Handbalul a fost, este și va fi mereu parte din mine. Mai mult decât un sport, handbalul a fost o lecție de viață, un interes ce mi-a modelat caracterul, ce mi-a format disciplina și care mi-a oferit cele mai frumoase momente din adolescență. Practicând handbalul timp de 10 ani, am reușit să învăț ce înseamnă munca în echipă, sacrificiul și am trăit atât bucuria victoriei, cât și gustul amar al înfrângerilor. Din acest motiv, am ales să împărtășesc povestea unui model de inspirație, care demonstrează că visurile devin realitate prin efort și perseverență.
Începuturile carierei
Nu se poate ca un pasionat de handbal, sau de sport în general, să nu fi auzit de faimoasele scandări “HUȚUPAN! HUȚUPAN!” care răsunau în urma paradelor spectaculoase ale uneia dintre cele mai mari portărițe din istoria handbalului.
Pentru Luminița Huțupan-Dinu, pasiunea pentru handbal s-a născut întâmplător. “Aveam 10 ani și eram la orele de sport în școala generală unde au venit doi profesori să selecteze fete pentru a forma o echipă de handbal.” Această întâmplare a marcat, deci, începutul unei cariere excepționale. Înclinația pentru handbal a portăriței i-a fost insuflată și de familie. “Sora și verișoara mea practicau handbalul și m-au luat cu ele în curtea școlii. Am realizat imediat că imi place acest sport. ”
Acest început a venit, bineînțeles, cu noi provocări. Una dintre cele mai mari dificultăți pentru sportivă a fost acomodarea cu noile colege. “Acomodarea cu noile mele colege a fost destul de grea, dar așa am învățat să mă adaptez rapid, indiferent de situație.”
Cariera sportivă
De-a lungul carierei, Luminița Huțupan a avut parte de numeroase momente de glorie: “3 trofee ale Ligii Campionillor, câștigate cu Krim Ljubljana și Kometal Skopje, 2 Supercupe ale Europei, cinci titluri de campioană a României, 6 de campioană a Sloveniei, Cupa Cupelor cu Oltchim și multe alte distincții și premii individuale și cu echipa, inclusiv cu cea Națională ( vicecampioană mondială în 2005).” – sursă
Printre atâtea victorii și amintiri de neprețuit, totuși, una rămâne de neînlocuit. “Cel mai frumos moment a fost cel în care am âștigat Liga Campionilor, în 2001, cu echipa Krim Ljubljana. A fost o senzație unică, de nedescris. De aici a început și recunoașterea internațională.”
Cariera unui sportiv de excelență este, însă, formată atât din victorii, cât și din înfrângeri. Deși “înfrângerile sunt doar lecții, nu finaluri”, pierdera finalei Ligii Campionilor din 2006, împotriva echipei Viborg din Danemarca, “…a fost unul dintre cele mai dificile momente, dezamăgirea a fost foarte mare, însă a trebuit să trecem peste, devenind mai motivate.”
Sportiva mărturisește că, în fiecare echipă în care a jucat, atmosfera a fost mereu una pozitivă. “Am fost norocoasă să fiu înconjurată de colege talentate, muncitoare și cu un spirit de echipă care făcea orice provocare mai ușor de depășit.”
Viața după cariera sportivă
După ani întregi de muncă continuă, victorii, sacrificii, competiții și antrenamente zi de zi, retragerea din activitate poate fi destul de copleșitoare. “A fost greu, nu mai aveam programul cu care mă obișnuisem zi de zi.”
Deși nu mai joacă pe teren, pentru Luminița Huțupan Dinu pasiunea pentru handbal și dorința de a fi conectată la acest sport rămân la fel de puternice. A devenit antrenor, fiind în prezent antrenoarea portarilor de la SCM Râmnicu Vâlcea, dorindu-și să formeze noile generații. “Echipa pe care o antrenez mă ține ocupată și îmi oferă o nouă motivație.”
Cu acest program încărcat, antrenoarea își găsește cu greu momente de respiro, iar atunci când o face, preferă să-și petreacă timpul cu familia ei. “Mă relaxez petrecând timp cu familia mea, așa îmi reîncarc bateriile.”
Diferențe în handbalul românesc
Sportiva mărturisește că există o diferență între handbalul din zilele noastre și cel din timpul carierei sale. “Acum handbalul se bazează pe viteză și forță. În timpul carierei mele, accentul se punea pe tehnică și strategie.”
Cu toate acestea, este optimistă în ceea ce privește viitorul handbalului românesc. Consideră că tinerii au talent și potențial imens. “Trebuie să creadă în visul lor. Să nu se dea bătuți și să depășească orice provocare. Ambiția, disciplina și perseverența sunt elementele esențiale unui sportiv de performanță.”
Persoane care au inspirat-o și momentele care i-au definit cariera
Fiecare persoană are un model de urmat, iar în cazul Luminiței, acel model a fost Cecile Leganger, faimoasa portăriță din Norvegia, care a impresionat-o prin stilul său unic de joc. “Cecile Leganger a fost modelul meu, atât ca sportiv, cât și ca om.”
Dacă ar fi să retrăiască un moment din cariera sa de excepție, Luminița Huțupan ar alege participarea la Jocurile Olimpice din 2000 și 2008. “Aceste competiții sunt apogeul vieții unui sportiv. Să joci pentru țara ta, alături de cei mai buni sportivi din lume este o senzație de neegalat.”
Mai mult decât o carieră, o sursă de inspirație
Luminița Huțupan Dinu nu este decât o sportivă de excepție, ci și un model de ambiție și perseverență. A pornit de la niște simple ore de sport în școala generală și a ajuns la titluri precum Cel mai bun portar din lume. Povestea ei este o sursă de inspirație, care ne învață că prin muncă și disciplină, orice vis poate deveni realitate.
“HUȚUPAN! HUȚUPAN!” – Acest nume va fi întotdeauna asociat cu performanța.
