatita pentru afumătoare, cârnații, șunca și caltabosul fiind in centrul atentiei pe masa de Crăciun. Fumul din lemnul de fag si cireș este cel care confera mancarii aroma sa unica. Carnea se lasa la afumat câteva zile, gospodarii asigurandu-se mereu ca focul arde încet, fără flacari.Aceste delicatese nu sunt doar pentru consumul imediat, ci si pentru a fi pastrate si savurate in timpul sarbatorilor de iarna.După ce porcul a fost sacrificat, pârjolit și curățat, a început pregătirea bucatelor. Organele au fost alese pentru caltaboș și tobă, carnea a fost împărțită pentru cârnați și friptură iar șoricul crocant a fost primul degustat de cei prezenți la fața locului.


Pe lângă șorici, oaspeții au fost serviți și cu un păhărel de țuică de sfeclă, băutură alcoolică specifică zonei. De acest pas, menit să mai încălzească puțin muncitorii a căror mâini erau deja înghețate, s-a ocupat doamna Rahela, o vecină care se auto-recomandă ca având cea mai bună țuică din întregul sat.
,,Țuica la noi se face cel mai mult din sfeclă. Mai facem și de poame(prune) dar alea trebuiesc cumpărate. Noi facem să avem de Crăciun la colindători că avem fete. Procesul începe cu pusul săminții pe livadă, crește sfecla, o prășuiești, o rânduiești, o rărești și se face sfecla. Când săpăm toamna sfecla, n-o mai băgăm în beci că după trebuie să o scoatem iar din beci și s-o punem la țuică. O tocăm și o punem în butoi cu drojdie verde și zahăr. O lăsăm trei săptămâni să steie la căldură și o punem la căzan, un căzan special pentru țuică. Punem săcărică(chimen) peste ea deasupra și iese cu gust de săcărică. Avem țuica noastră de casă iarna dar îi treabă multă până se face. Îi și țuică bună, nu te doare capul și îi bună și la răceală. Mai mult eu o fac și soțul și musafirii o beau!”
Această băutură păstrează și tradiția satului, localnicii alegând să o facă în continuare și pentru a păstra vie amintirea trecutului.
,,O facem pentru că e căzanul de la moși-strămoși, îi căzănelul nost așa, țuică tradițională. Nouă ne place și așa îi specifică zonii noastre Bucovina. Țuică de asta facem de când eram eu fată, de vreo 40 de ani. M-o învățat mama mea, ea făcea cu căzanul pe sobă în casă că nu era voie pe vremea lui Ceaușescu să faci țuică. Asta îi tehnica de la bătrâni învățată.”
În completare vine și soțul ei, domnul Sava, care de obicei își petrece timpul prin străinătate la muncă dar care face tot posibilul să fie acasă de sărbători.
,,Noi pe țuică de asta am fost bazați, noi n-am băut altceva. Pe sate se mai face de poame dar la noi în sat cu de asta am fost obișnuiți. Eu și când merg în Germania îmi iau vreo două ocă(litri) la mine, ca să mă simt mai ca acasă.”

Când în sfârșit totul a fost gata, toți s-au așezat în jurul mesei și au făcut o rugăciune, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru toate cele primite. Apoi, s-au apucat de mâncat, de povestit și de glumit, împliniți că a mai trecut un an în care au reușit să păstreze vie tradiția.
Totuși, apăsarea celei mai vârstnice prezente, bunica Magdalena, se resimțea, starea ei nefiind la fel de bună ca a celorlalți.
,,Mănâncă toată lumea și după aia se duc fiecare la casa lui, asta-i pomana și rămân iar singură. Copiii nici nu-s acasă, de unde să-i scot? Unu’ îi în Italia de 24 de ani, unu’ de 20 și una de vreo 18 ani și eu am rămas singură acasă cu o grămadă de neamuri și doi copii da’ tot îs singură.” încheie bunica, cu lacrimi în ochi.
Frumusetea Craciunului de altadata
In vremurile de astazi, magia Craciunului dispare incet, iar traditiile de odinioara sunt uitate.Sarbatorile de Craciun insemnau mesele imbelsugate alaturi de familie,povesti care nu se mai terminau, mireasma cozonacilor si prajiturilor preparate de gospodine, copii care mergeau de-a colindul si cu clopotelul fiind rasplatiti cu portocale sau ce aveau gazdele mai bun, uraturile si strigaturile din stramosi, fiecare aducand un aer magic craciunului plin de emotie.
Bunica Magdalena a fost martora acestor schimbari si a simtit cum in zilele de astazi oamenii nu mai sunt preocupati de astfel de lucruri:
,,Era pe la anul nou, se făceau echipe și se umbla prin sat cu colindatul. Se umbla cu colinda de la casă la casă și fiecare om se pregătea cu ce avea mai bun să primească colindătorii. Acum nu prea se mai țin tradițiile că nici nu mai are cine să le țină.”
Totodata un alt obicei popular care inca dainuie in Bucovina sunt faimoasii mascati..Atunci cand anul nou incepe, tinerii colinda casele costumati cu diverse masti, plini de inventivitate.Mastile populare,sunt folosite în special de tineri, pentru a mai scoate un ban de sărbători insa putini stiu ca exista o traditie pastrata prin viu-grai de a alunga duhurile rele prin purtarea de masti si batutul in talange.

Astfel traditiile de sarbatori in Bucovina au fost si vor ramane o parte esentiala a identitatii culturale a regiunii.Aceste obiceiuri nu doar ca aduc bucurie si veselie, dar si intaresc legaturile comunitatii si pastreaza vie memoria stramosilor.Prin celebrarea acestor traditii, bucovinenii asigura astfel o legatura profunda cu trecutul lor.