Conform unui infografic despre credinţa religioasă în România, realizat de Fundaţia Friedrich Ebert România, în cadrul proiectului Monitorul Social, 95% dintre cetăţenii României cred în Dumnezeu, se auto-consideră religioși 89%, iar 21% afirmă că merg săptămânal la biserică.. Ponderea celor care doresc ca guvernul să răspândească valorile religioase este de 46%, cei care consideră necesar sau foarte necesar referendumul viitor cu privire la definirea constituțională a familiei este de 27% .
Cum influențează creșterea într-o familie religioasă dezvoltarea identității unui tânăr
Dezvoltarea identității unui individ este un proces complex, influențat de factori precum practicile parentale și contextul socio-cultural, iar religia poate juca un rol semnificativ în acest proces, mai ales în România, unde are o prezență puternică în viața multor familii. Psihologul Carina Matei explică faptul că religia poate oferi tinerilor un set clar de valori și principii morale care să le ghideze deciziile, însă impactul acesteia depinde de tipul de religiozitate practicat de familie.
Experiența Alexandrei Mihali, fiica unui preot ortodox, ilustrează modul în care mediul religios poate contribui la formarea valorilor morale, precum răbdarea, iertarea și respectul față de ceilalți. ,,Cu siguranță m-a făcut un om mai bun. Am învățat ce înseamnă răbdarea, iertarea și respectul față de ceilalți. Totodată, am învățat sa fiu recunoscătoare și să am mereu credință. De asemenea, am învățat importanța comunității și a sprijinului reciproc, lucruri care mi-au fost de mare ajutor în relațiile cu cei din jur”. Alexandra subliniază că nu s-a simțit diferită față de prietenii săi, excepție făcând anumite situații punctuale legate de sărbători sau activități bisericești: ,,Să cresc într-o familie religioasă a fost mereu ceva normal pentru mine. Nu am avut o copilărie sau o adolescență diferită de prietenii mei, excepție fiind puținele dăți în care nu am putut să merg la unele petreceri sau ieșiri în oraș din cauza unei sărbători sau a unei activități în cadrul bisericii.” Mai mult, aceasta observă că prietenii ei au fost deschiși să participe la evenimente religioase, ceea ce i-a demonstrat că diferențele dintre ei țin mai mult de nivelul de familiaritate cu religia decât de valori fundamentale sau relații sociale: ,,Chiar dacă eu sunt mai familiarizată cu acest mediu, iar prietenii mei nu au fost învățați la fel ca mine în copilărie, nu au refuzat niciodată să încerce. De multe ori au venit cu mine la biserică sau la activități în cadrul bisericii și nu s-au simțit niciodată exteriorizați sau incomod, cu toate că nu este ceva uzual pentru ei. De aceea, consider că diferența dintre noi este doar nivelul de cunoștințe despre religie și obișnuință de a merge la biserică”.
Da, tinerii continuă să fie credincioși
În majoritatea cazurilor, bisericile facilitează diverse activități: tabere, pelerinaje, grupuri de studiu biblic, teatru religios, activități sportive, oferindu-le tinerilor oportunități de socializare, dezvoltare personală și aprofundare a credinței. Aceste activități promovează valorile religioase, și contribuie la crearea unui sentiment de apartenență, oferindu-le tinerilor un mediu în care își pot dezvolta atât aspecte spirituale, cât și sociale și creative.
Aproape toți cei care au crescut în familii religioase continuă să fie la fel de credincioși sau cel puțin aproape la fel de religioși și în pragul maturității, atunci când nu mai sunt lângă părinți și sunt capabili să aleagă drumul pe care vor să meargă, luând propriile decizii. Mihali Alexandra, o tânără de 18 ani, creștină ortodoxă, spune că religia familiei sale va face parte din viața ei mereu ,,Religia familiei mele face încă parte din viața mea și cred că așa va rămâne mereu.”. Buda Bianca, în vârstă de 19 ani, creștină după Evanghelie, afirmă că religia este o parte importantă din viața sa ,,Da, religia face parte din viata mea și in prezent și planuiesc sa urmez acest drum toata viata și să ma botez în viitorul apropiat.” Romcea Andreea, o tânără de 19 ani, creștină baptistă, subliniază că religia este în continuare parte din viața ei, deoarece ea a ales aceasta cale: ,,Da, este încă parte din viața mea pentru ca eu am ales asta.”.
Când vine vorba despre cum au trăit tinerii religiozitatea în copilărie. Răspunsurile sunt variate, însă majoritatea tinerilor nu au resimțit presiuni semnificative în acest sens, cu excepția unor situații legate, de mersul la biserică. Mihali Alexandra povestește că singurele momente în care s-a simțit constrânsă au fost legate de insistența părinților de a merge la biserică, chiar și atunci când nu se simțea în stare sau era prea obosită: „S-a întâmplat să fiu prea obosită sau să nu mă simt în stare să merg și a fost nevoie de puțină insistență să am voie să rămân acasă.” În schimb, Buda Bianca spune că nu s-a simțit niciodată constrânsă și nu crede că o va face în viitor: „Nu m-am simțit constrânsă în vreun anumit fel până în prezent, și nu cred că o voi face nici în continuare.” De asemenea, Romcea Andreea menționează că, în general, nu s-a simțit constrânsă, dar recunoaște că uneori a fost nevoie de un mic impuls pentru a participa la anumite practici religioase ,,În general nu , uneori trebuia să merg la biserică chiar dacă nu aveam chef.” Astfel, majoritatea tinerilor pare să fi avut libertatea de a alege cum să își trăiască religiozitatea, fără a simți presiuni semnificative din partea familiei.
Poate sau nu influența religia sănătatea mintală a unui tânăr
Vorbiind cu un specialist am aflat faptul că religia poate avea atât un efect pozitiv cât și unul negativ: ,,Cercetările științifice ne arată că religiozitea poate avea atât un efect pozitiv asupra sănătății mintale, cât și unul negativ – depinde de calitatea religiozității și a modului în care a fost modelată de către figurile relevante (i.e., părinți, bunici, prieteni, cler etc.), din viața tânărului până la un moment dat. Pe de o parte, religia poate oferi sprijin emoțional, un sens al vieții și strategii de a face față adversităților. Pe de altă parte, dacă religia este transmisă prin presiuni, vinovăție excesivă sau frică, aceasta poate amplifica anxietatea, rușinea sau conflictele interne.”
În legătură cu regulile impuse de familie privind religia și modul în care aceasta a fost transmisă, tinerii intervievați au avut răspunsuri variate. Mihali Alexandra menționează că familia ei nu a fost niciodată strictă în ceea ce privește religia, dar că principalul obiectiv al părinților a fost să o obișnuiască cu mersul la biserică: „Familia mea nu a fost niciodată strictă în ceea ce privește religia, dar principala lor intenție a fost să îmi formeze obiceiul de a merge la biserică cu fiecare ocazie.” Buda Bianca, pe de altă parte, subliniază că nu a simțit reguli stricte, dar consideră că religia în care a fost crescută a avut o influență pozitivă asupra sa: „Nu consider că sunt reguli stricte, cu toate că e posibil ca altă religie să contrazică asta. Pot spune cu siguranță că religia în care am fost crescută m-a influențat într-un mod pozitiv 100%, deoarece sunt de acord cu ce presupune această religie și cu învățăturile pe care ni le oferă și le consider corecte. Spre exemplu, religia mea interzice destul de multe lucruri printre care fumatul, ceea ce, nu doar că nu este sănătos, ci și creează dependență, ceea ce nu este un lucru bun, din punctul meu de vedere.” În ceea ce o privește pe Romcea Andreea, ea spune că nu a avut reguli stricte, dar părinții au avut un control asupra anturajelor sale, protejând-o de influențe nepotrivite: „Nu au fost reguli stricte, am avut libertatea de alegere, dar părinții au controlat unele anturaje de ale mele. Am fost protejată de influențe nepotrivite.”
Concluzii
,,În final, pe o notă pozitivă, observ că societatea devine tot mai deschisă față de sănătatea mintală a tinerilor, iar accesul tot mai larg la servicii psihologice de calitate poate oferi un sprijin esențial în explorarea întrebărilor profunde legate de sine și de lume. Totodată, domeniul psihologiei evoluează spre o abordare interdisciplinară, facilitând colaborări cu alte sfere, precum teologia. Astfel, o colaborare bună între psihologie și teologie cred că e extrem de favorabilă pentru situația României – o țară profund religioasă, dar totodată, în schimbare.”-declară psihologul.
