Clasa a 11-a și clasa a 12-a sunt cunoscuți ca cei mai frumoși ani de liceu. Părinții și bunicii ne pregătesc pentru această perioadă cu povești de pe vremea lor, profesorii sunt mai înțelegători când ne văd obosiți după weekend și noi ne plimbăm de la petrecere la petrecere. Sau cel puțin așa ar fi trebuit să fie.

Pandemia i-a prins pe absolvenții promoțiilor 2020 și 2021 în clasele a 12-a, respectiv a 11-a. Printre aceștia mă aflu și eu, mai exact printre cei care au pierdut aproape un an și un semestru de liceu. Alături de mine se află Sonia, Andreea, Raluca și Mara, care au fost mai mult decât încântate să împărtășească poveștilor lor din această perioadă. Noi suntem cei care simțim că ni s-au furat experinețele vieții adolescentine, care ne erau promise de fiecare dată când colegii mai mari ne spuneau „Așteptați până începeți să mergeți la majorate” sau când părinții și bunicii ne spuneau despre petrecerile la care mergeau ei în ultimii ani de liceu.

Pe lângă generația noastră, mai sunt și cei cu un an mai mare, pe care pandemia i-a prins în timp ce se stresau deja cu examenul de Bacalaureat și cu admiterea la facultate, adică în ultimele luni de clasa a 12-a. Georgiana, Delia și Vali, care au absolvit liceul în 2020, au ales să îmi povestească și ei despre experiențele lor de elevi și, mai apoi, studenți, pe timp de pandemie.

Ceasul bate ora „vacanței

Photo by Erik Mclean on Unsplash

„Cred că știm cu toții scenariul în care se zicea la televizor că urma să stăm două săptămâni acasă și cumva ne bucuram, pentru că toată lumea a văzut situația ca pe o vacanță”, spune Raluca, absolventa unui liceu din Cluj-Napoca, promoția 2021.

11 martie 2020 a marcat începutul haosului. Ministerul Educației anunța pe edu.ro faptul că urmau să se suspende toate cursurile pe perioada 11 martie – 22 martie (2020). Ce am înțeles noi? Două săptămâni de vacanță, în care nu trebuia să ne gândim la școală sau la teme. Țin minte că mi-am lăsat cărțile și caietele în bancă, fără să îmi treacă prin cap că urma să nu le mai văd până în luna iunie.

Mara are 19 ani. A terminat profilul matematică-informatică de la un liceu din Iași și a absolvit în 2021. „Îmi amintesc și acum, când am aflat că o să stăm două săptămâni acasă din cauza pandemiei. Am mers fericită la școală în ziua de dinainte, cu gândul că e probabil să nu o mai văd mult timp și voi putea să nu mă mai stresez cu trezitul de dimineață și alte lucruri”, povestește Mara.

Andreea, Sonia și cu mine am absolvit același liceu din Cluj-Napoca, tot în 2021. Eu și Andreea am terminat profilul matematică-informatică, iar Sonia, științe ale naturii. Amândouă își amintesc că la început erau enziasmate de cele două săptămâni fără școală. „A fost foarte frumos, cred că pentru toată lumea a fost la fel. Era ca un fel de vacanță”, spune Sonia. „În acele săptămâni nu făceam ore, dar primisem niște teme pe care trebuia să le trimitem online. Eu personal nu mi-am făcut nicio temă. Tot ce aveam în minte era că nu trebuia să intru la ore, nu trebuia nici măcar să mă gândesc la școală”. Andreea povestește și ea că la început se simțea ușurată: „Mă gândeam că scăpasem de școală o vreme și că urma să am timp să mă odihnesc și relaxez, cum îmi doream de mult timp”.

Toate lucrurile bune durează puțin

„Președintele Klaus Iohannis a semnat luni (16 martie 2020) decretul privind decretarea stării de urgență pe întreg teritoriul României pentru o perioadă de 30 de zile. Școlile vor fi închise pe perioada stării de urgență”, anunță digi24.ro, pe data de 16 martie 2020.

„Această perioadă a însemnat pentru foarte multă lume confuzie și nesiguranță. Noi, ca oameni, ne raportăm la experiențe prin istoric. Așa suntem obișnuiți, iar în cazul pandemiei și al orelor online, nu avem termen de comparație”, spune doamna psiholog Anca Puinean.

Anca Puinean este psiholog și are propriul cabinet în Cluj-Napoca. Și-a obținut licența și un masterat în psihologie la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca și lucrează ca psiholog din anul 2012.

Astfel, s-a terminat vacanța și, odată cu ea, s-a dus și noțiunea de școală cu care eram obișnuiți. Propria cameră a devenit noua sală de clasă, biroul a devenit banca de la școală, tabla a început să sacadeze, iar dorința profesorilor de a fi liniște în clasă a devenit o realitate cruntă.

Pentru mine, primele luni de școală online nu s-au simțit deloc ca școală. M-am detașat destul de repede de datoriile mele de elev. Erau foarte multe teme pe care le făceam târziu sau pe care le ignoram complet, iar orele online erau foarte greu de urmărit. Orice din jurul meu îmi capta atenția mult mai ușor decât ceea ce se preda, deși profesorii erau aceeași. Totuși, în timpul orelor de matematică admiram priveliștea de pe geam, la română îmi udam plantele, iar orele de biologie mergeau foarte bine pe fundalul serialului.

În aceeași situație se afla și Sonia: „Nu puteam să urmăresc ce se preda la ore, mereu exista câte un obstacol. Conexiunea la internet nu era bună, sau profesoara scria prea repede, sau din fiecare oră se pierdeau la început câte 20 de minute, pentru că profesoarei nu-i mergea tableta grafică sau avea orice alte dificultăți tehnice”.

Andreea povestește și ea cum școala online a fost o perioadă dificilă în ceea ce privește învățatul. „Când a început clasa a 12-a mi-am dat seama că pierdusem materia din ultimele luni de clasa a 11-a, materie care era destul de importantă pentru examenul de Bacalaureat. Așa mi-am dat seama că școala online nu funcționa pentru mine. Eu aveam nevoie să fiu fizic la școală, să-mi mențin atenția la profesor și să fiu activă în timpul orei.”

„Pe mine personal m-au afectat foarte tare primele luni din pandemie. Era ceva nou, cu care nu eram obișnuită. Mi se părea ceva foarte straniu să nu poți ieși din casă, să nu te poți întâlni cu prietenii și colegii tăi și doar să stai în fața unui ecran”, povestește Raluca. „Până să mă obișnuiesc cu ideea, eram destul de demoralizată”.

În aceeași măsură, Mara își amintește că trecerea în online a avut un efect destul de negativ asupra ei. „Eu la școală mereu am profitat de faptul că am curaj să răspund și să mă implic în cadrul lecțiilor, adică contribuiam în general la toată activitatea din curs. Când am intrat în online, Zoom mi s-a părut extrem de ciudat”. Școala s-a transformat pentru Mara într-un factor de stres și a determinat-o să își piardă din încrederea de sine cu care se mândrea. „Simțeam că pe meetings dacă spun ceva sunt în centrul atenției, fiindcă vocea mea rula undeva pe fundal pe toate calculatoarele colegilor și era cam imposibil să nu auzi. Am devenit mai self-conscious și mă stresam cu orice intervenție de a mea la ore: să fie răspunsul corect, să nu mă fac de râs.”

Stând de vorbă cu doamna psiholog, am înțeles un lucru foarte important, și anume faptul că noi depindem de mediu. „Creierul e dependent de mediu și de automatism. Comportamentul nostru este afectat direct de mediul în care ne aflăm și are la bază două concepte: recompensa și validarea. Când merg la școală în fiecare zi, trebuie să depun un anume efort. Modul în care mă îmbrac contează și vreau să primesc validare. De asemenea, trebuie să fiu atent la igienă, pentru că știu că lumea observă dacă nu o fac și mă poate izola. În momentul în care școala se mută în online, iar eu nu mai părăsesc camera mea cu zilele, lucrurile astea pot să înceapă să își piardă din importanță și pot fi trecute cu vederea. De aici pot să pornească toate acele sentimente negative și lipsa de motivație, la fel și interesul pentru ce se întâmplă în timpul orelor.” După cum spune ea, aici intervine și un alt element: autoritatea profesorilor. „Când ești la școală, știi că profesorul te vede dacă nu ești atent și îți face oservații. În momentul în care intervine ecranul, el acționează ca un filtru, o barieră. Profesorii nu mai au aceeași autoritate, iar aceasta scade și mai mult atunci când elevii văd că persoanele pe care le consideră superioare nu se descurcă cu tehnologia”.

Autodisciplina – prieten și dușman

Pentru Sonia, școala online a avut totuși niște beneficii în ceea ce privește viața personală. I-a oferit mult timp liber, în care să își dezvolte pasiuni și să învețe să se motiveze singură. „Am început să am insomnii din cauză că nu făceam nimic, nici cu corpul meu, nici cu mintea mea, așa că m-am hotărât să fac ceva să schimb asta”.

„Deși stăteam acasă, aveam totuși un anumit orar de care trebuia să mă țin și aveam un motiv pentru care trebuia să mă trezesc la o anumită oră în fiecare dimineață”, spune ea. „Școala online a păstrat ideea unui program pe care îl aveam de la ora 8 dimineața până la ora 14 sau 15. Aveam ceva de făcut care nu îmi plăcea, pentru că nu îmi plăceau deloc orele respective, dar după puteam să fac ce voiam. Așa, timpul meu liber avea mai mult sens și avea mai mult scop. Aveam foarte mult timp să mă concentrez asupra unor activități care îmi plăceau. Mi-am dezvoltat multe abilități în bucătărie. Am gătit foarte mult și am învățat să fac pâine. Mi-am înnebunit părinții cu cât de multă pâine făceam.”

„După câtva timp, perioada mea de productivitate, în care făceam sport, găteam, citeam – știu că, la un moment dat, citeam câte o carte la două zile – s-a transformat în ceva negativ”, continuă să îmi povestească Sonia. „Am ajuns să nu mai fac diferența dintre ce făceam din plăcere și ce făceam doar să am ocupație. Am devenit obsedată de a face ceva. Făceam sport de trei ori pe zi numai ca să nu mai stau jos. Analizam gazonul de afară doar ca să am motiv să mă plimb prin curte.”

Spaceship You, CGP Grey, despre autodisciplină în pandemie

Lipsa de socializare are două fețe

Despre lunile de școală online, Andreea își amintește cât de mult a afectat-o faptul că nu își mai vedea colegii. „Aceștia îmi lipseau foarte mult și îmi doream nespus de mult să merg la școală”, spune ea. „Țin minte că în iunie 2020, după ce s-au ridicat restricțiile, am mers cu câteva colege la școală să ne luăm cărțile uitate în bănci încă din martie și, văzând clădirile și pe doamna dirigintă, mi-am dat seama că mai aveam doar un an de liceu rămas și mă gândeam cât de păcat ar fi fost să îl lăsăm să treacă pe lângă noi în timp ce noi facem orele online.”

Mara este și ea de acord: „Pe parcurs, mi-am dat seama că ce era cel mai frumos din liceu era faptul că mă întâlneam cu colegii, chiuleam împreună la cafenele și râdeam când dădeam teste surpriză sau ascultări. Toate chestiile astea îmi lipseau, erau magia liceului. Simt că mi-au fost furate experiențe frumoase care mi se cuveneau”.

În schimb, pentru mine, lipsa de socializare pe care au adus-o primele luni de școală online a avut un efect benefic. Am avut ocazia să mă detașez de oameni și să petrec mai mult timp cu mine și cu gândurile mele. Am reușit să mă odihnesc psihic, să devin mai liniștită și să mă regăsesc.

„Un lucru este clar, statul în casă a avut efecte diferite asupra fiecăruia”, afirmă Anca Puinean. „Pentru o persoană extrovertită, care își ia energia din comunicarea cu alții, orele online i-au stârnit tristețe, singurătate, un sentiment de lipsă. În timp ce, pentru cineva care se consideră introvertit, a fost oportunitatea perfectă de a lua o pauză și de a-și încărca bateriile”.

„Se aude? Mă auziți?”

Pentru generația cu un an mai mare, adică promoția anului 2020, școala online a început într-o perioadă deja acaparată de stresul examenului de Bacalaureat și al admiterilor la facultate: clasa a 12-a, ultimele luni din al doilea semestru.

„Țin minte că era o zi de marți când profesoara de istorie a venit la clasă și ne-a spus că de ziua următoare trebuia să stăm acasă două săptămâni”, spune Vali, absolvent al unui liceu din Cluj-Napoca, profil uman. „Ne-a spus să nu ne facem griji, pentru că urma să ne revedem la școală după și să o luăm ca pe o vacanță. Și odată ce a venit 16 martie, perioada de stat acasă s-a prelungit până în mai. În perioada aceea, orele erau destul de dezorganizate. Istorie făceam pe Zoom, română făceam pe Skype și geografie, materie din care urma să îmi dau Bacul, nu făceam deloc”, mai povestește el. Asemenea altora, școala online a avut și asupra lui efecte negative. „Nu aveam motivație să particip la ore. La orele de română, care erau în fiecare zi, nu intram aproape deloc, iar la istorie, îmi scoteam microfonul din calculator ca să nu trebuiască să răspund. Mi se pare foarte greu să stau concentrat la cursuri, având în vedere că sunt acasă, unde orice îmi distrage atenția: pun mâna pe chitară, mă mai plimb prin casă, îmi fac o cafea, mănânc. Nu favorizează deloc contrarea să faci ore de acasă”. După terminarea clasei a 12-a, Vali a rămas un an acasă. „După Bac, nu pot să spun că a fost un moment în care să iau deiciza de a nu aplica la facultate, ci pur și simplu am lăsat să treacă perioadele de înscriere”, spune el.

Delia este absolventa unui liceu din Cluj-Napoca, promoția 2020, profilul pedagogic. Experiența ei este una asemănătoare cu cea a lui Vali, plină de confuzie și frustrări. „Nimeni nu știa ce se întâmplă, ce e aia Teams, ce e aia școală online, profesorii nici atât. Era totul foarte în ceață”, povestește Delia. „Cum era cu câteva luni înainte de Bac, nu era chiar o fericire că scăpasem de școală, cum era pentru alți elevi. Tocmai când aveam cea mai mare nevoie de profesori, să facem ore, să ne explice materia, a luat aproximativ două săptămâni până am reușit să înțelegem exact cum funcționau orele online. Îmi amintesc cum în primele ore profesorii întrebau într-una <<Se aude? Mă auziți?>> și nu știau să folosească Share Screen să ne arate materialele, colegii nu știau să își oprească microfoanele și se mai auzea câte un câine lătrând. Ne depășea pe toți situația. Așteptam să vedem cum și dacă vom mai da Bacul, stăteam cu ochii pe televizor non-stop să vedem ce se mai anunță”.

În schimb, Georgiana este mult mai optimistă și vede foarte multe părți bune în experiența ei din timpul școlii online. Georgiana a absolvit licel în Iași, deodată cu Delia și Vali. „Când eram în clasa a 12-a, al doilea semestru, am fost mutați în online, ceea ce pentru majoritatea elevilor din țară a fost oarecum o tragedie, fiind perioada în care se concentrează cea mai importantă parte din pregătirea pentru Bacalaureat. Pentru mine, totuși, școala online a fost un lucru destul de bun, căci eu mă bazam pe studiu individual, și m-a ajutat foarte mult faptul că am avut timp în plus, pe care l-am investit doar în a lucra”, spune Georgiana. „Un alt beneficiu pe care l-a avut perioada asta pentru mine a fost faptul că mi-a oferit pretextul perfect pentru a face o mișcare la care defapt mă gândeam de ceva timp și anume de a-mi lua un an pauză între liceu și facultate. Așa că, spre deosebire de colegii mei, care și-au început facultățile online, eu am decis să îmi iau puțin timp pentru mine, ceea ce s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune decizii. Am descoperit că facultatea la care voiam să merg inițial nu era potrivită pentru mine și am reușit să îmi dau seama care îmi sunt defapt prioritățile. Cel mai probabil, dacă nu ar fi fost pandemia, nu aș fi făcut această decizie”.

Nici la bal, nici la spital

Pentru promoția 2021, clasa a 12-a a fost mai blândă, având în vedere că mare parte am mers fizic. Un lucru este clar, toți am ajuns la linia de sfârșit și ne-am despărțit de liceu. Promoția 2021 cu festivitate, promoția 2020 fără, și aproape nimeni cu banchet.

„Era cât pe ce să nu prind banchet din cauza pandemiei, lucru la care visam de când eram boboaca”, povestește Mara. „Vin dintr-un colectiv fragmentat și petrecerea ultimelor luni de liceu împreună ar fi fost poate șansă noastră să ne împăcăm, măcar pe ultima sută de metri. În online parcă ne arătăm cu degetul unii pe alții, toți eram mai urați pe ecran, nu mereu aranjați, doar o imagine 2D”.

În anul 2020, majoritatea festivităților s-au ținut online, o experiență aparte, cu bune și cu rele. Având în vedere circumstanțele, era soluție destul de potrivită, dar nu se compara cu ideea cu care elevii erau obișnuiți. „Nu am avut festivitate de absolvire. Nici măcar nu s-a luat în considerare, a fost direct un nu. Am cântat Gaudeamus pe Teams, cu lacrimi în ochi, și pentru faptul că se termina liceul, și pentru faptul că se termina așa”, spune Delia.

Experinețele de liceu ale celor două generații sunt destul de asemănătoare. Ambele au avut un impact major asupra elevilor, însă asupra fiecăruia într-un mod diferit. „Nu putem spune că pandemia și școala online i-a afectat pe toți într-un mod negativ sau într-un mod pozitiv. Poate unora le-a afectat relația cu familia, altora cu școala, poate unii au simțit schimbări în personalitate sau în cum interacționează cu alții”, spune doamna psiholog Anca Puinean.

În ceea ce privește experiența de studenți, situațiile sunt destul de variate, cu un singur punct comun, orașul Cluj-Napoca. Sonia merge la două facultăți: Facultatea de Teatru și Film, pe care o face în sistem hibrid, unde spune că „nu funcționează” și că „ar fi mai bine să fie doar fizic”, și Facultatea de Filosofie, pe care o face la distanță, caz în care „sistemul online e perfect”. Andreea merge fizic de la începutul facultății, la Facultatea de Drept, situație care o face „foarte fericită”. Raluca face și ea două facultăți: FSPAC și Psihologie, ambele în online, dar „situația are multe avantaje”, oferindu-i timpul necesar să le facă pe amândouă. Delia, Vali, Georgiana, Mara și cu mine suntem la FSPAC. Delia este anul doi, noi restul suntem anul întâi și toți sperăm că „de la anul mergem fizic”.