Arta a fost introdusă în viețile fiecăruia dintre noi încă de când eram mici. Fie că am decis să urmăm mai departe o școală cu profil artistic sau nu, întrebarea pe care poate mulți ne-am pus-o este dacă statul român încurajează arta în școlile din țară.
Anca Opriș Popdan este profesoară de dans clasic la Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică “Octavian Stroia” din Cluj-Napoca și susține faptul că “educația nu înseamnă doar antrenamentul minții ci și al sufletului”, iar în România ponderea artei și a culturii în școli este aproape inexistentă. Ea susține și faptul că “Prin înțelegerea artei (sub toate formele ei: muzică, literatură, pictură, dans) omul devine mai sensibil, mai profund, mai înțelept și, ca atare, mai civilizat. Arta este hrana sufletului menită să înalțe spiritul uman.” Prin urmare, pentru a înțelege și a aprecia o lucrare muzicală, o poezie, o pictură, “omul trebuie educat încă de pe băncile școlii”.
Ce înseamnă arta în școlile din România
În majoritatea cazurilor, arta este introdusă în mod oficial la grădiniță, când cadrele didactice îi ajută pe copii să își dezvolte creativitatea, prin intermediul diferitor activități și jocuri. Acest proces este continuat mai departe în ciclul primar, prin realizarea unor diferite proiecte de artă. Începând cu ciclul gimnazial și până la liceu, orele de artă încep să fie din ce în ce mai puține. În structura învățământului preuniversitar românesc, doar două discipline din domeniul artistic au un statut obligatoriu, acestea fiind muzica și desenul. În unele cazuri chiar și aceste materii au loc o dată la două săptămâni. Nici măcar în cazul școlilor și liceelor cu profil artistic nu sunt nici suficient timp acordat pentru orele de artă, nici suficiente materiale, și condiții puse la dispoziție pentru elevi.
Andreea Rotari, profesoară în învățământul primar la “Octofun Academy” și fostă învățătoare la Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică “Octavian Stroia”, Cluj-Napoca povestește despre un caz al unei clase la care preda în timpul pandemiei: ,,Revenind strict la școala românească, voi da un exemplu care va spune mai mult decât pot eu să exprim: În timpul pandemiei, elevii din școlile de arte, mai precis cei care au ca materie obligatorie dansul clasic, nu au avut dreptul, luni la rând, să intre în sălile de balet. În schimb, cei de la profilul sportiv au putut să folosească spațiile în care-și desfășoară orele.” Ea susține și faptul că statul a considerat că ”micii artiști pot folosi doar sălile de clasă pentru a desfășura celelalte ore din programă”, fără a se gândi că o pauză atât de lungă îi poate afecta considerabil.
Iulia Savos este consilier psihologic la Liceul Tehnologic Special pentru Deficienți de Auz din Cluj-Napoca și susține faptul că, deși arta ca materie nu este prea încurajată în școli, art-terapia este folosită frecvent în orele de consiliere. Aceasta este utilă în exprimarea emoțiilor, în explorarea trăirilor interne a elevilor și sunt folosite și tehnici din psihodramă care are legătură și cu arta și cu teatrul.
Depune statul suficiente eforturi când vine vorba de încurajarea artei în școli?
Există concursuri și olimpiade în diferite domenii ale artei, însă, nu toți elevii au posibilitatea de a participa la ele. Copiii care vor să urmeze o carieră în artă și să meargă la o școală sau la un liceu cu profil artistic, nu au mereu posibilitatea de a face acest lucru, în unele cazuri deoarece astfel de școli se află doar în alt oraș, fapt care implică și alte cheltuieli.
Hartă cu școlile și liceele de artă din țară, Google My Maps
Anca Opriș Popdan, profesoară de dans clasic la Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică “Octavian Stroia”, Cluj-Napoca spune că un plus în școlile din țară ar putea fi adus de “înființarea în fiecare unitate de învățământ a unor organizații artistice precum cor, orchestră, cluburi de pictură sau trupe de teatru și organizarea unor festivaluri artistice între școli. Dacă s-ar aloca timp și resurse financiare pentru astfel de proiecte, și copiii, viitori adulți, ar fi mai deschiși și ar învăța să aprecieze arta mult mai mult.”
Cristina Trif este profesoară de arte decorative la Liceul de Arte “Corneliu Baba” din Bistrița. Ea susține faptul că prin intermediul ministerului educației este gestionat un calendar anual al activităților educative, prin care pot fi selectate și finanțate proiecte din domeniul artistic și cultural, secțiunile arte vizuale, literatură, muzică, dans și folclor. Majoritatea activităților educative presupun concursuri și festivaluri. Astfel, se constituie o rețea de instituții care ”ar putea susține nevoi și inițiative de dezvoltare a unor programe de educație artistică și culturală la nivel național. În liniile de finanțare asigurate de MENCS se înscriu programe naționale și componente locale ale unor proiecte aflate în derulare sau activități privind organizarea de concursuri pentru elevi, pe obiecte de învățământ și pe meserii ,de creație, concursuri artistice, precum și olimpiadele pe obiecte de învățământ.”
Ce lucruri se pot îmbunătăți cu privire la acest aspect
Felul în care este tratat acest subiect poate fi îmbunătățit prin, conform doamnei profesoare Rotari Andreea, studierea aprofundată a artei de orice tip prin utilizarea cărților cu acest specific, care poate trezi interesul elevilor și dezvoltarea cunoștințelor acestora. ,,Pare un lucru banal, dar copiii sunt niște ființe minunate care pot reține cu atâta ușurință tot felul de lucruri. Ei se nasc creativi, iar adulții din jurul lor pot să le afecteze această însușire sau în cazuri fericite, să le-o dezvolte.” Susținerea școlilor de arte cu baza materială necesară și implicarea artiștilor în domeniul educațional prin vizite periodice făcute în școală sau în spațiul unde aceștia își desfășoară activitatea, pentru a motiva și încuraja elevii, fapt care ajută și la dezvoltarea acestora. Roxana Urdea , profesoară la Liceul Greco Catolic din Oradea susține faptul că școlile ar putea să aloce mai multe ore dedicate desenului, muzicii și literaturii. Profesorii ar putea să încurajeze toți copiii, nu doar pe cei vizibil talentați și să îi ajute să își cultive creativitatea, arătându-le faptul că în fiecare dintre ei există un strop de capacitate de a crea, a proiecta, prin urmare a face artă.
Tudor Oltean este profesor de dans clasic la școala privată “Pirouette Performing Arts” și susține faptul că arta reprezintă hrana spirituală a ființei umane. “De aceea aceasta ar trebui mult dezvoltată în instituțiile de învățământ, grădinițe, școli și universităț. Însă, din păcate, arta este domeniul cel mai puțin existent în atenția organelor de conducere a țării, de aici și lipsa artei în școlile din România.”
