În călătoria lor spre maturitate, tinerii sunt profund marcați de influența puternică și continuă a părinților. Această influență nu se limitează la aspectele educaționale, ci se extinde asupra formării identității, a comportamentului social și a abordării lor față de provocările vieții. Acest articol explorează modul în care tinerii sunt influențați de către părinți și cum această conexiune esențială contribuie la dezvoltarea lor pe diferite planuri.

Psihologii au studiat îndelung influența părinților asupra dezvoltării și bunăstării tinerilor și au ajuns la concluzii importante cu privire la acest subiect. Iată câteva perspective și constatări relevante:
Modelare comportamentală
Psihologii susțin că părinții sunt principalele modele ale copiilor și adolescenților. Comportamentul și atitudinile părinților pot influența modul în care tinerii învață să interacționeze cu lumea și să dezvolte propriile lor norme și valori.
Impactul asupra stimei de sine
Studiile afirmă că modul în care părinții interacționează și răspund la nevoile emoționale ale copiilor poate influența dezvoltarea stimei de sine. Sprijinul emoțional și aprecierea contribuie la formarea unei imagini de sine pozitive.
Impactul asupra sănătății mentale
Mediul familial disfuncțional sau lipsa sprijinului emoțional pot contribui la probleme de sănătate mentală în rândul tinerilor. Părinții au un rol crucial în identificarea și abordarea problemelor de sănătate mentală la timp.
Comunicarea este un factor foarte important în relația dintre copil și părinte. Comunicarea deschisă creează un spațiu în care tinerii se simt încrezători să împărtășească aspecte importante ale vieții lor. Faptul că părinții sunt receptivi la gândurile, întrebările și temerile tinerilor, construiește un climat de încredere reciprocă și deschidere. Atunci când părinții încurajează relaționarea deschisă, tinerii învață să-și exprime gândurile și emoțiile în mod sănătos. Aceasta contribuie la dezvoltarea abilităților lor de a socializa, esențiale pentru relațiile interpersonale și pentru gestionarea conflictelor.
Psiholog Doina Fîntânariu


Relația dintre copil și părinți reprezintă un factor major al felului în care viața celui din urmă ajunge să fie influențată. Această influență nu se rezumă doar la carieră și la modul în care încă de mici, unii dintre noi, am fost încurajați să ne construim viitorul. Modul în care tinerii de astăzi apreciază anumite valori, fac anumite alegeri sau interpretează unele situații, este dirijat în mod direct și de ceea ce au văzut de-a lungul anilor la cei ce i-au crescut. Această influență nu se rezumă doar la educație, ci și la modelarea comportamentelor și relațiilor. Prin implicare, comunicare deschisă și exemplu personal, părinții pot contribui semnificativ la formarea unor adulți responsabili și echilibrați.
În cazul meu, am simțit o influență din partea părinților în ceea ce privește alegerea facultății. Am studiat un an la Facultatea de Drept, deși știam de la început că nu îmi place și că nu îmi va plăcea niciodată acest domeniu. Aceasta era singura metodă prin care îi puteam face mândri pe ai mei, alegând o facultate în urma căreia voi avea o meserie „onorabilă”. După un an am decis să renunț și să fac ceea ce mi-am dorit de la început, dar cel mai important, ceea ce îmi place. Consider că și societatea în care trăim a avut un impact asupra acestor influențe, deoarece în aceste zile, dacă nu esti medic, inginer sau avocat, practic nu exiști.

Povești ale tinerilor români
Religia constituie un domeniu în care am fost influențată foarte mult de părinții mei. Toate convingerile mele erau bazate pe ceea ce credeau ei despre religie și rolul acesteia în viață noastră. Prin adolescență am remarcat treptat că eu nu percep în același fel religia. Dacă pentru ei înseamnă un set de reguli valabile pentru toată lumea, eu o vad ca pe o legătură cu divinitatea, legatura ce poate fi personalizată de fiecare om în parte, fără a o încorseta prin prisma unor reguli rigide, urcate pe un piedestal, dar care pierd chintesența . Pare ca toate acestea sunt respectate în majoritatea cazurilor din frică de pedeapsa divină. Atunci care mai e rostul religiei dacă noi ii respectam toate regulile doar din frică?
Ingrid-20 ani
Eu mi-am văzut părinții ca pe un exemplu; în special pe mama. Mama este o femeie foarte puternică, iar toate greutățile prin care ea a trecut nu m-au făcut decât să apreciez mai mult lucrurile mărunte ce mă înconjoară . Viața a pus-o mereu la încercare, dar acestea m-au învățat să nu tolerez niciodată violența, insultele și infidelitatea. Toate cele întâmplate au avut o influență asupra modului în care îmi selectez persoanele pe care vreau să le am alături de mine.
Andreea-19 ani
Având în vedere faptul că am crescut într-o familie monoparentală, influența cea mai semnificativă asupra vieții mele a avut-o părintele cel mai prezent, adică mama. Ai mei au divorțat când eu mă aflam la o vârstă la care abia percepeam ceea ce se întâmplă în jurul meu. Am crescut cu mama, deci ea mi-a fost și mamă și tată. Mereu îmi spunea că toate problemele se rezolvă mai ușor în doi. M-a învățat să ofer respect pentru a primi respect. Influența negativă a tatălui meu, în contrast cu cea pe care a avut-o mama asupra mea, a făcut ca acum, la cei 23 de ani ai mei să știu să apreciez femeile și tot ceea ce fac ele pentru noi și să îmi doresc să fiu un exemplu pozitiv pentru familia pe care o voi avea.
Marius-23 ani
În cazul meu, părinții nu au avut neapărat o influență negativă, însă, există și opinii cu care eu nu rezonez. Spre exemplu, părinții mereu îmi repetau să îi ascult pe cei mai mari, pentru că ei știu mult mai bine.Pot spune că nu mă identific cu această opinie, iar acum, ajunsă la vârsta maturității, am înțeles că influența alor mei cu privire la acest aspect m-a facut să nu mă pot exprima liber. Îmi este foarte greu să îmi exprim punctul de vedere și trăiesc mereu cu frica de a nu spune ceva greșit sau de a nu fi judecată.”
Miruna-21 ani